Recenzie carte „12 reguli de viață. Un antidot la haosul din jurul nostru” de Jordan B. Peterson

„Prozacul îi înveselește până și pe homari”, afirmă Jordan B. Peterson în primul capitol al cărții sale, 12 reguli de viață. Un antidot la haosul din jurul nostru, observând modul în care funcționează sistemul nervos al homarului în timpul unei lupte pentru cucerirea unui teritoriu pe fundul oceanului.

Recenzie carte „12 reguli de viață. Un antidot la haosul din jurul nostru” de Jordan B. Peterson

În momentul înfrângerii nivelul de serotonină scade, iar comportamentul homarului devine asemănător cu cel al unui individ aflat în depresie – atitudine lipsită de încredere, acceptare a statutului inferior semnalată prin păstrarea membrelor pe lângă corp, retragerea rapidă din zona luptei. Peterson explică în acest prim capitol că o înfrângere poate avea consecințe și mai grave. Când un homar dominant suferă o înfrângere dură, creierul acestuia se topește, fiind înlocuit de unul secundar, pe măsura noii sale poziții sociale.

Folosind această metaforă a vieții homarilor descoperim uimitoarele asemănări comportamentale și experențiale dintre indivizi și crustacee. Poziționarea pe treptele superioare are ierarhiei, cât și nivelul ridicat de serotonină, specific celor aflați în vârf, înseamnă în termeni simpli mai puțină boală, mai puțină suferință și moarte.

În cazul în care nu ne putem asigura această poziție dominantă constantă în cadrul unei ierarhii, ne putem totuși ghida după câțiva pași pe care psihologul îi recomandă pentru a ne conserva atât energiile în sitauții de urgență, dar și a fi pregătiți fizic și emoțional atunci când ne confruntăm cu durerea și anxietatea sau când dezvoltăm reacții intense în condiții de stres.

Pentru cei mai mulți Jordan B. Peterson este un autor controversat, pe care unii îl acceptă, iar alții îl reneagă – a predat la Harvard și la Universitatea din Toronto, în prezent este psiholog clinician și consideră că există multe de reproșat ideii de „corectitudine politică”, fiind în același timp un adept al credințelor religioase și al conceptelor filosofice care se regăsesc în literatură și științe politice, dar și în viața noastră de zi cu zi.

Având în discursul său orientări nu neapărat opuse, dar cel puțin diverse, provenind din mai multe sfere ale culturii, care nu pot fi amalgamate ca și când am face o salată de fructe și alegem ce să mai adăugăm în funcție de ce ne place sau nu, Peterson reușește să stârnească atât curiozitatea, cât și indignarea contemporanilor săi. Există un dozaj fin al acestor elemente în ciuda speculațiilor marxisto-antifeministe care îi sunt atribuite.

Voi enumera cele doisprezece reguli cuprinse în prezenta carte, apoi voi încerca să explic de ce mi se pare o lectură potrivită atunci când simțim că avem nevoie de puțină ordine în viața noastră – Stai drept și trage umerii înapoi; 2. Ai responsabilitatea de a te ajuta; comportă-te ca atare; Împrieteniți-vă numai cu cei care vă vor binele; Compară-te cu cel ce erai tu în trecut, nu cu altcineva din prezent; Nu-ți lăsa copiii să-ți facă lucruri care te vor enerva; Fă-ți ordine în propria casă înainte de a judeca lumea; Concentrează-te pe lucrurile cu adevărat importante (și nu pe plăcerile imediate); Spune adevărul – sau cel puțin nu minți; Pornește de la premisa că s-ar putea ca persoana pe care o asculți să știe mai ceva ce tu nu știi; Fii precis în exprimare; Lăsați-i pe copii în pace când fac skateboarding; Când întâlnești o pisică pe stradă, mângâi-o

Într-adevăr, citite cu atenție afirmațiile și intuițiile lui Peterson nu sunt inovatoare în mod absolut, însă au structură și coerență, până la urmă aceste fiind două calități ale unui text atunci când urmărim să convingem pe cineva că viața noastră de zi cu zi merită mai multă atenție și o recalibrare care pornește de la nivelul gesturilor, al limbajului și exprimării, propagându-se în acțiunile noastre prezente și viitoare.

Peterson susține că este sănătos și firesc să ne raportăm la viitor, însă faptele noastre și consecințele acestora decurg din ceea ce alegem să facem în prezent – acolo unde suntem sunt multe de făcut, explică psihologul, încercând să elimine astfel temerile legate de momentele pe care le proiectăm conștient sau inconștient, dar asupra cărora nu putem să ne exercităm puterile din simplul motiv că nu se află aici și acum, restul speculațiilor și ipotezelor rămânând prinse înr-un colț al minții noastre, ca în unul din conceptele cunoscute ale fizicii, într-o mișcare browniană necontrolată.

Peterson redefinește cele două elemente de care avem nevoie pentru a face față haosului lumii în care trăim – rutină și tradiție – pentru a putea avea în final ordine, sau tocmai pentru a ordona ceea ce nu putem controla altfel. Prin intermediul unor ritualuri zilnice, a unor obiceiuri care să nu ne lase să înaintăm pe fast forward în fluxul imprevizibil al vieții cotidiene, reușim să ne stabilizăm nivelul anxietăților, tocmai de aceea autorul ne sfătuiește să nu ne programăm timpul de gândire înainte de ora de culcare pentru că ne va destabiliza ciclul de somn și fără odihnă totul se prăbușește.

Dar câți dintre noi nu fac asta? Ne spunem că seara vom avea timp să ne gândim la lucrurile pe care le-am ignorat pe parcursul zilei, astfel că punem capul pe pernă împovărați de grijile de peste zi. În acest mod nu reușim să ne conservăm energia, nici să limităm efectele unei crize.

Singura soluție este să ne stabilim momente clar delimitate ale zilei când să ne programăm strategiile și să ne creionăm în minte diferite scenarii, fără a lăsa totuși problemele să ne acapareze cea mai mare parte din zi, altfel vom fi permanent ocoliți de voința de a acționa sau vom găsi, în moduri foarte abile, scuze pentru lipsa de atitudine, pentru faptul că ne lăsăm purtați de hazardul propriilor vieți fără a interveni, fără măcar a ne opune.

Publicată în 2018 la editura Trei, cartea lui Peterson, 12 reguli de viață. Un antidot la haosul din jurul nostru a pornit de fapt ca traseu de la mai multe articole pe un site, Quora, unde aborda subiecte ca fericirea, mulțumirea, munca, explicând concepția sa, aceea a lumii văzută ca teatru, în care protagoniștii aflați pe scenă sunt haosul și ordinea. Acest binom a atras o serie de alte întrebări și răspunsuri, pe care autorul a considerat că ar fi necesar să le cuprindă într-o carte.

Una dintre ideile de bază ale lui Peterson este poate rizibilă în banalitatea sa, însă complexă în abordare și înțelegere, cu siguranță dacă vrem să o înțelegem, anume faptul că începând încă din perioada anticilor, de la Buddha la autori biblici, exista o axiomă a vieții (re)cunoscută de toți aceștia – orice adult care a trecut cât de cât prin viață conștientizează că viața înseamnă suferință. Ok, vor spune haterii zâmbind ironic, Peterson inventează cumva apa caldă? Cu siguranță NU! Însă ne atrage atenția asupra unor aspecte pe care de cele mai multe ori preferăm să le ignorăm și să ne plângem că acestea apar în viața noastră, iar noi nu avem nicio putere de a combate răul, suferința, haosul, dezordinea, lipsa unor reguli clare în ceea ce privește ceea ce ne dorim și ceea ce obținem de fapt de la viață.

Autorul ne explică faptul că există o strânsă relație de cauzalitate între a alege să implicăm rațiunea în anumite procese referitoare la viața noastră și cum se desfășoară aceasta sau cum ne așteptăm să se desfășoare și reacțiile pe care noi le avem atunci când aceste lucruri ni se întâmplă, atunci când ne confruntăm cu o suferință de care ne credeam scutiți, atunci când ne sâcâie o boală pe care nu ne-am fi imaginat că o putem avea și pe care devine greu să o gestionăm din punct de vedere emoțional, etc.

Foarte recent a apărut la editura Trei și cel de-al doilea volum al lui Peterson, Dincolo de ordine, o continuare a celor 12 reguli de viață. Dar până să ajungem la lectura celui de-al doilea volum recomand, pentru a ne familiariza cu ceea ce are de spus autorul sau dacă încă suntem reticenți în a începe această lectură, podcasturile și înregistrările pe care le găsim pe Spotify și pe care le putem asculta în căști în drum spre muncă sau în mașină cât mergem să luăm copilul de la grădiniță.

Peterson este de apreciat nu pentru că ar fi un geniu sau un inovator în ceea ce privește aceste reguli simple, el ne este de folos tocmai pentru că reiterează câteva adevăruri general valabile, pe care le știam sau pe care ne face bine să le auzim spuse de altcineva, cum ar fi unul dintre cele mai importante subpuncte – dacă vrei să schimbi lumea, începe prin a-ți face patul. Atâta timp cât camera noastră se află în dezordine și gândurile și prioritățile noastre vor fi într-o stare de permanentă incertitudine.

Dacă ar fi să rezumăm ceea ce intențonează să facă Jordan B. Peterson ar fi anularea factorului imprevizibil al vieții noastre sau, mai bine, decât anularea, antrenarea minții noastre într-un sistem riguros de reguli, care să poată fi capabil să prevadă, prin forțe și resurse proprii ceea ce înseamnă imprevizibil, cu alte cuvinte să ne așteptăm sau să ne obișnuim cu ideea că suferința face parte din viață, că dacă nu suferim acum cu siguranță vom suferi în viitor, în următorii probabil cinci ani și dacă nu noi, atunci cineva apropiat nouă.

Nu ne putem sustrage de la nimic din ceea ce i se întâmplă omenirii de milenii încoace, dar putem gestiona fenomenele astfel încât consecințele și daunele personale să fie cât mai mici.

„Dacă ești deja totul, pretutindeni și întotdeauna, nu ai unde să te duci și nu ai cum să exiști cumva, undeva. Tot ce ar putea fi există deja și tot ce s-ar putea întâmpla s-a întâmplat deja”.

„Solicitările vieții cotidiene nu se opresc doar pentru că tu ai fost lovit de o catastrofă. Tot ceea ce ai făcut mereu trebuie făcut în continuare”.

„Viața e destul de grea și când lucrurile merg bine. […] Eu am învățat, pe propria mea piele, că nimic nu merge atât de rău încât să nu poată să meargă și mai rău”.

ioana zenaida

Articol realizat de Ioana Zenaida Rotariu.

„Lectura este o formă de putere pe care o iei singur, fără să mai fie nevoie de validare din exterior. Este despre tot ceea ce poți controla, atunci când nu poți controla nimic. Despre a citi în singurătate sau a citi cu cineva într-o liniște deplină. Să iei înapoi tot ceea ce ți s-a luat — iubire, tristețe, durere — și să le înțelegi. Scrisul e forma cea mai percutantă de apărare împotriva uitării — a ta, a altora, a poveștilor noastre — de fiecare dată când scriem ne (re)construim lumea pe baza amintirilor, a senzațiilor, a emoțiilor și percepțiilor care au legătură cu un moment anume. Tocmai pentru că eu uit foarte repede, având în vedere că și citesc foarte mult, notez și foarte mult. Uit nume de personaje și probabil întâmplări din diferite romane, dar îmi rămân impresiile, senzația de pahar aflat pe marginea mesei, pe care îl îndepărtezi ușor doar pentru a-l proteja de cădere. Dacă n-aș nota paharul ar rămâne mereu pe marginea mesei, în pericol. De fiecare dată când deschid notițele îl salvez. Fiecare recenzie pe care o scriu mă salvează de la a uita elemente cheie care m-au fascinat într-o carte și îmi dă posibilitatea de a-mi (re)verifica modul în care îmi percep lecturile într-un moment x. Se întâmplă rar să-mi schimb părerea despre cărți sau autori, de cele mai multe ori rămân constantă în pasiuni. ” – Ioana Zenaida Rotariu

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *