„Copiii nu sunt răniți emoțional de informații, dacă ele vin de la o persoană alături de care se simt în siguranță, față de care își pot manifesta teama, îngrijorarea sau tristețea.”
După seriile de succes cu Ema și Eric pe care Ioana Chicet-Macoveiciuc le-a adus în bibliotecile mini-cititorilor, autoarea revine cu un nou titlu, o carte-ajutor atât pentru părinți, cât și pentru cei mici. Cu siguranță și micuții din viața ta au mii și mii de întrebări la care așteaptă un răspuns oferit pe limba lor, așa că seria Mami, ce e? va urca repede printre lecturile preferate. Curioși din fire ne-am dorit să aflăm mai multe, așa că am stat de vorbă cu autoarea. Te invităm să citești interviul de mai jos.
Libris: Împreună cu micuții cititori Libris, și noi, adulții, suntem entuziasmați de vestea lansării unei noi colecții semnate de către tine. Care au fost nevoile sau motivele din spatele scrierii cărților Mami, ce e?
Ioana Chicet-Macoveiciuc: Am creat poveștile care apar în aceste cărți noi mai demult, când copiii mei m-au întrebat, în timp ce fie culegeam castane, fie curățam mere pentru plăcintă, Mami, ce e războiul? și Ce e viața?.
Înainte să le răspund, am stat un pic cu mine, cu inima și cu imaginația mea. Ce-aș fi vrut eu să aud când eram copil și aveam aceste întrebări, dar nimeni nu avea timp să-mi răspundă la ele? Ce mesaje simt eu că sunt importante pentru devenirea lină a oricărui copil? Le-am spus copiilor mei poveștile adevărate pentru mine despre viață, război, familie, Dumnezeu, prietenie, iubire, bani și tot ce au vrut să mai știe.
Am strecurat în fiecare poveste, pe lângă adevărul științific, legal, social și moral, și mesaje despre cât de important e să fim conectați, buni, să avem încredere unii în alții, să avem curaj și să ne îngrijim și de ceilalți. Am adăugat câteva replici și întâmplări amuzante, două personaje noi delicioase și gata cărțile!
Cred că e mare nevoie să ne creștem copiii în adevăr, bunătate și poveste. Așa s-a născut seria cea nouă, din dorința mea de a împărtăși cu cât mai multe familii aceste credințe.
Libris: Știm că soțului tău nu îi este străin scrisul după publicarea cărții Vrei să-ți spun un secret despre tati care poartă semnătura amândurora. Există în planul vostru o serie cu titlul Tati, ce e? Ce subiecte ar putea fi abordate în aceste cărticele și cu ce s-ar diferenția de întrebările care cad în grija mamelor?
Ioana Chicet-Macoveiciuc: Vor exista în serie câteva cărți cu titlul Tati, ce e, în care tatăl este cel care oferă majoritatea răspunsurilor. Ca în toate familiile, există și în a noastră teme pe care copiii preferă să le discute cu tata.
Nu am stabilit încă la care dintre titluri va contribui și soțul meu, rămâne să decidem împreună care subiecte îl inspiră.
Aș vrea să menționez și că în toată seria e prezent și tatăl, participă și el la discuții și oferă răspunsuri și perspective, nu doar mami.
Libris: Mulți dintre cititorii noștri sunt părinți. Cu siguranță și ei se întâlnesc aproape zilnic cu aceste întrebări propuse în titlurile cărților și caută cea mai prudentă și blândă formă de comunicare pentru copii. Care este, în perspectiva ta, cea mai bună abordare când vine vorba de explicarea fenomenelor mai puțin plăcute? Cum le oferim răspunsurile reale, dar pe limba lor și fără să îi rănim emoțional?
Ioana Chicet-Macoveiciuc: Copiii nu sunt răniți emoțional de informații, dacă ele vin de la o persoană alături de care se simt în siguranță, față de care își pot manifesta teama, îngrijorarea sau tristețea.
Faptul că un copil are încredere să vină la noi cu o întrebare grea de genul Ce este moartea? arată că avem o relație sănătoasă cu el și e important să nu-l dezamăgim.
Calea cea mai bună pentru mine este adevărul științific, exprimat pe limba copilului, adecvat vârstei lui. Încep prin a întreba copilul ce crede el că e, unde a auzit despre asta, ce emoții are când se gândește la asta. Apoi îi spun ce cred eu despre temă, cât mai la obiect. Apoi întreb dacă are întrebări și dacă vrea să-i spun o poveste despre asta. Alteori povestesc ceva din experiența mea personală pe subiect. Spun ce simt despre asta, fără să încarc copilul. Poate ne și jucăm pe temă, dacă și copilul e de acord. Apoi căutăm în jur detalii care au legătură cu tema. De exemplu, despre moarte: frunze care cad din copac, un fluture pe marginea drumului și așa mai departe.
Libris: Știm că fiecare comunitate are propriile deschideri și limitări. Care sunt diferențele dintre modurile de comunicare ale subiectelor „grele” în Olanda? Se observă o diferență de abordare față de cea a părinților din România?
Ioana Chicet-Macoveiciuc: Din ce am observat, părinții olandezi își fac mult mai puține griji ca noi. Sunt extrem de relaxați, au încredere în copii și în oamenii din jur, îi lasă devreme să se joace singuri afară (au cartiere foarte sigure pentru copii), îi încurajează să facă singuri de toate, nu îi înfofolesc, dimpotrivă (inclusiv iarna vezi copii pe bicicletă în bluză și fără căciulă sau mănuși). Educația emoțională pare a fi la fel de cazonă: le spun lucruri direct, le răspund onest la întrebări, îi lasă să se descurce în relațiile cu ceilalți, observând de la distanță.
Libris: Luna trecută s-au lansat și cele mai recente cărți incluse în colecția Educație cu blândețe pe care o ai sub tutelă. Cum este munca de coordonator de colecție? Cum alegi titlurile care apar pe raftul acesteia?
Ioana Chicet-Macoveiciuc: Caut în permanență la editurile din afară titluri care să se potrivească mesajelor noastre de educație blândă, primesc sugestii de la cititori sau de la colegi din editură, particip la târguri de carte și țin legătura cu autorii care îmi plac și cu agenții lor literari.
E o muncă pe care o apreciez enorm, îmi place mult să lucrez cu cărțile și sunt extrem de atentă la fiecare cuvânt din cărțile pe care le publicăm, știu că avem o responsabilitate uriașă și mă bucur enorm că atât de mulți părinți și profesioniști care lucrează cu copiii apreciază și recomandă cărțile din această colecție.
Libris: Una dintre noutăți se intitulează Cum să creștem oameni buni. Care ar fi pașii de bază pe care orice părinte ar putea să-i facă spre a crește o comunitate de oameni de calitate, cu grijă pentru cei din jur? Cât este despre auto-educarea adulților și cât despre ghidarea copiilor?
Ioana Chicet-Macoveiciuc: Întotdeauna este întâi despre părinte, pentru că cei mici învață mult mai mult din cum suntem decât din ce le spunem. E nevoie să le fim un model bun de autocontrol, autocunoaștere, echilibru, blândețe, respect și fermitate pentru ca ei la rândul lor să fie la fel, dacă nu mai bine ca noi. Iar pentru asta avem noi nevoie de sprijin, de educare, de practică și de timp cu sine. Din fericire, se poate, suntem tot mai mulți în această horă a creșterii personale, ne ținem unii de alții și ne ridicăm pas cu pas. Am încredere că generația aceasta de copii va face diferența pentru România!
Descoperă aici Interviurile Gazetei Libris.
