Există o temă proeminentă care captează atenția specialiștilor din diverse domenii la nivel european și național, după numeroase incidente de violență exercitată asupra femeilor: problema femicidului. Dezbaterea centrată în jurul operaționalizării juridice, în jurul încadrării penale separate a crimelor împotriva femeilor fundamentate pe elemente de gen, stereotipii ideologice, raporturi de putere sau roluri sociale are ca scop atât recunoașterea unei problematici sociale de fond, a unui fenomen în creștere, dar și o posibilă elaborare de măsuri specifice de intervenție și prevenție. Fără să existe momentan o unitate în abordarea acestei problematici, totuși statele europene iau în considerare întâmpinarea ei juridică în diferite forme (cel mai recent exemplu este Italia care a propus măsuri cât se poate de aspre pentru acest gen de crime). Și în România demersurile sunt alimentate de expunerea tot mai largă a diferitelor incidente cu agresiune și chiar omor la adresa femeilor, executate de parteneri sau de foști parteneri. Statisticile sunt revoltătoare, dacă privim prin prisma standardului democratic și liberal în care asumăm că trăim, răspunsul autorităților lent, iar percepția misogin/sexist latentă care întemeiază într-o mare măsură aceste fenomene devine tot mai evidentă. Pentru a înțelege mai în detaliu problema extrem de complexă a femicidului (care este, până la urmă, o stație terminală comportamentală, la capătul exersării unor perspective și acțiuni sexiste), putem arunca o privire peste ocean, în SUA, acolo unde abordarea acestui fenomen are deja o vechime de mai bine de 30 de ani și programe cu experiență.
Rachel Louise Snyder a publicat un volum intitulat „Vânătăi ascunse”, tradus în limba română la Editura Nemira, o investigație jurnalistică multipremiată asupra fenomenului violenței domestice. În SUA această problemă a căpătat relevanță juridică abia în anii ‘80-’90, fiind privită anterior ca o chestiune de viață privată asupra căreia Poliția ezita să intervină sau să o evalueze. În 1994 apare însă VAWA- Actul privitor la Violența asupra Femeilor – un instrument legislativ util în a pune la punct proceduri de intervenție, prevenție și reabilitare care sunt folosite și astăzi peste ocean, deși finanțarea lor variază de la an la an, așa cum sugerează Snyder.
Fără să abordeze lucrurile panoramic sau să caute cauze exhaustive pentru acest fenomen, Snyder preferă mai degrabă o abordare de jos în sus: pornind de la câteva studii de caz, jurnalista americană alege să exploreze provocările și dificultățile pe care le antrenează fenomenul violenței domestice, să analizeze perspectiva victimei, a agresorului, să observe dinamica care se instalează până la consumarea femicidului, apoi să observe impactul asupra familiilor și strategiile de intervenție și reabilitare.
Mai multe din cazurile pe care le selectează Snyder nu sunt întâmplătoare, ci au avut un impact asupra recunoașterii și legitimării strategiilor de intervenție în ceea ce privește violența împotriva femeilor. Din păcate, tocmai de aceea, pentru că au reprezentat un precedent temeinic pentru schimbare, multe dintre povești s-au terminat tragic, chiar cu femicid sau cu uciderea întregii familii și sinuciderea agresorului.
Victimele violenței domestice se regăsesc adesea într-o menghină. De la momentul indiferenței, mai ales în situațiile în care nu există încă violență fizică, ci mai degrabă una psihică (prin ceea ce Snyder identifică drept control coercitiv) și până la suferința provocată de primele amenințări verbale și lovituri corporale, femeile persecutate de parteneri par să dezvolte, pentru cei din jur, un comportament irațional: adesea aleg să dezvăluie lucrurile târziu, să nu asume o atitudine protestatară, să nu părăsească agresorul, să își retragă plângerile din fața autorităților. În cazul controlului coercitiv (situația în care partenerul execută acțiuni de supraveghere și control în activitățile normale ale vieții, accesul la bani, la socializare), status pe care Snyder îl vede drept unul al ostaticilor pasivi, femeile ajung uneori să nici nu perceapă acest demers drept act de agresiune, ci poate chiar să îl integreze în normalitatea rolurilor de gen (în mediile mai puțin educate din România și nu numai, această extensie a normalizării la care contribuie și comunitatea se petrece adesea și în cazul violenței fizice). De ce nu pleacă? De ce aleg să rămână cu agresorul? Există pe de-o parte un deficit de credibilitate al victimelor în fața comunității și chiar a familiei (așa cum sugerează chiar titlul, o parte dintre victime poartă cu ele vânătăi ascunse, peste 60% trec prin episoade de strangulare înainte de a deveni victima crimelor), alteori e vorba însă de ceea ce Snyder sugerează a fi o expectativă activă: tocmai pentru că resimt asimetria de forțe (în SUA, agresorii au posibilitatea adesea să iasă din custodia autorităților pe cauțiune, familiile pot pune presiuni, existența copiilor complică inevitabil nevoia unității familiei, există dependență financiară și locativă față de agresor), victimele aleg să devină complici tăcuți ai agresorilor până la aflarea unui moment oportun de evadare. Adesea, victimele prioritizează susținerea copiilor, așteaptă răbdătoare un moment oportun de coagulare a resurselor care să le permită plecarea sigură, dar acest moment oportun este frecvent improbabil și ratat.
La celălalt pol sunt prejudecăți legate de agresori. Dincolo de factorii numeroși care pot fi corelați și care anticipează într-o bună măsură femicidul (ceea ce și justifică asamblarea unei legislații care să permită intervenția timpurie în asemenea situații), dintre care: amenințările cu moartea sau violența, urmărirea victimei, episoadele repetate și escaladate de violență fizică, abuzatorii prezintă pe fond nu doar o nevoie de putere și control, asociată unei anumite reprezentări de gen, ci și o posibilă vulnerabilitate pe care Snyder o scoate în evidență, anume o anumită dependență psihologică față de parteneră (care le compensează sau le maschează sentimente ascunse de rușine legată de masculinitatea lor pe care nu o înțeleg). Nici abuzatorul nu pleacă dintr-o relație abuzivă, pentru că are nevoie de acest mijloc de a-și gestiona propriile conflicte interne. Aceste aspecte devin relevante și vizibile în programele de reabilitare. Așa cum ne amintește Snyder, programele dezvoltate în SUA (de la ManAlive, la RSVP și altele) sunt de lungă durată, au un caracter intensiv și sunt destul de costisitoare. Ele nu se referă doar la condiționări comportamentale, ci țintesc elemente de profunzime: restructurarea ideii de gen, autocunoașterea și fluidizarea expresiei emoționale și abia apoi responsabilizarea pentru violență și căutarea reperelor alternative de comunicare. Cu toate că necesită timp și resurse, există însă rezultate promițătoare și durabile, cu până la 80% reducerea ratei de recidivă. Cât de scalabile sunt asemenea modele și în țări mai puțin dezvoltate, precum România, ar rămâne de văzut, dar cert este că există un reper de explorare și implementare din experiența americană.
Problema femicidului rămâne una deschisă și alarmantă în momentul de față la nivel mondial, dacă luăm în considerare statisticile care îl evocă. Volumul lui Rachel Louise Snyder este o mărturie vie și personalizată asupra dimensiunii unui fenomen plin de nuanțe problematice care necesită o abordare multidisciplinară. În așteptarea unui volum în oglindă de factură autohtonă, „Vânătăi ascunse” oferă o perspectivă de pornire relevantă pentru aplecarea asupra realităților universale și particulare în ceea ce privește violența domestică.
Articol realizat de Sever Gulea pentru libris.ro.
„Am studiat filosofia, medicina, am fost librar, în prezent sunt medic psihiatru. Celebrez în fiecare zi faptul că suntem oameni născocitori (homo fictus).
Trăiesc înconjurat de povești, fie că deschid cărți, fie că ascult (cu plăcere) oameni, fie că mă povestesc pe mine însumi. Gândesc adesea în povești, visez în povești.
Pentru mine lectura e pur și simplu o prelungire firească a existenței, o formă de a reactualiza esența experienței umane etern narativă.”
Dacă simți că sunteți cititori pereche, vezi și alte articole de același blogger aici.
