La Clubul de Lectură de la Librăria Șt.O.Iosif Brașov am avut parte de povești care ne-au intrigat, povești care au stârnit controverse, povești care au impresionat cititorii și povești care au atras admirația cititorilor, indiferent de afinitățile față de subiectul tratat. Despre un asemenea roman, care ne-a dat ocazia să celebrăm de fapt forța prozei scriitorilor sudamericani, am discutat la finalul lunii octombrie.
VINERI, 28.10.2016, ne-am reîntâlnit în Salonul Șt.O.Iosif, la o nouă ediție a CLUBULUI DE LECTURĂ la care am împărtășit impresii pe marginea cărții lui Gabriel Garcia Marquez, RELATAREA UNUI NAUFRAGIAT (Editura Rao, 2016).
Am deschis evenimentul amintind reperele care m-au impresionat în volumul supus atenției (în care, cu greu ai putea să îți imaginezi ce ar putea să se întâmple într-un decor aparent minimalist și monoton): de la reușita autorului de a asigura o gradație memorabilă a suspansului în povestea sa, la instantaneele aproape fotografice din scenele evocate cu naufragiatul Velasco, de la problematizarea ideii de eroism (ce înseamnă să fii erou?), la capacitatea literaturii de a eterniza o întâmplare, un protagonist ( adică exact ceea ce jurnalismul nu reușește să facă) și la omagiul pe care probabil că Marquez îl aduce, prin acest roman, artei narative, chiar ideii de narațiune în sine.
Alți cititori au apreciat, la rândul lor, reușita scriitorului sudamerican de a transforma cotidianul în artă. În ciuda acțiunii modeste care reunește sumarele întâmplări ale unui naufragiat în larg, povestea beneficiază de potențialul insuflat de penița lui Marquez, de capacitatea acestuia de a-i imprima naturalețe, fluență, limpezime. Chiar dacă în Relatarea unui naufragiat nu avem parte de măiestria construcțiilor marqueziene din capodoperele cunoscutului scriitor, totuși chiar și acest microroman dezvăluie memorabil talentul autorului sudamerican, prin bogăția de trăiri evocate în cele mai inspirate și elegante metafore.
Altor cititori volumul supus atenției le-a amintit de Bătrânul și marea, al lui Hemingway și li s-au părut interesante și rudimentarele tehnici de supraviețuire ale protagonistului, dar și iscusința oamenilor simpli de a-l îngriji pe Velasco.
Virgil Borcan, cel care a propus lectura acestui volum, în urmă cu o lună, ne-a amintit de reușita unui medic francez, din secolul XX, de a traversa Atlanticul într-o barcă, după 52 de zile, pentru a demonstra că oamenii pot supraviețui cu resurse extrem de modeste. Chiar și în acest microroman se simte contribuția lui Marquez: deși jurnalul este semnat la persoana I, vocea narativă totuși anticipează, prezența mateloților dispăruți în valuri dar care îl vizitează constant pe protagonist este asumată drept reală de narator (o mostră de realism magic poate?). Și această lucrare scoate în evidență faptul că umanitatea se definește prin povești, nu doar prin adevăr, iar acele povești devin exemplare, în măsura în care protagoniștii se confruntă cu limite pe care le depășesc.
Augusta Oniță a regăsit geniul lui Marquez în romanul de la Clubul de Lectură: deși inițial subiectul nu a atras-o deloc, stilul și fluența evocării au cucerit-o. Ana Maria Popescu a subliniat dinamismul narativ amprentat prin frazele scurte din care este construită relatarea și ne-a amintit că a fost norocoasă să poată citi textul în original (dat fiind faptul că întotdeauna traducerea atrage după sine o anumită pierdere a farmecului lecturii).
Horia Nilescu a vorbit despre mutația identității marinărești, despre care a aflat vizitând un bar din Marsilia. Acolo se vindeau cărți cu teme care aveau în centru călătoriile pe mare (era disponibil desigur și romanul lui Marquez) iar barmanul i-a povestit că scene precum cele evocate de Velasco înainte de naufragiu (care subliniau tăria și caracterul aspru al marinarilor) s-a pierdut astăzi.
Am discutat și despre diferitele experiențe de lectură ale romanelor care proiectează situații limită (unele gravitând în jurul detaliilor tehnice, altele atrăgând mai degrabă prin poezia relatării) și am încheiat o nouă ediție a Clubului de Lectură. Ne revedem în noiembrie!
Articol realizat de Sever Gulea.
