Chiar dacă ziua a fost marți, și nu vineri, iubitorii de literatura au poposit la librăria Șt. O. Iosif pentru o întâlnire de neratat cu Doina Ruști. Scriitoarea bucureșteană se află într-un turneu de promovare a noului său roman „Mâța Vinerii”. Cu entuziasmu-i caracteristic, Doina Ruști a vorbit publicului brașovean, atât personal cât și prin intermediul cărții sale, despre veacurile românești de altădată și despre pasiunea necesară pentru literatură.
Evenimentul a fost deschis de către Dana Anghelescu, director Libris Editorial, care a salutat prezența în sală a multor studenți și masteranzi ai Facultății de Litere din Brașov. Parafrazând-o pe însăși autoarea, Dana Anghelescu a dezvăluit că aproape întotdeauna cititorii doresc să afle cine se află în spatele cărților lor preferate. Dacă inițial, ca cititor, ți-e teamă să intri în universul unei persoane necunoscute, pe măsură ce citești și lectura te prinde, începi să faci parte din visurile și aspirațiile scriitorului. În cazul Doinei Ruști, cititorul va fi încântat să afle că autoarea din spatele romanelor este la fel de încântătoare precum se prezintă în scrierile sale fiind o puternică voce în literatura română contemporană.
La lansarea romanului, Doina Ruști nu a venit singură ci însoțită de doi distinși profesori de la Facultatea de Litere din Brașov. Primul care a luat cuvântul a fost domnul Adrian Lăcătuș. Domnul Lăcătuș a apreciat „Mâța Vinerii” ca fiind romanul din bibliografia Doinei Ruști cel mai apropiat de publicul divers. Domnul profesor a mai fost de părere că avem în față o carte care se deschide pe mai multe planuri și o scriitoare care-și ia foarte în serios proza, îmbogățind-o cu o forță narativă impresionantă. Având în vedere că romanul propune o călătorie fascinantă în epoca fanariotă, cititorii pot cădea ușor în capcana de a crede că Doina Ruști este un autor de metaficțiune istoriografică. Însă nu trebuie să uităm că autoarea a atacat, în romanele sale anterioare, teme cât se poate de contemporane ce tratau politicul, socialul și chiar mondenul. Domnul Lăcătuș este sigur că tematica aleasă de Doina Ruști pentru următoarea carte va fi, de asemenea, o surpriză pentru cititori și critici.
În ceea ce privește spațiul temporal și geografic în care romanul este proiectat, domnul Lăcătuș a ținut să facă o precizare: puțină lume știe că perioadă fanariotă a fost perioada în care au încep să se contureze diverse forme de manifestări în cultura română – încep să apară cărturari și academii culturale. Poate nu întâmplător, această epocă devine din ce în ce mai ofertantă pentru artiștii zilelor noastre – în ultimul timp, pe lângă romanele Doinei Ruști, am mai avut parte de cărțile lui Ștefan Agopian și de filmul „Aferim” al lui Radu Jude. Romanul doamnei Ruști este fascinant prin faptul că se prezintă sub o permanentă dublare a spațiului istoric-cultural cu unul mistic, fantastic, încărcat de farmecul levantin. Noi, brașovenii, nu putem să nu ne simțim un pic mândri când citind cartea distingem rolul pe care orașul nostru îl are în intriga acesteia. Doina Ruști vede Brașovul ca o poartă între Levant și Occident și o bună bucată din prima parte a romanului se petrece aici. Totuși, în marea sa majoritate, romanul „Mâța Vinerii” se petrece în Bucureștiul fanariot din jurul curții domnești de la sfârșitul secolului XVIII, începutul secolului XIX.
O altă observație a domnului Lăcătuș a fost că fetița care se află în centrul acțiunii cărții, nu este un observator al epocii, ci un personaj în jurul căruia gravitează toate intrigile romanului – intrigi care sunt construite pe calapodurile unor genuri diverse de literatură precum istoricul, fantasticul, misterul, detectivismul.
Așa cum ne-a obișnuit de la alte lansări la care a luat parte, domnul profesor Virgil Borcan și-a început pledoaria pentru carte citind câteva fragmente emblematice din aceasta. Pasajul ales de domnul Borcan descrie magia epocii tulburi a fanarioților. Domnul Borcan a asemănat această epocă cu perioada premergătoare anului 2012, un an în care lumea ar fi trebuit să ia sfârșit conform predicțiilor mayașe. Deși descrie o epocă de mult apusă, domnul profesor a apreciat că „Mâța Vinerii” nu este un roman al memoriei, ci un roman al mecanismului uitării care îmbină cu succes realismul cu fantasticul și tragicul cu comicul. Acest procedeu inedit face cititorul să pună la îndoială realitatea descrisă. Domnul profesor a precizat că epoca fanariotă, și nu revoluția de la 1848, a introdus francofonia în România aducând odată cu ea multe progrese culturale în țară. Un revers al medaliei a fost că din cele aproape 4.000 de grecisme, prezente în lexicul românesc la aceea vreme, puține au supraviețuit francofoniei – astăzi avem în jur de 300 de cuvinte de origine greacă, celelalte fiind înlocuite de neologisme franțuzești.
Domnul Borcan nu a vrut să dezvăluie prea multe din subiectul cărții, rămânând ca fiecare cititor în parte să descopere cine este mâța vinerii.
A venit apoi momentul mult așteptat. Din respect pentru public, Doina Ruști s-a ridicat în picioare pentru a vorbi despre cartea sa. Autoarea a mărturisit că scotocind, prin arhiva Facultății de Istorie de la București, a fost surprinsă să descopere faptul că Transilvania secolului XVIII a fost plină de execuții bazate pe motive care mai de care mai absurde (de la vrăjitorie la rivalitate etnică). În romanul său, a păstrat numele exact așa cum le-a găsit în arhive pentru a arăta că majoritatea reclamanților aveau nume maghiare sau săsești iar majoritatea celor executați aveau nume românești. Tot din studiul arhivelor, și-a dat seama că în Brașov (oraș în care se petrece o parte din acțiunea „Mâța Vinerii”) se purta un război surd al victoriilor mici.
Doamna Doina Ruști a mărturisit că emoția scriitorului este o trambulină care îl împinge să scoată ce are mai bun. Chiar dacă romanul este inspirat din fapte reale, autoarea nu ar dori să se tragă concluzia că lucrurile au stat chiar așa. În continuare, autoarea a ținut să facă câteva precizări legate de titlu și de glosarul de cuvinte de la sfârșitul cărții. Titlul derivă din faptul că, în aceea vreme, cuvântul pisică era prea puțin uzitat. De asemenea, acest animal era animalul cel mai adesea asociat cu vrăjitoria. Într-o intervenție umoristică, domnul Lăcătuș a spus publicului că mâța trăiește o perioadă de glorie în era facebook-ului. Revenind la titlu, doamna Ruști a fost din ce în ce mai dezamăgită de el pe măsură ce înainta în scris, însă a fost convinsă de către apropiații ei că acesta este cel mai potrivit. Glosarul de cuvinte de la sfârșitul cărții este de fapt un parastas al cuvintelor limbii române ce au murit, nemaifiind folosite de sute de ani. Pe lângă acestea, în carte mai există cel puțin câteva zeci de cuvinte care riscă să fie scoase din DEX. Doamna Ruști s-a declarat a fi fascinată dintotdeauna de astfel de cuvinte: a avut privilegiul de a se naște într-o familie de intelectuali care păstrau farmecul lumii vechi (bunicul dânsei îi spunea „pîtca”) și a absolvit un liceu cu profil latin-grec. În timpul liceului, fiind sătulă de clasicii latini, căuta să traducă cărți mai inedite, mai deocheate și astfel a ajuns la manualele de zoologie din Evul Mediu. Acolo a descoperit diverse așa-zise rețete care ajutau oamenii în felurite încercări ale vieții: capul de lăcustă alunga oamenii răi iar limba de șopârlă ajuta avocații să câștige procese dându-le o retorică de necontestat. La finalul întâlnirii, doamna Ruști a împărțit aceste „rețete”, prezente în carte ca făcând parte din „rețetarul” unui bucătar țigan rob și pe care editura Polirom le-a printat pe niște cartoline, publicului prezent sperând să îi ajute și să le aducă un zâmbet pe buze.
Mulțumim editurii Polirom care ne-a facilitat această întâlnire cu totul specială și mulțumim doamnei Doina Ruști pentru o seară de neuitat.
Articol realizat de Horia Nilescu.
