Vălul pictat
Pentru că mi-a plăcut mult ecranizarea din 2006, cu Edward Norton şi Naomi Watts, am ales, deşi nu mi se întâmplă prea des să urmez acest parcurs, să citesc şi cartea care a stat la baza filmului, semnată W.S. Maugham. Deja aveam în vedere faptul că voi putea vorbi, în prelungirea peliculei, despre puterea de […]
Zambetul etrusc
Am mai vorbit de faptul că, în lumea contemporană, preocupată de proiectarea unei existențe etern absorbită tinereții (în care performanțele pe toate planurile, profesional, personal, social să strălucească ad infinitum), cel mai mare păcat, cea mai mare nenorocire care ți se poate întâmpla pare să fie aceea a faptului, atât de natural, de altfel, al […]
Destinatia mea: Stelele
În matematică, se vorbeşte adesea de eleganţă atunci când, la o problemă extrem de încâlcită, compusă din rânduri întregi de ecuaţii, se identifică, printr-un artificiu de calcul ingenios o dezlegare cât se poate de simplă şi de economică. Într-un roman SF bun, eleganţa pare să reiasă dintr-o abordare inversă: atunci când, plecând de la o […]
Cartea scurtelor iubiri eterne
Despre Andrei Makine nu citisem nimic și știam doar că e un autor care fugise din URSS, spre Franța, la finalul anilor 80 al cărui roman Testamentul Francez, publicat în 1995 (si tradus in romana tot la Editura Polirom), avea să ia prin surprindere mediile literare occidentale și să se bucure de o popularitate neașteptată… […]
Inainte sa adorm
După ce am citit în acest an două volume care aveau protagoniști amnezici (ȚINUTUL PUSTIIT, respectiv N-AI SĂ MORI –ambele apărute la Editura Litera) mărturisesc că nu mai eram prea tentat să încep lectura unui al treilea roman pe același tipic mai ales că îmi părea că urmărisem bucla completă a abordărilor de gen: atât […]
Incepem coborarea
După ce, destul de recent, am citit pe nerăsuflate volumul aclamat deopotrivă de public şi de critică, UN GEST DE IUBIRE (Editura Humanitas, 2011), acea panoramă memorabilă a fanatismelor surprinse în diferite ipostaze, evident că am că am primit cu mare interes traducerea ultimei lucrări semnate de scriitorul-jurnalist James Meek, aparuta de puţin timp şi […]
Amoc. Obsedatul
Fără să fi citit celebrul roman (una dintre puţinele lucrări de dimensiuni ample ale lui Stefan Zweig), Suflete zbuciumate (se află însă pe lista mea de lecturi pe care sper să le desăvârşesc) m-am apropiat cu mare interes însă de proza sa scurtă, pentru care scriitorul austriac a fost atât de cunoscut şi atât de […]
Solar
Cum arată supereorii de astăzi? Nu vă gândiţi la vreo ecranizare hollywoodiană cu tot felul de zburători şi justiţiari mascaţi. Supereroii zilelor noastre, aşa cum am mai vorbit, nu zboară şi nu îşi ascund identitatea în spatele unor oameni cu aparenţe obişnuite, ei chiar par să fie oameni de rând, cu haine ieftine, ochelari, paloare […]
Ultimul rege al Scotiei
Imediat după 1989, odată cu răsturnarea lui Nicolae Ceauşescu, în România a izbucnit o adevărată campanie de demonizare a fostului dictator, chiar şi după dispariţia sa, în urma execuţiei sumare din acel decembrie însângerat. O mare parte din presă, însetată de redescoperirea adevărului cenzurat decenii întregi, nu contenea să scoată la iveală, stângaci şi pătimaş, […]
Vechiul oras imperial
La ediţia din octombrie a Schimbului de Cărţi de la Braşov, din Ceainăria Ceai et caetera, de pe strada Castelului, moderatoarea evenimentului, Roxana Cârceag a recomandat, cu multă căldură celor prezenţi romanul lui Yasunari Kawabata, Vechiul oraş imperial, despre care a scris şi aici. Eu însă am primit recomandarea cu rezervă, pentru că aşa cum […]
Sunca pe paine
Recunosc că dacă vine vorba de un antierou literar pe care îl îndrăgesc, acesta este Henry Chinaski, protagonistul romanelor parcă nu creat, ci mai degraba dezlipit din biografia autorului, Charles Bukowski. Îl îndrăgesc desigur pentru onestitatea şi firescul său, pentru faptul că reuşeşte să recupereze demnitatea marginalului, a celui autoexilat la periferia societăţii, nu din raţiuni […]
Totul conteaza!
Multe filme şi cărţi au exploatat deja angoasa ciudată pe care o trăiesc oamenii atunci când îşi află data exactă a morţii. De ce spun ciudată? Pe de o parte toţi suntem conştienţi că vom muri într-o zi (adică certitudinea morţii ne este familiară) şi asta totuşi nu ne împiedică să ne bucurăm de viaţă, […]
