Casa Verde

28/06/2016

casaDe Mario Vargas Llosa am avut ocazia să mă apropii, pentru prima oară, după ce am acceptat provocarea lansată de colegul meu, Horia Nilescu, în urmă cu trei ani, acceptând pariul de a încerca un autor de care m-am temut atâta timp (la fel cum m-am temut și de alți autori sudamericani). Lecturând romanul său de debut, Orașul și câinii, apărut la Editura Humanitas, am rămas cu amintiri plăcute, simțindu-mă purtat într-o poveste inițiatică a unor adolescenți din Lima postbelică, o poveste care pune în discuție identitatea masculină și onoarea militară, într-o compoziție nelipsită totuși de acrobații perspectivale. După trei ani de la acea primă descoperire a lui Llosa, am avut prilejul să revizitez opera autorului peruan, prin propunerea lansată la Clubul de Lectură de la Librăria Șt.O.Iosif Brașov. Doar că de data aceasta , am avut parte de o altă experiență, amețitoare, anevoioasă, pentru care nu m-am simțit neapărat pregătit (și probabil că abia această experiență mi-a actualizat temerile inițiale pe care le aveam în raport cu proza originală, dar sofisticată a prozatorilor sudamericani în general).

CASA VERDE, roman recompensat cu Premiul Critcii Spaniole și Premiul național pentru roman în Peru, în 1967 spune o poveste proiectată în fascinantul și inepuizabilul decor al Americii de Sud, pe linia râului Maranon, între două așezări diferite și îndepărtate. Senzația pe care am avut-o, după primele 100 de pagini din roman, a fost de rătăcire într-o junglă deasă și abundentă (de altfel, jungla amazoniană cadrează simbolic sau nu, o parte a narațiunii): o pleiadă de personaje, în momente temporale diferite, în spații diferite povestesc și se consumă într-o serie de evenimente variate. Avem de a face cu mai multe subintrigi, fără să putem vorbi cu adevărat de personaje principale și secundare, e mai degrabă o colecție de întâmplări care transmit, printr-un model de tip mozaic, ceva despre fragilitatea dar și misterul existențelor umane, despre momentele de grație, despre violență și pasiuni intense. O parte a acțiunii se petrece în orașul Piura, un orășel brăzdat de vânturi uscate, încărcate cu proiectile de nisip, un orășel în care nopțile sunt pline de povești, iar paharele sunt pline de rachiu de trestie. E vorba de o așezare aparent încremenită în timp, un spațiu de tranzit pentru tot felul de vizitatori: de la băștinași, vrăjitori, vânători sau negustori mărunți, pe care locuitorii îi primesc cu multă ospitalite. E orașul în care ajunge Anselmo, un străin misterios care va construi și va amenaja un adevărat reper al distracțiilor locale, un bordel cu cele mai frumoase femei, cea mai bună muzică și cele mai bune băuturi din ținut, o replică superlativă dată mediocrității așezate în care se scaldă o parte a locuitorilor Piurei. Însă acțiunile sale nu vor rămâne fără ecou, mai ales în rândul clerului care nu privește tot acest dezmăț al celor care se autointulează Neînvinșii (și care sunt clienți fideli ai localurilor) cu ochi buni. În cealaltă parte a Maranonului se află așezarea Santa Maria de Nieva, un loc în care maicile și-au asumat misiunea civilizatoare a indienilor din junglă. Este locul unde se petrec lucruri tulburătoare, după ce o parte a fetelor indigene fug de la mănăstire și antrenează o întreagă misiune militară de căutare. Vinovată pentru eliberarea lor este Bonifacia, cea care va fi pedepsită cu excluderea din comunitatea de călugărițe, se va căsători apoi cu un sergent și va ajunge o prostituată la bordel. Între acești doi poli narativi se desfășoară o mulțime de alte subintrigi: povestea pilotului Nieves, povestea soldaților din misiunea de căutare, povestea escrocului Fushia care face comerț cu cauciuc, exploatând triburile din junglă, povestea sergentului Lituma și multe altele. În construcția sa multietajată și multifațetată, Llosa realizeaza un portret complex al unor locuri și al unor timpuri, urmărind, prin fire narative multiple atât problemele economice, politice, religioase și sociale în comunitățile pe care le analizează. E adus în discuție conflictul dintre indigeni și cei care își asumă misiunea de civilizare (adesea cu forța, prin răpire și prizonierat), sunt proiectate corupția și interesele meschine care macină administrația locală (și, prin extrapolare, cea centrală), puterea deopotrivă ordonatoare și tiranică a influenței religioase. Colonialismul și consecințele sale: sclavia, umilința, discriminările și ierarhiile (așezate sub cupola acelei dorințe de salvare asumate nobil de progresiști) transpar ca teme recurente în toate intrigile romanului. Violența este omniprezentă în aceste spații de graniță între sălbăticie și civilizație, fie că e alimentată de interese financiare, de fanatism religios, de tradiție tribală.

Provocarea cea mai mare pe care o ridică romanul lui Llosa este însăși experiența de lectură, atâta timp cât construcția poveștii  este una de tip mozaic, în care nu doar că planurile narative alternează, personajele sunt identificate uneori prin mai multe nume, formele de expunere variază (de la dialog clasic, la flux al conștiinței), ordinea întâmplărilor nu este cronologică. Un admirator al lui William Faulkner și a tehnicii sale, a vocilor multiple, Mario Vargas Llosa propune un roman în care obișnuințele cititorului sunt date peste cap, sunt provocate pentru a lăsa loc polifoniei, pentru a da glas unui univers care vorbește mai multe limbi și care încapsulează de fapt tot atâtea lumi cu propriile lor particularități în interior. Nu este un roman pe care îl poți citi oricum, oricând și oriunde, dar e o poveste pe care o poți încerca, atunci când vrei să îți reinventezi experiența de lectură.

Va asteptam impresiile voastre despre acest roman, vineri 1.07.2016, incepand cu ora 18,  la o noua editie a Clubului de Lectura, de la Libraria St O Iosif Brasov!

CASA VERDE – Mario Vargas Llosa – Editura Humanitas

Cartea poate fi comandata online pe www.libris.ro.

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *