Ce se intampla in iubire

21/02/2017
recenzie alain de botton

Ce se întâmpla în iubire – Alain de Botton

După ce a semnat nu mai puțin de 3 volume dedicate experienței amorului în epoca contemporană (e vorba de Eseuri de îndrăgostit și Sex, shopping și un roman – ambele publicate în românește la Editura Humanitas, respectiv Cum să ne gândim mai mult la sex, tradus în limba română la  Editura Vellant), Alain de Botton revine cu un nou volum pe care l-am savurat chiar în prima săptămână de la apariție: Ce se întâmplă în iubire. Interesecția dintre iubire și filosofie rămâne la fel de posibilă și de savuroasă, așa cum ne demonstrează acest nou hibrid de eseistică și ficțiune, într-o formulă pe care Alain de Botton a reușit să o rafineze și chiar să o desăvârșească prin povestea lui Rabih și Kirsten, un cuplu care se confruntă cu situații și provocări care se dovedesc de fapt a fi  generice pentru ansamblul provocărilor pe care le traversează orice parteneriat amoros pe termen lung.

La fel ca în celelalte volume, dar poate chiar mai clar și mai bine delimitat în acest roman dedicat explorării extazurilor și neajunsurilor iubirii, Alain de Botton pornește de la o poveste particulară, cu protagoniști bine individualizați, pentru a face trecerea, mai ales în pasajele eseistice bine delimitate dar omogen integrate în poveste, la problematici generale care țin de comportamentul, percepția și evoluția îndrăgostiților.

Ce se întâmplă în iubire este cronica unui cuplu obișnuit, de la momentul la care Rabih și Kirsten se cunosc și până la culminația tensiunilor și bucuriilor particulare pe care le trăiesc după ce devin părinți, la rândul lor.  Rabih, puțin trecut de 30 de ani este un arhitect puțin deprimat, care deși se întreține și frecventează aplicațiile matrimoniale nu reușește să găsească o parteneră pe gustul său. În sinea lui, protagonistul cu origini orientale e un romantic, își dorește o parteneră superlativă, privește căsătoria drept un drum spre intimitatea totală și e un adept al filosofiei consensului intuitiv. Kirsten este o scoțiană pe care Rabih o întâlnește la muncă, întâmplător, genul de femeie independentă, fermă, cu stofă de lider dar capabilă să inspire suficient mister. Îndrăgostirea lor, la fel ca în Eseuri de îndrăgostit sau în Sex, shopping și un roman este urmărită îndeaproape de Alain de Botton, reliefând mai ales  capcanele pe care ecourile romantismului (ca ideologie dominantă în fundalul relațiilor amoroase incipiente) le trimit și în zilele noastre. Prima parte a volumului valorifică și nuanțează unele dintre ideile familiare fanilor lui Alain de Botton (explorate în cărțile anterioare care s-au aplecat, la rândul lor asupra îndrăgostirii) dar deschid observații interesante legate de intensitatea înșelătoare și totuși extatică a primelor impresii: începutul relației ne conduce pe culmile plăcerii pentru că ne aduce o doză de ușurare a posibilității de a realiza că ne putem dezvălui fără să ne ascundem de dragul convențiilor sociale – în acest sens iubirea este de fapt un divident al recunoștinței față de cel care ajunge să ne înțeleagă cele mai ascunse colțuri ale psihicului. Pornind de la obiceiurile și plăcerile sexuale ale lui Kirsten și Rabih (schimbul de roluri, violența excitantă și permisă în pat), Alain de Botton încearcă să întrevadă potențialul interesant al sexualității, dincolo de hormoni și biologie: sexul, mai ales la început este expresia ideii de acceptare, de promisiune a finalului singurătății. Evoluția cuplului Kirsten-Rabih prilejuiește noi lecții despre comunicarea în cuplu (așa cum putem descoperi, într-un scenariu contrafactual de după o ceartă între cei doi, un bun ascultător nu se șochează în fața problemelor naturii umane, a reușit să dezvolte un sentiment al acceptabilității de sine și se consideră demn de a obține bunăvoința celorlalți). O parte dintre conflictele care apar în relație sunt cauzate și de transferanță (transferul emoțiilor de la un eveniment trecut la un eveniment prezent, așa cum i se întâmplă lui Kirsten care a fost părăsită de tatăl în copilărie și care are tendința de a avea reacții bizare când Rabih este departe de ea, în ciuda faptului că îi e dor de el). Interesantă este perspectiva propusă asupra reproșului în cuplu, atunci când ne învinovățim partenerul pentru tot (chiar și pentru faptul că ne-am pierdut cheile) – reproșul este de fapt o formă de intimitate, prin care responsabilizăm total nerezonabil (așa cum nu putem face cu străinii) pe cel față de care simțim că ne permitem această libertate. Iubirea dintre Rabih și Kirsten pare uneori o sală de clasă particulară în care protagoniștii poveștii joacă, pe rând rolul de profesor și învățăcel (groaznici amândoi- unul este prea arogant, celălalt intră prea repede în defensivă). Dezacordul în cuplu, așa cum sugerează și de Botton este însă esențial, el ne ține constant ancorați în realitatea imperfecțiunii umane de care suntem înconjurați, fără dezacord o relație poate deveni suspectă, poate deveni o formă de a ne acoperi urechile la informațiile care nu corespund speranțelor noastre. De la bula protectoare a naivității și inocenței, la primele nepotriviri conștientizate care îi readuc în realitate, Rabih și Kirsten fac pasul căsătoriei (iar motivația lor este, de asemenea, explorată din mai multe unghiuri psihologice, filosofice și culturale de Alain de Botton).  Spre deosebire de celelalte romane ale sale, în a doua jumătate a acestui roman, de Botton este pe deplin original și explorează provocările vieții de cuplu de după căsătorie și mai ales după venirea pe lume a celor doi copii ai lui Rabih și Kirsten. Romantismul devine falimentar în susținerea unei căsnicii pe termen lung iar legămintele căsătoriei, după tensiunea tentației adulterului, după copleșitoarele rutine robotizante, după gelozia inevitabilă trebuie și ele reevaluate: de la perfecționismul inuman și așteptările exagerate inițiale la un acord blând al încercării de a-l transforma pe partenerul nostru în unicul depozitar al regretelor noastre, în cel alături de care promitem că vom îndura cele mai problematice stări pe care le vom traversa. Dincolo de aspirația spre onestitate totală, pasiune intensă și constantă, Rabih și Kirsten experiemntează în cele din urmă o artă a diplomației, arta de a nu spune tot ce crezi, de a nu face tot ce vrei, totul fiind pus în slujba proiectului casnic. De fapt, Kirsten și Rabih se dovedesc pregătiți pentru căsătorie abia după 16 ani de mariaj, când vor renunța la aspirația perfecțiunii, când vor recunoaște că o căsnicie este și o expresie a unui tip de suferință pe care îl alegem (poate și din cauză că nu există partener ideal, că toți ajung să se dovedească nepotriviți atunci când îi cunoaștem îndeajuns). În final, după ce integrează și experiența terapiei de cuplu (și își descoperă atașamentul pentru anxietate sau evitare care le bruiază comunicarea), Rabih și Kirsten, supraviețuitorii banali ai unei căsnicii cu provocări familiare, fericiții și copleșiții părinți a doi copii frumoși, ajung să se apropie de proiectul de parteneriat pentru care pledează de fapt Alain de Botton: cel al pesimismului  romantic luminat, o perspectivă care afirmă posibilitatea cuplului monogam, acceptând în același timp că un om nu poate reprezenta absolut totul tot timpul pentru partenerul său, că nici unul nu va fi înțeles pe deplin de celălalt, că diferențele de gust și de optică existențială trebuie tratate cu inteligență și acceptare și nu schimbate sau condamnate, că, în cele din urmă iubirea înseamnă mai degrabă deprindere, decât entuziasm.

Roman sintetic al experienței de cuplu, completat de data aceasta și cu provocările parentale și post-parentale ale unei căsnicii, o poveste mai optimistă și mai curajoasă decât cele construite de Alain de Botton în operele anterioare (acolo unde cuplurile eșuau relativ prematur iar protagoniștii se pregăteau să își reia călătoria de la capăt, cu altă persoană), o combinație de literatură și filosofie (de fapt o creație care ilustrează convingător cât de terapeutică poate deveni literatura), un posibil manual inedit de consiliere de cuplu fără terapeut, cel mai recent roman al lui Alain de Botton condensează înțelepciunea practică, reflecția inteligentă într-o panoramă superbă a destinului amoros uman.

CE SE INTAMPLA IN IUBIRE – Alain de Botton – Editura Humanitas, 2017

Recenzie realizată de Sever Gulea.

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *