DRUMUL - Corman McCarthy

DRUMUL – Corman McCarthy – Editura Humanitas, 2009

CÂND SE STINGE LUMINA…

Probabil cel mai bizar element pe care îl remarci, după ce citeşti primele pagini ale romanului “Drumul” este prezenţa încăpaţânată, aproape sfidătoare a vieţii într-un univers care nu mai e în stare să o găzduiască. Ca să vă faceţi o idee, lumea  imaginată de McCarthy arată cam aşa: pârjolită, practic cauterizată până în temelii,  acoperită de nopţi “ca un glaucom”, “în care te dureau urechile de atâta ascultat”, asfixiată sub nămeţi, cenuşă şi distrugere. În acest peisaj, a rămâne în viaţă reprezintă, probabil, culmea ghinionului. Asemenea ghinionişti sunt însa protagoniştii cărţii lui McCarthy: tatăl şi fiul supravieţuitori,  rătăcind în pustietatea postapocaliptică.

Ceva rau şi cataclismic s-a întamplat în lume, nu ştim ce anume, că a fost un atac nuclear sau un fenomen natural dereglat de activitatea umană, nu e foarte important. Aspectul definitoriu însa, pentru atmosfera de după dezastru, rămâne neputinţa oamenilor de a-şi mai reveni. “Drumul” nu e o punere în scenă optimistă a mitului eternei reîntoarceri, în care oamenii reclădesc, după  anihilarea purificatoare, o societate nouă şi sănătoasă. Postapocalipsa lui McCarthy e mult mai întunecata: e scenariul în care catastrofa pare să fi venit de hac homo-sapienşilor, ca fiinţe sociale, pare să fi alterat complet capacitatea  de a coopera şi a renaşte civilizaţional din cenuşă.

Ce fac supravieţuitorii atunci, dacă nu se ajută unii pe alţii? Destul de rar se evită, cel mai adesea se vânează reciproc. Căci carnea de om este la mare căutare, atunci când hrana nu mai e de gasit. Lanţul trofic în sine a fost mutilat de apocalipsă. Prin dispariţia animalelor şi prin pierderea fertilităţii solului, post-omenirii lui McCarthy nu i-a mai rămas decât să se autodevoreze.

Aşadar, într-un habitat profund ostil oricărei forme de viaţă, sub pânda periculoasă a semenilor înfometati, un tată şi un fiu nu se dau bătuţi şi cutreieră ruinele civilizaţiei, asumându-şi condiţia de eterni nomazi. Îsi stabilesc chiar şi o destinaţie: litoralul, despre care cred că va fi mai ospitalier. În fapt însa, nici un colţisor de pe planetă nu mai poate fi socotit un refugiu salvator, mediul natural a devenit o permanentă invitaţie la sinucidere.

Vulnerabili şi suferinzi, bărbatul fără nume şi fiul său nu sunt dispuşi să îmbratiseze moartea. Tatăl şi-a pierdut total încrederea în oameni şi în salvare, trăieşte doar pentru a-şi proteja copilul. Băiatul, în schimb, păstrează pe lângă ataşamentul patern o speranţă faţă de umanitate, în ciuda eforturilor părintelui de a-l preveni că mila, compasiunea, fraternitatea faţă de semeni nu folosesc la nimic în cursa pentru supravieţuire. Aparent, bărbatul pare să aibă dreptate: oamenii întâlniti sunt sălbăticiţi şi periculoşi iar, în cazul în care sunt paşnici, sunt nerecunoscători şi suspicioşi, sunt prezenţe de care trebuie să te fereşti. Dar poate că atunci când nu mai ai nimic de pierdut, a coborâ degetul de pe trăgaciul pistolului, a risca o apropiere faţă de străini poate fi primul pas în recuperarea unei vieţi atât de îndepartate, încât până şi amintirea ei a devenit incredibilă.

McCarthy este un real talent literar, un autor înspaimântator de convingător. Fiecare figură de stil te atinge exact unde trebuie, fiecare descriere captează esenţialul peisajului şi-ţi provoacă sentimente adânci.

“Drumul” este un roman despre supravieţuirea umanităţii. Dar nu e vorba doar de  fiinţe bipede, nehotărâte în faţa posibilităţii sinuciderii, e vorba de cel puţin doi oameni care mai acordă o şansă cooperării şi buneicredinţe. E suficient sau nu, dacă vrem să speculăm cu privire la posibilităţile de reconstrucţie a civilizaţiei? Înclinatiile optimiste sau pesimiste ale cititorului îsi vor spune cuvântul; din fericire, McCarthy nu se pronunţă.

O recomandare de bun simţ: vizionaţi filmul după ce aţi citit cartea… filmul caută să  mai îndulceasca nişte scene care ar fi meritat să-şi păstreze caracterul sumbru si insuporatbil din roman (acolo unde McCarthy  ia postapocalipsa cât se poate de în serios).

Cartea poate fi comandata online pe www.libris.ro.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *