MAREA AMEŢEALĂ
Că adolescenţa e o perioadă întortocheată, o ştim cu toţii, dar când trebuie să ţi-o petreci într-un lăcaş de cult al tradiţiei academice lucrurile se complică exponenţial. Să zicem că eşti o fată obişnuită din Indiana şi tatăl tău nu e decât un banal comerciant de saltele căruia îi place să glumească fără perdea în public, sub privirile aprobatoare ale mamei. Să zicem că tu ai reuşit să ajungi cu bursă la o şcoală unde se înghesuie odraslele unor jucători cu greutate pe piaţa capitalistă. Destul de mulţi din puştii aceştia sunt plini de orgolii, ambiţii şi opinii care te şterg din start de pe harta “lucrurilor care contează”. Să mai zicem că nu străluceşti prin nimic: nici prin atractivitate, nici prin rezultate şcolare şi evident, nici prin contul din bancă al familiei. A, să nu uităm, nu ai decât 13 ani, şi tocmai te-ai trezit în braţe cu o conştiinţă care-şi pune prea multe întrebări. Te simţi puţin ameţit? Puţin mai mult? Descurcă-te, n-ai încotro! Vezi să nu te îndrăgosteşti de vedeta liceului, că o să ameţeşti şi mai rău! Şi dacă tot o vei face să nu speri la vreun destin de Cenuşăreasă, cu final fericit, cu prinţul care o să te scoată din mizerie… realitatea e mult prea prozaică pentru asemenea fantezii. Bine ai (re)venit în adolescenţă!
Romanul lui Sittenfeld te cucereşte de la primele pagini. Prozatoarea americană, la nici 30 de ani, are înca acea perspectivă proaspătă, crudă dacă îi putem spune, asupra adolescenţei, nemodificată excesiv de cosmeticele bătrâneţii (când pe fondul întunecării preciziei amintirilor, tindem adesea să înfrumuseţăm, să dam un aer mult mai spectaculos trecutului). Cronica celor patru ani la Ault (urmăriţi semestru cu semestru), aduc în prim plan eforturile de construcţie identitară ale protagonistei Lee Fiora.
Lee are tot ce poate fi mai adolescent în ea: hipercriticism, nesiguranţă, stângăcie, naivitate. E credibilă şi simpatică pentru că e suficient de sensibilă şi visătoare dar şi suficient de lucidă şi critică cu sine. În fond, Lee e o mare pacoste pentru ea înseşi: îşi doreşte să fie normală (iar normalitatea într-o şcoală de elită e o marfă cam greu de dobândit) dar se autodispreţuieşte mult prea profund pentru a-şi da vreo şansă în acest sens. Drumul spre normalizare e destul de spinos iar normalizarea nu e până la urmă un miracol, un moment revelator, poate doar o dobândire de încredere în sine şi o calibrare mai precisă a perspectivei asupra lumii exterioare, dar nici măcar aceste achiziţii nu sunt resimţite a fi definitive.
La începutul liceului, Lee descoperă că e imperfectă, prea imperfectă pentru o şcoala de elită ca Ault… la sfârşitul şcolii va constientiza că şi societatea, inclusiv crema cremelor de la Ault suferă de aceeaşi meteahnă. Dar ca să ajungă acolo trebuie să trăiască pe propria piele conflictele cu profesorii, prima iubire, primele prietenii si primele antipatii de durată. Iar Lee nu-şi plictiseşte cititorii care vor da nas în nas cu evenimente şi tipologii suficient de familiare şi asta pentru că interpretările şi observaţiile adesea profunde, adesea emoţionale dar pline de autoironie şi umor ale protagonistei au grijă ca lectura fiecărei pagini să fie însoţită de zâmbete generoase.
Nu, nu trebuie să fii american, nu trebuie să fii fată şi nu trebuie să fi trăit departe de casă ca să poţi empatiza cu Lee. Trebuie doar să fi fost adolescent. Şi asta pentru că experienţa protagonistei are o mare putere de generalizare… cu toţii am fost acolo, chiar dacă nu toţi am reuşit să surprindem atât de limpede sau atât de punctual momentele similare prin care am trecut. De aceea e plăcut când o autoare reuşeşte nu atât să înfrumuseţeze cu ornamente excesiv de dramatice o vârstă şi-aşa plină de ciudăţenii, cum este adolescenţa, ci mai degrabă să o înfăţişeze cât mai credibil, din perspectiva unui personaj cuceritor.
Nu sunt de neglijat nici “şopârlele”, criticile subtile adresate societăţii americane şi sistemului educaţional pretins liberalizat, pretins corect politic Poate că se dau mai multe burse, studenţii de culoare sunt mai numeroşi, femeile nu mai sunt marginalizate… dar dincolo de reglementările legale stau aşezate confortabil năravuri comportamentale greu de eliminat, cu rădăcini adânci în reflexe discriminatorii transmise de la o generaţie la alta.
Ediţia în româneste, apărută sub îngrijirea Editurii Polirom, ne pregăteşte temeinic de lectură: cine poate lansa o invitaţie la înţelegere, dacă nu un psiholog reputat ca doamna Aurora Liiceanu? Şi că tot am vorbit de adolescenţă: care e cea mai puternică amintire pe care o aveţi din acea perioadă?
PREP – Curtis Sittenfeld – Editura Polirom, 2009
Cartea poate fi comandata online pe www.libris.ro.
