Înainte să citesc acest volum, recunosc, numele lui Steve Jobs nu-mi spunea nimic. Nu eram în stare să fac nici măcar banala asociere dintre acest adulat model de leadership şi întrupare a succesului cu acea companie, pe numele ei Apple (măcar de asta auzisem) care reuşise să schimbe la faţă cel puţin trei industrii (cea a calculatoarelor, a muzicii şi telefoniei), în doar 25 de ani de activitate. Pe mine, ca un mai puţin pasionat de tehnologie (deşi nu ignorant desăvârşit) produsele Apple m-au contrariat dintotdeauna, în special datorită preţului lor semnificativ mai ridicat decât al concurenţei de pe piaţă. Fără să fi cunoscut până acum istoria acestei companii (ştiam că fusese adversara supremă a IBM-ului în vremurile în care se trasau direcţiile evoluţiei computerelor ca instrumente utilizabile de către publicul larg), îmi amintesc însă, încă de pe vremea când stăruiam pe lângă tatăl meu (să fi fost 1997-1998) să-mi cumpere un computer, cât de curios eram, când, la un târg de profil din oraş, văzusem pentru prima oară acea cutie verde cu alb, cu linii curbe şi discrete, numită Macintosh care costa undeva pe la 2000-3000 de dolari. Nu puteam să înţeleg cum de un PC destul de bun pentru acei ani de abia daca atingea 1000 de dolari, în vreme ce concurentul lui direct (comparabil ca performanţă) atingea un preţ dublu.
Când am văzut primele iPoduri am rămas de asemenea nelămurit: dincolo de faptul că o companie centrată pe tehnologia IT părea să lanseze un produs destinat ascultării muzicii (ieşind cu totul din sfera ei anterioară de activitate), fişierele compatibile fiind codate într-un format specific acestui aparat – ce dezavantaj şi lipsă de flexibilitate, preţul mi se părea din nou sfidător (chiar dacă iPodul avea o capacitate de stocare foarte mare) comparativ cu concurenţa. Când a apărut iPhoneul, la fel: un preţ năucitor pentru un aparat care, trebuie să recunosc, te lua prin surprindere încă de la prima vedere. Am cunoscut mulţi oameni care cumpără şi preferă produsele Apple, oricărei imitaţii, trecând peste considerentul de preţ şi asta nu pentru că ar fi oameni bogaţi (mulţi dintre ei s-au chinuit destul de mult să adune resursele necesare unor asemenea investiţii) sau pentru că ar fi snobi, ci pentru că apreciaza in cunostinta de cauza compania Apple, o garanţie a calităţii, a sofisticării şi în acelaşi timp a eleganţei în abordare şi în realizare. O parte din cei care îşi cumpăraseră un iPhone sau un iPod păreau să dezvolte ataşamente emoţionale faţă de aceste produse, să le apese pe butoane gratuit, să le pipăie, să le alinte, să le dea nume adesea. Pe cât de ridicol ar părea un asemenea fenomen, la prima vedere, se poate observa că produsele Apple au reuşit să depăşească acea barieră a utilităţii imediate pe care o oferă orice obiect, orice tehnologie destinată satisfacerii unor nevoi punctuale şi au căpătat o demnitate aparte în viaţa consumatorilor. Cum a reuşit Apple aşa ceva? Jay Ellis, partenerul lui Steve Jobs oferă, în volumul apărut la Editura Publica povestea ascensiunii şi reuşitelor acestui personaj deosebit care a avut ca efect o mutaţie remarcabilă în percepţia produsului la nivel larg. Departe de a fi vorba de un plan sofisticat, în care să-şi strecoare coada ce ştiu eu ce tehnici de manipulare, reuşita lui Jobs, omul cheie al companiei Apple a fost pur şi simplu aceea de a-şi transmite inspiraţia şi pasiunea pentru un lucru şi pentru inovaţie, întâi direct, doar colaboratorilor şi angajaţilor săi, apoi indirect întregii lumii, prin intermediul produselor create.
Portretul pe care îl construieşte Jay Elliot este, până la un punct, un portret la care te aştepti, când te gândeşti la managerii de top care poseda fără îndoială, acel strop de genialitate care lipseşte majorităţii. Asa cum e de asteptat si Steve Jobs evidenţiază, în relatarea lui Ellis, o biografie aparte (cu pasiuni şi realizări precoce), o ascensiune explozivă, reuşite de top, averi impresionante, perseverenţă, caracter vizionar. Este urmărită întreaga carieră a lui Steve, începând cu… abandonul studiilor universitare, continuând cu prima perioadă petrecută la Apple ca dezvoltator al Macintoshului, apoi cu proiectele individuale NeXT şi Pixar şi apoi întoarcerea la Apple şi proiectarea iPodului, iPadului şi iPhoneului. Deşi stilul prezentării este profund admirativ (aproape slugarnic şi agasant pe alocuri – e de înţeles ce impact au putut să aibă performanţele lui Jobs asupra lui Ellis), nu sunt trecute cu vederea (deşi nu sunt scoase în evidenţă cu prea multă tragere de inimă) nici greşelile (chiar şi geniile sunt totuşi umane şi deci failibile) şi nici defectele lui Jobs. Reuşita cea mai mare a lui Jobs pare să fie aceea de a nu-şi fi erodat nici pasiunea şi nici principiile de-a lungul întregii cariere. Fie că vorbim de Steve Jobs, cel de la începutul companiei Apple, îmbrăcat în blugi şi tricou, fără prea mulţi dolari în cont sau vorbim de Steve Jobs, creatorul Macintoshului şi iPodului, de mai târziu cu sute de milioane de dolari, dar în acelaşi tricou şi aceiaşi blugi, omul cheie al companiei Apple nu a renunţat niciodată la spiritul perfecţionist, la dorinţa permanentă de inovare şi la atragerea oamenilor talentaţi.
Ca orice biografie a unui om excepţional, volumul lui Elliot este şi o lecţie de viaţă şi mai ales de leadership. Creativitatea şi pasiunea nu pot exploda decât în mediile care le favorizează… adică acolo unde oamenii se pot exprima liber, acolo unde se pot integra într-o echipă de care să se ataşeze, acolo unde produsul pentru care lucrează îi fascinează şi îi inspiră, acolo unde se simt autentic încurajaţi… adică în companiile unde ideile circulă rapid, unde spaţiile de lucru favorizează întâlnirile şi comunicarea între angajaţi, unde oricine poate convoca o şedinţă, unde se celebrează şi cele mai mărunte reuşite. E departe de portretul marilor corporaţii cu ierarhii stufoase, birocraţie labirintică, politici organizaţionale fixe. Viziunea de leadership al lui Steve Jobs e mai aproape de spiritul proaspăt şi flexibil al unei companii debutante, atâta timp cât nu se tolerează incompetenţa iar angajaţii dezvoltă o adevarată religie faţă de produs.
Dar nici reţeta aceasta nu este magică… este de fapt foarte pământeană: reuşitele lui Steve, cu tot acel strop de 1% de genialitate, au fost susţinute mai degrabă de acele 99 de procente de eforturi inimaginabile pentru mulţi dintre noi… gândiţi-vă că în SUA (şi nu numai acolo) cultul pentru muncă îmbracă proporţii nebănuite ce poate fi ilustrat prin următoarea glumă: dacă (după ce munceşti 14 ore de luni până vineri) nu te prezinţi sâmbăta dimineaţă la treabă, duminică n-are sens să te mai oboseşti să vii… modelul lui Jobs pare sa fie fertil doar intr-un asemenea context psiho-social… pe cand si la noi asa ceva?
STEVE JOBS – iLEADERSHIP PENTRU O NOUA GENERATIE – Jay Elliot, William S. Simon- Editura Publica, 2011
Cartea poate fi comandata online pe www.libris.ro.
