Iarăşi a venit acel moment din an, 1 iunie, când am considerat de cuviinţă (măcar de dragul diversităţii, dacă nu al sanctităţii sărbătorii) să mai citesc o carte pentru copii, oarecum prevenitv, ca să nu devin la 24 de ani un tataie demodat care nu a auzit de eroii generaţiei Z (dacă n-o fi şi asta depăşită). Să mai citesc o carte pentru copii poate şi pentru că, aşa cum am văzut acum câteva săptămâni, când am spus câteva cuvinte despre seria Jurnalul unui Puşti, nu ştii de unde sare iepurele, la ce lansare de carte pentru cei mici trebuie să te prezinţi şi la care nu te poţi prezenta chiar în deplină ingnoranţă de cauză.
Anul trecut de 1 iunie îmi amintesc că am citit primul volum din seria Hoţul Vrăjitor, de Sarah Prineas (şi a fost chiar mai bun decât mă aşteptam, mi-a făcut o surpriză plăcută în condiţiile în care nu sunt un mare amator şi nici nu am experienţă mai deloc în ceea ce priveşte literatura fantasy). Dar vai, amintindu-mi ce dificil a fost procesul de selecţie, cum am pierdut aproape o după amiază întreagă lângă raftul de literatură pentru copii (fantasy se înţelege!) pradă unei indecizii adânci, complet dezorientat şi neconvins, dezbrăcat de orice argumente sau intuiţie, în aşteptarea unui răspuns miraculos, anticipam deja şi anul acesta un travaliu similar pe care, ca şi anul trecut, doar întâmplarea avea să-l suspende. Dar dacă anul trecut am ales volumul lui Sarah Prineas prin tragere la sorţi (altfel riscam să mă apuce noaptea lângă raft), anul acesta una din noutăţile apărute (ne)întâmplător pe piaţă avea să mă invite singura să ies din labirintul alegerilor fără cap şi fără coadă. Este vorba de un nou volum care îl are protagonist pe îndrăgitul Habarnam al scriitorului rus Nikolai Nosov. O apariţie care recunosc că m-a luat prin surprindere, nici măcar nu ştiam că exista o continuare a aventurilor prichindeilor din Oraşul Florilor. O apariţie la care nu puteam să rămân indiferent, atâta timp cât Aventurile lui Habarnam şi ale prietenilor săi a fost una din cărţile care mi-a deschis apetitul pentru lectură, a fost chiar unul din volumele prin care m-am iniţiat în taina cititului. Eram tare curios, chiar şi după 15-17 ani ce s-a mai întâmplat cu prichindelul îngâmfat şi lăudăros care părea să fi învăţat o lecţie valoroasă despre prietenie şi modestie după acea călătorie cu balonul în Oraşul Verde. Îmi aminteam de finalul optimist în care Habarnam învăţa la rândul lui să scrie, să citească (doar voia să se ţină de promisiune, să-i trimită scrisori prichinduţei Ochi Albaştri), să devină muncitor şi să-şi respecte prietenii.
Ei bine, în volumul care continuă seria aventurilor lui Habarnam, aflăm că hărnicia nu l-a ţinut prea mult pe neastâmpăratul prichindel… doar e mult mai ispititor să stai să spui poveşti, si să visezi câini cu covrigi în coadă. Iar Habarnam cedează uşor tentaţiei: visează , împreună cu prietena sa Ţintişoara, să obţină totul fără efort. Culmea e că dorinţa i se îndeplineşte şi protagonistul intră în posesia unei baghete magice care îi îndeplineşte orice dorinţă (de la a primi cutii întregi cu îngheţată şi până la a învăţa să conducă un automobil) fără să ridice un deget măcar. Înarmat cu acest obiect miraculos, alături de Pestriţu şi Ţintişoara, Habarnam porneşte într-o călătorie spre Oraşul Soarelui, un fel de paradis al prichindeilor, în care tehnologia (radiocombine, maşini de ascultat poveşti, automobile cu virtuţi de cangur) face casă armonioasa cu buna înţelegere şi inteligenţa locuitorilor săi. Însă impulsivitatea lui Habarnam cel cu bagheta magică în mână va da în curând lucrurile peste cap, atunci când protagonistul îl va transforma pe unul din prichindeii de pe stradă într-un… măgar. Dar pentru că ştim că Habarnam nu este un răutăcios şi un leneş incorigibil (a demonstrat că poate fi şi altruist şi curajos), el se trezeşte imediat bântuit de propria lui conştiinţă. Dorind să-şi repare greşala, dar dovedindu-se puţin cam neîndemânatic, Habarnam dezlănţuie haosul în Oraşul Soarelui, spre amuzamentul cititorului, ca să înveţe până la urmă că nu tot ceea ce vine de-a gata este şi cel mai bun lucru pe care ţi-l poţi dori.
Am citit cu multă plăcere acest al doilea volum al aventurilor lui Habarnam, am regăsit toată acea ingeniozitate a lui Nikolai Nosov în proiectarea unui univers fascinant (să vedeţi cum arată o fabrică de confecţii sau un hotel din Oraşul Soarelui) şi acel talent al autorului de a construi personaje care chiar dacă sunt episodice îţi rămân repede întipărite în minte, prin poreclele năstruşnice şi prin înfăţişare.
E drept că prin alegerea pe care am făcut-o anul acesta de 1 iunie am ocolit puţin misiunea punerii la curent cu „ce se mai întâmplă în lumea vrăjitorilor, vampirilor şi a altor creaturi pe care nu mi le pot imagina”, ba chiar pot spune că m-am trezit abandonându-mă cu egoism nostalgiei legate de propria mea copilărie şi eroilor generaţiei mele… eroi care tocmai prin promovarea de care beneficiază din partea unei edituri prestigioase şi cunoscute, cum este Editura Humanitas, sper să devină şi eroii generaţiei actuale… luna asta luaţi o pauză de fantasy si incercati aventurile lui Habarnam!
HABARNAM IN ORASUL SOARELUI – Nikolai Nosov – Editura Humanitas, 2011
Cartea poate fi comandata online pe www.libris.ro.
