Intrucat astazi se implinesc 159 de ani de la nasterea indragitului compozitor roman Ciprian Porumbescu imi face o deosebita placere de a scrie cateva randuri despre cel care ne-a parasit mult prea devreme lasand in volum relativ mic de munca in comparatie cu potentialul enorm de care a dat dovada. Totusi lucrarile lasate posteritatii sunt si astazi celebrate si cantate pe tot globul plasandu-l pe lista compozitorilor marcanti ai romantismului tarziu. Desi majoritatea compozitiilor sale constau in muzica corala si opereta (Porumbescu compunand prima opereta romaneasca) poate cea mai celebra lucrare a sa este “Balada pentru Vioara”, utilizata excesiv in perioada de aur a Hollywoodului in mai toate filmele cu celebrul personaj Dracula. Faima sa internationala nu se opreste aici al sau cantec patriotic “Pe-al Nostru Steag e Scris Unire” fiind imnul national al Albaniei iar chipul sau fiind mult timp folosit pe bancnotele din Republica Moldova.
Ciprian Porumbescu s-a nascut sub numele de Ciprian Golembiovski in localitatea Sipotele Sucevei din regiunea Bucovina (astazi pe teritoriul Ucrainei). Tatal sau era un preot renumit in zona Bucovinei care iubea muzica si care l-a incurajat pe fiul sau sa-si urmeze visul. Incepe studiul muzicii de la o varsta frageda la scoala din Suceava si mai apoi din Radauti. Pentru ca era clar ca in Romania nu avea conditiile necesare pentru a-si perfectiona tehnica si stilul Ciprian Porumbescu se inscrie la Conservatorul din Viena unde il are ca profesor si mentor pe celebrul Anton Bruckner. Impresionat de stilul lui Bruckner de a-si transpune toata agresivitatea in muzica si de personalitatea discreta a acestuia Porumbescu a incercat sa-l copieze in primii sai ani la conservator. Bruckner a facut parte dintr-o generatie megalomana condusa de Wagner si Hugo Wolf insa a preferat sa ramana un om modest si toata nervura sa sa o transpuna in muzica insa nu i-a recomandat acest lucru si elevului sau roman. Austriacul l-a incurajat pe Porumbescu sa-si gaseasca propria voce iar daca acesta la inceput a ezitat in a-i urma sfaturile lui Bruckner mai tarziu talentul sau a explodat. Muzica pe care Porumbescu a inceput sa o compuna inca din facultate se incadra perfect in curentul romantismului tarziu si in miscarea nationalista care caracteriza acea perioada. Romantismul tarziu este definit ca fiind o muzica densa care incorporeaza multe elemente din muzicile traditionale provenind din tara compozitorului respectiv. Astfel presati de conditiile sociale ale unor vremuri foarte instabile (a doua jumatate a secolului XIX) au aparut compozitii muzicale cat se poate de personale si compozitori precum Ceaikovski, Glinka, Dvorak, Sibelius, Grieg si bineinteles Ciprian Porumbescu. Desi indragostit de scena culturala vieneza bucovineanul a tinut mortis sa revina in tara, tara sa iubita si evocata in toate poeziile pe care le-a scris inca de copil. In 1871 da prima mare lovitura cand la aniversarea de 400 de ani a zidirii manastirii Putna uimeste publicul intreg cu pasiunea pe care o pune in cantecele sale de vioara. Mai mult de atat dirijeaza si un cor studentesc numit “Romania Juna” intr-un repertoriu de cantece patriotice. Printre cei care au asistat la acest minirecital exceptional s-au numarat Mihai Eminescu si Ioan Slavici care nu s-au putut opri din laude pentru tanarul compozitor. L-au asigurat ca va avea un viitor stralucit in muzica si s-au oferit sa-l ajute atat cat puteau pentru ca acesta sa calatoreasca si sa-si largeasca orizonturile muzicale. Din entuziasmul capatat de pe urma sirului de laude si aprecieri Porumbescu intreprinde un scurt voiaj in Italia unde il cunoaste pe marele Giuseppe Verdi. Afland ca este compozitor Verdi il roaga sa-i ofere o auditie privata. Porumbescu ii interpreteaza la vioara o doina romaneasca prelucrata iar Verdi se alatura pe lista celor ce vedeau potential in tanarul muzician declarand ca nu a mai auzit asa ceva in viata lui si ca el nu ar putea niciodata sa compuna asa ceva. Intr-o scrisoare catre tatal sau Ciprian Porumbescu marturisea ca nu s-ar supara daca ar muri curand atata timp cat a avut sansa sa-i cunoasca pe cei doi idoli ai sai (Anton Bruckner si Giuseppe Verdi) si acestia sa raspunda pozitiv muzicii sale. Intors in Romania se inscrie la Seminarul de Teologie Ortodoxa din Cernauti unde avea sa ramana timp de patru ani (1873 – 1877). In aceasta perioada se dedica mai mult studiului si poeziei insa era cat se poate de constient ca nu putea sta departe de muzica. Compune multa muzica corala si lieduri. Tot in aceasta perioada se implica si in activitatea politica militand pentru drepturile romanilor din Bucovina si instigand lupta impotriva Imperiului Austriac. Pentru convingerile sale este arestat si incarcerat. Desi in scrisorile catre tatal sau afirma in nenumarate randuri ca este bine si ca tot ce face este sa stea in celula si sa cante Gaudeamus Igitur lucrurile nu stateau deloc asa. Pe langa bataile administrate in cele trei luni de inchisoare sanatatea sa , si asa destul de subreda, are foarte mult de suferit. Tuberculoza de care suferea inca dinainte de incarcerare i s-a agravat iar simptome precum frisoane si scuipaturi de sange devin frecvente. Paradoxal insa mizeria indurata in aceasta perioada l-a inspirat sa compuna cele mai cunoscute lucrari ale sale. In detentie compune cantecul “Pe-al Nostru Steag e Scris Unire”. Pe versurile poetului Andrei Barseanu firavul compozitor ofera o muzica la fel de patriotica si de puternica precum poezia. Cantecul avea sa devina ani mai tarziu imnul Albaniei. Desi versurile imnului statului albanez sunt scrise de un poet local ele nu difera cu mult de versiunea lui Andrei Barseanu. Muzica insa a ramas neatinsa pana in ziua de astazi imnul avand fiecare nota in conformitate cu celebrul cantec patriotic scris de Porumbescu. Tot in aceasta perioada incepe si lucrul la cea mai faimoasa compozitie a sa “Balada pentru Vioara”. Terminata in 1880 , atunci cand Ciprian Porumbescu era liber, “Balada pentru Vioara” este o compozitie nostalgica, trista si extrem extrem de frumoasa. Compozitia incoporeaza elemente de doina traditionala romaneasca si elemente standard de muzica clasica si ramane pana in ziua de astazi singura lucrare romaneasca din secolul XIX din repertoriile internationale de filarmonica. Multi ani mai tarziu compozitia avea sa atraga atentia producatorilor de film hollywoodiene care , la fel ca si in cazul multor alti compozitori, nu numai ca au resuscitat amintirea lui Ciprian Porumbescu dar i-au facut muzica cunoscuta unui segment de public care altfel nu ar fi avut sansa sa asculte o asemenea minunatie. Cum au facut acest lucru? Incluzand lucrarea in cele mai celebre filme horror ale epocii de aur a filmului. Cinefilii isi amintesc filmele clasice cu Dracula care l-au facut celebru pe Bela Lugosi. Va amintiti acea melodie trista, frumoasa si putin infioratoare de vioara ce se auzea atunci cand Dracula se ridica din sicriu. Ei acea melodie ii apartine lui Ciprian Porumbescu si poarta numele de “Balada pentru Vioara”.
[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=Aayw9ljwzK8[/youtube]
In 1881 ajunge la Brasov iar pana in 1883 va ocupa functia de profesor de muzica in cadrul Gimnaziului Romanesc cunoscut astazi sub numele de Colegiul Andrei Saguna. In aceasta perioada , influentat de tineretea din jurul lui si operetele lui Strauss pe care la vedea cu placere in studentia sa vieneza, compune prima si cea mai importanta opereta romaneasca intitulata “Crai Nou”. Opereta a avut premiera la Brasov iar succesul ei imens l-au pus pe Ciprian Porumbescu pe drumuri strabatand tara si montandu-si opereta in diverse sali de spectacole. In aceeasi liga cu “Voievodul Tiganilor” sau cu “Orfeu in Infern” opereta romaneasca , inspirata de o colectie de versuri culese din popor de Vasile Alecsandri, indeamna la visare abordand tematica clasica a iubirii. Conceptul ca luna noua poate indeplinii visul oricarui indragostit era conceptul dupa care Ciprian Porumbescu se ghida si in care credea cu tarie. Succesul pe care l-a avut turneul “Crai Nou” l-a facut din nou sa afirme ca poate muri linistit acum ca a cantat unei Dacii intregi. Ultima sa compozitie avea sa se nasca tot la Brasov in 1882 si avea sa fie intitulata “Rapsodia Romana” (a nu fi confundata cu mult mai celebra Rapsodie Romana a lui George Enescu). Si aceast compozitie , inceputa inca de pe vremea cand era la Viena, a fost primita cu caldura multi critici nationali si internationali prezicandu-i un viitor cat se poate de stralucit. Nici Brasovul , orasul caruia i-a daruit atat de multe, nu l-a uitat celebrandu-l in fiecare an si amintind trecatorilor ca in cladirile pe langa ei poate ca trec zilnic si-a desfasurat activitatea , acum multi ani, un mare artist. In fiecare zi la ora fixa din turnul Casei Sfatului se arata niste vestitori de timp din instrumentele carora rasuna voios “Crai nou, crai nou, crai nou/La noi, la noi, bine-ai venit” iar anuntul trenurilor din Gara Brasov se face pe acelasi fundal muzical.
[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=2Lx4WWwMrD4&feature=related[/youtube]
Mult prea devreme , la varsta de 29 de ani, Ciprian Porumbescu este rapus de tuberculoza si moare in intimitatea casei sale din Stupca (judetul Suceava), sat care avea sa fie redenumit dupa numele compozitorului in memoria acestuia. Muzica celui mai important roman din secolul al XIX-lea ramas iar astazi ne simtim mandri de identitatea noastra nationala atunci cand in filarmonicile din toata lumea rasuna “Balada pentru Vioara” iar in salile de opera internationale se aude voios “Crai Nou”. Un film de succes romanesc a fost facut pentru a celebra viata zbuciumata a compozitorului insa pana la urma muzica este care l-a transformat intr-un mare artist si care a facut o lume intreaga , pentru o scurta perioada de timp, sa-i cada la picioare.
Pana la sfarsitul lunii discul continand cele mai importante opere compuse de Ciprian Porumbescu va beneficia de 10% reducere in cadrul campaniei „Aniversari Muzicale”!
