M-a surprins încă de prima oară când l-am citit, prin romane ca Fructele mâniei, Strada Sardinelor sau Joia dulce, cărți care vorbesc cu căldură, sensibilitate și empatie despre cei marginalizați și defavorizați care își caută, în simplitatea lor, o fericire
autentică, printre lucrurile mărunte. Mai târziu, după ce deja devenisem un fan al său și făcusem loc în bibliotecă pentru cât mai multe dintre volumele sale, John Steinbeck m-a surprins a doua oară, prin romanele sale cvasialegorice, unul cu parfum biografic (Cupa de Aur), altul cu ecouri biblice (Către un zeu necunoscut). După ce am fost surprins plăcut și a treia oară, când i-am citit memoriile de călătorie de-a-lungul și de-a latul SUA, o călătorie cu valențe pe alocuri revelatoare despre natura Americii sale contemporane, nu am crezut că voi mai trăi o surpriză și a patra oară, când voi citi o carte semnată de John Steinbeck. Iată că totuși acest lucru s-a întâmplat, când am lecturat romanul considerat de unii critici o adevărată capodoperă, la fel de reprezentativă pentru autor, precum Fructele mâniei sau La răsărit de Eden.
Este vorba de Iarna vrajbei noastre, romanul publicat chiar cu un an înainte ca autorul american să fie recompensat cu premiul Nobel. O narațiune care, așa cum am spus m-a surprins pentru a patra oară, atât timp cât se dovedește un roman al unei depline maturități artistice, în care Steinbeck valorifică și îmbină cu succes elemente din creațiile sale anterioare. În ciuda faptului că se petrece într-un orășel mic, fictiv american și antrenează figuri oarecum familiare- oameni simpli din clasa de jos și clasa mijlocie, Iarna vrajbei noastre nu este totuși un roman social. Mai degrabă, prin tematică se apropie de atmosfera de parabolă regăsită in Către un zeu necunoscut sau chiar din Călătorii cu Charley, vorbind despre conflictul între filosofiile de viață, despre decăderea spiritului american.
Protagonistul său, Ethan Hawley, un veteran de război, provine dintr-o familie înstărită care și-a pierdut însă averea, datorită greșelilor tatălui . Deși este bine educat, la facultăți de prestigiu, deși este veteran de război, Ethan Hawley lucrează doar ca băiat de băcănie, în prăvălia italianului Marullo, o figură cu ochi umezi, vicleni ale cărui singure maniere de a interacționa cu cei din jur sunt lingușirea, ordonarea și cumpărarea. Un familist convins, asumându-și cu o oarecare seninătate statutul modest și falimentar, găsind plăcere în rutina zilnică a comerțului de prăvălie (pe care o îmbină cu plăceri intelectuale amuzante, cum ar fi predica ținută conservelor), Ethan este privit cu oarecare dezamăgire de cei din jurul său, dacă nu chiar este calificat drept un ratat lipsit de inițiativă. Și asta pentru că Ethan trăiește printre oameni ambițioși care cultivă reușita personală cu orice preț, oameni care improvizează și profită permanent, prin tot felul de tertipuri pentru a obține câștig financiar.
Viciul cel mai mare al lui Ethan este desigur… cinstea: nu îi stă gândul la îmbogățire, nu e tentat să accepte procente preferențiale de la distribuitori și nici măcar nu ia mărunțișul lăsat de clienți pe tejghea. Ethan pare să aibă o filosofie de viață prudentă: pentru el acumularea banilor de dragul acumulării (exact acel rezultat al eticii protestante fondatoare a capitalismlui) este lipsită de sens și chiar periculoasă, atâta timp cât deschide porțile invidiei, aparenței puterii, nefericirii. Cu toate acestea Mary, soția sa visează la confort pentru familia ei, la excursii pentru copii și îl încurajează pe Ethan să-și dezvolte spiritul antrepreonorial, Marullo l-ar vrea pe angajatul său ca asociat, în vreme ce bancherul Baker sau casierul Joey îi prezintă tot felul de scenarii, unele mai labirintice, altele mai directe, majoritatea ilegale de a intra în circuitul acumulării de capital. Confruntat cu lipsuri zilnice (lui Ethan nu-i plac banii dar nu-i plac nici grijile), cu aspirațiile de măreție ale familiei sale, cu sugestiile profesioniștilor, Ethan va lua în considerare tot mai serios strategiile de îmbogățire și acceptarea pariului prosperității. Ethan se va trezi însă înghesuit în corupție și dezamăgiri, într-o lume în care totul pare sortit unei decăderi morale de proporții la toate nivelurile. Cum va reacționa protagonistul în fața descoperirilor la care îl vor duce acțiunile sale… vă rămâne să descoperiți.
Pe undeva Ethan reține ceva din trăsăturile prințului Mâșkin din romanul Idiotul al lui Dostoievski: Ethan este parcă prea cinstit, prea amabil, prea naiv, prea modest pentru o lume în care moralitatea este o chestiune mai degrabă opțională, decât imperativă, mai degrabă un lux, decât un fundament. Personajul lui Steinbeck este așadar un alienat, dar un alienat optimist care, la fel ca Mâșkin, este dispus să caute o manieră de a se integra și de a trăi pașnic alături de semeni. Spre deosebire de Mâșkin însă, Ethan are o familie și în numele ei devine dispus să își prelungească filosofia sa de viață prudentă cu o perspectivă anterprenorială oportunistă. Cele două viziuni sunt însă incompatibile și vor ajunge să îl scindeze, în cele din urmă pe protagonist.
Romanul lui Steinbeck este un roman împins de dialog și reflecții mai degrabă decât de acțiune. Este o poveste care explorează, într-o formă extremă, conflictul dintre două filosofii de viață care au măcinat America postbelică: cea puritană moral, rigidă și așezată și cea autoindulgentă, de o lăcomie de proporții . Privit într-o perspectivă mai largă, este însă un roman cu valențe universale, care vorbește despre ciocnirea dintre două soluții existențiale, fiecare cu insuficiențele ei: traiul modest și prudent, respectiv traiul ambițios, dens în riscuri și plin de promisiuni. Iată un roman dureros de relevant pentru peisajul confuz moral al României în care locuitorii săi sunt invitați mereu să încerce pariul compromisurilor și rețetelor de îmbogățire ușoară, cu prețul integrității devenită din păcate nimic mai mult decât un… moft.
IARNA VRAJBEI NOASTRE– John Steinbeck- Editura Polirom, 2004
Cartea poate fi comandata online pe www.libris.ro.
