Paradoxal cea mai prolifică perioadă a celebrului regizor Roman Polanski a fost intre 1969 și 1978 (adică între cele două tragedii personale din viata de adult a regizorului, ce l-au marcat toată viața). Se pare că această perioadă extrem de nefastă în viața personală a fost una cât se poate de fastă pentru viața profesională, dând apă la moară teoriei conform căreia stările de rău dau naștere capodoperelor artistice. Astfel în această perioadă au apărut unele din cele mai cunoscute și apreciate creații polanskiene: „Rosemary’s Baby”, „Macbeth”, „Chinatown” și „The Tenant” (tradus la noi sub numele de „Chiriașul”). „Chiriașul” , apărut în 1978, este ultimul film pe care Polanski l-a făcut având libertate de mișcare absolută. Scandalul sexual în care a fost implicat în acel an l-a aruncat într-un autoexil în Franța , printre puținele țări ce refuză extrădarea. În mod ironic „Chiriașul” a prevestit acest lucru pentru că acțiunea sa se petrece în Paris – însă nu acel Paris plin de lumini și de fast ci un Paris murdar, obscen, plin de oameni mizerabili și chiar diabolici.
„Chiriașul” este ultimul film din trilogia apartamentului (trilogia mai cuprinde „Repulsion” și „Rosemary’s Baby”) și cel mai ambiguu dintre ele, lăsând multe fire despicate în mintea spectatorului. Nu este un film pentru consumatorul de filme hollywoodiene, obișnuit să i se ofere toate răspunsurile și rezolvările. Este un thriller foarte bine făcut în care atmosfera și substanța domină dialogul și acțiunea. Filmul spune povestea lui Trelkovski (interpretat de însuși Roman Polanski), un cetățean francez de origine poloneză care-și caută apartament în Paris. Nu se știe cum el află de existența unuia, chiar dacă proprietarul nu a anunțat disponibilitatea lui. De fapt apartamentul nici nu a fost scos încă pe piață deoarece fosta chiriașă , care s-a aruncat de la etaj, se afla încă la spital într-o stare de comă extrem de gravă. Astfel , într-o turnurv de evenimente morbidă, Trelkovski trebuie să aștepte ca Simone Choule să moară pentru a se putea muta. Retras din fire Trelkovski încearcă să-și vadă de viața sa liniștită fără a deranja pe nimeni. Totuși ciudățeniile din bloc îl împing într-o paranoia grotească: ceilalți locatari îl acuză de diverse mărunțișuri, prietenii regretatei Simone îl includ în cercurile lor sociale , deși Trelkovski nu o cunoscuse pe fată. Mai mult decât atât mulți dintre oamenii care au cunoscut-o pe Simone îl confundă cu aceasta , în ciuda diferenței evidente de sex; chelnerul de la restaurantul frecventat de amândoi îi servește mereu ciocolată caldă în loc de cafea și țigări Marlboro în loc de Gaulois (ambele tabieturi ale fetei), iar colocatarii îi judecă acțiunile în funcție de personalitatea fostei chiriașe. Criza de identitate prin care Trelkovski trece , fără să vrea, se accentuează atunci când găsește în apartament diverse obiecte și articole de îmbrăcăminte ce aparțineau lui Simone Choule și pe care și le însușește în speranța de a găsi o soluție stării de confuzie ce a pus stăpânire pe mintea lui. Această confuzie generalizată , excelent manevrată de Polanski cu ajutorul muzicii și a luminilor, ia controlul nu numai asupra personajului ci și asupra publicului care nu mai știe ce să creadă. Filmul se termină iar nouă nu ne rămâne decât să ne scărpinăm pe cap și să începem să elaborăm diverse teorii care să ne ofere o finalitate acceptabilă a celor văzute: de ce? cum? când anume?
Un studiu al însingurării urbane și a efectelor acesteia asupra minții fragile? O parabolă a răutății umane redusă la dimensiuni de apartament de bloc? Sau pur și simplu paranoia unui singur om? Filmul nu infirmă niciuna din aceste posibilități dar nici nu afirmă cu tărie în sprijinul vreo-uneia dintre ele. Ce este sigur este că Polanski știe să facă un thriller inteligent ca la carte și că orice vendete cu viața sa personală am avea, nu putem să nu ne înclinăm în fața genialității sale și genialității acestui film – într-adevăr un film de artă veritabil cu o distribuție internațională bine aleasă: în primul rând însuși Polanski , un actor prost dar surprinzător de credibil în acest rol, apoi Isabelle Adjani , în rolul tulburatei Stella, și Melvyn Douglas , în rolul proprietarului de bloc care ascunde ceva dar nimeni nu poate ști sau spune exact ce.
Cu Roman Polanski ne vom întâlni pe data de 13 iunie 2014 , la ora 20:00, la librăria Șt. O. Iosif, când vom proiecta primul său film făcut după exilul francez: „Tess”, ecranizare după celebrul roman al lui Thomas Hardy. Intrarea este liberă!
