E un volum care te ia prin surprindere cu o rafală poetică, ușor neserioasă – ușor trivială, stârnindu-ți reacții indecise – în fond, nu se întâmplă prea des ca numele autorului să rimeze atât de bine cu titlul cărții, un titlu care alătură, în mod curios, ofensiv sau ironic, trimiteri la cele spirituale dar și la locuri imaginare denumite parcă anume pentru a obține un efect comic, pentru a sublinia proporții enorme ale vreunui personaj. Adăugați la aceste potriviri melodice de cuvinte cu rezonanță arabă și efect cel puțin amuzant, imaginea unui pustiu privit de undeva de sus și traversat de o autostradă. E clar că nu vă puteți face probabil nici cea mai mică idee despre ce ar putea fi vorba în această carte dar e la fel de clar că romanul lui Adnan Aranian, Sfântul Urman din Pulistan trezește măcar o curiozitate printre cititori, prin bizareria elementelor alăturate.
Discutăm de o curiozitate ce va fi satisfăcută pe deplin, pentru cei ce vor purcede la lectură, atâta timp cât avem de a face cu o poveste și o scriitură care surprind până la final, prin multiplicarea etajelor de lectură, a temelor și a tonurilor abordate – e vorba de un amestec de elemente ambițios și improbabil care reușește să funcționeze într-o manieră interesantă.
Este povestea lui Adam Urman, locotenent în armata fictivei republici Bheristan (neîntâmplător semnificația acestui nume este cel de țară a oierilor, dacă ne gândim la atitudinea contagios de sumisivă pe care o asumă mai multe personaje) care se dovedește a fi un troublemaker, un om care gândește prea mult și are prea mult potențial pentru poziția în care se află, pentru țesutul socio-profesional în care e integrat. Provenit dintr-o familie săracă și lovită de soartă, Adam Urman se pregătește de mic, respectând rugămintea tatălui său, să devină cadru în armată. Urmează Liceul Militar și apoi Școala Superioară de Război, fără să își neglijeze însă pasiunea pentru studiul istoriei. Doar că atmosfera și lumea întâlnită în instituțiile de pregătire și activitate militară este una absurdă, întărită de obsesia pentru disciplină și înregimentare. Într-un univers în care se face paradă de autoritate, în care nu doar circuitul informației e bine pus la punct ci și circuitul influențelor, în care reprimarea sexuală și promiscuitatea erup prin cratere paralele, în care slugărnicia gradelor inferioare și incompetența superiorilor creează senzația unui prizonierat moral și intelectual, nu e de mirare că unii dintre răcani ajung la sinucidere, alții la nebunie, iar alții trăiesc pur și simplu inițierea în maturitate ca o fractură a caracterului și a coloanei vertebrale morale.
Lucid, inteligent, rezistent, Adam Urman păstrează o perspectivă critică asupra celor din jur, e genul de subaltern incomod care refuză supunerea oarbă (mai ales când ea implică nedreptățirea și umilirea gratuită a gradaților), cunoaște foarte bine regulamentele și parează cu argumente absurditatea ordinelor primite. Printre colegi incapabili să ducă la bun sfârșit un exercițiu militar, printre superiori care îi fac avansuri sexuale, subalterni orgolioși și piloși, Adam pare în permanență amenințat de a fi strivit de sistem. Doar că volumul lui Adnan Aranian nu este doar o cronică a vieții de pifan, o satiră acidă la adresa felului în care armata prost organizată pervertește indivizii. Afinitățile lui Urman pentru studiul istoriei vechi și aspirațiile sale spirituale îl vor aduce în proximitatea oamenilor bisericii și a specialiștilor interesați să recupereze elementele perene ale identității bheristaneze. Este momentul în care romanul lui Aranian trece la nivelul următor și proiectează o meditație cu implicații mai mari, despre rostul omului în lume, despre elementele care ne definesc, despre fragilitatea existențelor și a eforturilor de a afla dreptatea și a deveni om, într-o lume în care sistemul pare viciat în toate orizonturile, în care fiecare, mai puțin protagonistul, pare să își găsească locul, chiar și generalii tirani și corupți, priviți cu indulgență de reprezentanții clerului. În această lume în care cele pământești și strâmbe par eterne și agonizante, Adam Urman se ridică, prin harul său, al îndoielii și al lucidității deasupra tuturor. În mod bizar, tocmai îndoiala (deci nu credința fermă, instrument al pervertirii și al orbirii) este cea care îi dă protagonistului o aură de sfânt, de inocent între atâția vicioși. Doar că ea reprezintă premisa unei condamnări în lumea lui Urman, în care și cei mai bine intenționați sfârșesc ca victime colaterale. Și totuși, vremelnicia oamenilor, meditația filosofică sau pur și simplu privirile întoarse la cer aduc o rază de speranță în acest ținut fictiv, construit însă pe coordonate universalizabile și recognoscibile.
Volumul lui Adnan Aranian este o poveste cu mai multe straturi și, așa cum am amintit are o construcție multietajată care ridică miza lecturii de la o pagină la alta: de la o critică acidă la adresa imbecilizării din armată, de la comicul de situație, de personaj și satiră, la profunzimi poetice și meditații filosofice care depășesc cu mult cadrul inițial, țintind, dintr-o geografie îndepărtată și abstractă, drept în zona de confort a cititorului.
SFÂNTUL URMAN DIN PULISTAN – Adnan Aranian – Editura E-Literatura, 2015
Cartea poate fi comandata online pe www.libris.ro.
