Încă de la prima ediție, am gândit Clubul de Lectură de la Librăria Șt.O.Iosif Brașov drept un eveniment care să faciliteze apropierea între cititori, un eveniment care să dea expresie într-o manieră dinamică, taifasurilor și stărilor de spirit la care te predispune cititul unei cărți provocatoare. În timp, am avut ocazia să completăm și să nuanțăm această miză, prin participarea autorilor volumelor supuse atenției: astfel, Doru Munteanu, Filip Florian sau Dan Lungu au adus intervenții inedite și au selectat pasaje aparte în cadrul discuțiilor propriilor lor romane. Asemenea ediții s-au dovedit a fi cu totul speciale pentru participanți, atâta timp cât au oferit un feedback în timp real scriitorului care ne-a recompensat, la rândul său, cu detalii inedite despre povestea oferită publicului.
VINERI, 27.02.2015, într-o atmosferă destinsă, pe deplin amicală și conversațională, în Salonul Șt.O.Iosif a avut loc o nouă ediție deosebită a Clubului de Lectură, o ediție la care am discutat pe marginea romanului considerat un adevărat recviem al lumii sașilor transilvăneni, PĂRINTELE THOM (Editura Bibliotheca, 2014), în prezența autorului, reputatul scriitor DANIEL DRĂGAN.
Am deschis evenimentul, amintind de ignoranța mea și sărăcia contactelor cu populația germanică din județul Brașov (deși datorez acestei populații, chiar și astăzi, patul în care dorm în fiecare seară) și remarcând câteva din elementele care m-au impresionat în lectura romanului Părintele Thom: de la onestitatea dureroasă a privirii asupra decăderii lumii rurale (în care istoria a penetrat și a fisurat moșteniri seculare), similară cu cea a Martei Petreu din romanul Acasă, pe Câmpia Armaghedonului, la zadarnica luptă dusă de preotul satului cu descompunerea globală a comunității anunțată atât de semnele supranaturale cât și de comportamentul degradat al sătenilor.
Livia Nilescu, cea care a fost martoră la fenomenele evocate în carte, a apreciat că acest roman are o valoare de document local, prin precizia cu care reconstituie atmosfera prăbușirii unui univers, prin figurile familiare pentru cei care și-au petrecut copilăria în împrejurimile Brașovului.
Sugerând că, probabil, la sate nu mai există astăzi personaje de calibrul părintelui Thom, o figură pe deplin dedicată comunității, o figură care se zbate să scoată la lumină un sat care se dizolvă social și moral, Maria Anghelescu și-a exprimat părerile de rău față de schilodirea vieții sătești, față de faptul că viața spirituală a comunității săsești în roman pare să graviteze în jurul crâșmei .
Virgil Borcan a observat că proporția și reușita lui Daniel Drăgan de a evoca agonia unui spirit în disoluție este comparabilă cu cea a lui Giuseppe di Lampedusa din romanul Ghepardul. În fapt, așa cum a sugerat vorbitorul, este vorba de o dublă agonie: cea a sașilor dar și cea a vieții rurale în general, este vorba de conturarea unei matrici stilistice prezentă și în alte lucrări ale scriitorului brașovean, în forma surprinderii unei mentalități definitorii pentru raportarea la stat și la semeni care bântuie societatea românească de zeci de ani.
Laurențiu Ciprian Tudor a remarcat performanța lui Daniel Drăgan de a așeza destinul mitologicului civilizator sas în același pat procustian al istoriei. Cunoscător al realităților din satele transilvănene dar și de peste Carpați, vorbitorul a amintit că romanul Părintele Thom reconstituie precis rurarul muribund, oferind o concludentă diagnoză sociologică. Problemele preotului sas, evocate de Daniel Drăgan sunt de fapt problemele preoților de azi din satele din jurul Brașovului, fără legături cu spațiul urban, iar nebunul Hans este de fapt un simbol nu doar pentru pătimirile sașilor, ci este o întrupare chiar a satului de astăzi, lipsit de coerență și de unitate.
Ligia Dina, o cititoare familiară cu scrierile lui Daniel Drăgan, venită tocmai de la Sfântu Gheorghe a subliniat talentul autorului de a scoate în evidență frumosul și o dimensiune optimistă (prin verticalitatea morală a părintelui Thom, prin copilului care vine pe lume, simbolizând speranța) chiar și într-un peisaj sumbru, într-o atmosferă întunecată.
Costin Oproiu a remarcat că firul epic care îl integrează pe acel personaj care dă peste cap comunitatea săsească, anume Hans este de fapt unul fericit: în ciuda faptului că este un rătăcit, cu mințile pierdute, Hans, victima istoriei, revine în satul natal, e îngrijit de preotul Schneider, scapă de spitalul de psihiatrie și are parte chiar și de un urmaș. Drama părintelui Thom este neclară, în opinia cititorului, atâta timp cât personajul oscilează între un trecut nostalgic și un viitor apocaliptic, atâta timp cât dificultățile cu care acest personaj se confruntă par să origineze mai degrabă în exigențele mult prea înalte pe care singur și le stabilește.
Cătălin Stanciu a identificat profilul deopotrivă vulnerabil și fabulos al nebunului întors acasă, Hans – autorul reușește, prin personajele sale să ofere chiar o discuție psihanalitică pe marginea vinovăției arhetipale, pe marginea responsabilității inevitabile pe care o asumăm pentru greșelile făcute de părinți.
Ion Popescu Topolog, un experimentat pedagog la școlile cu clase mixte, dar și la școlile de sași, a dat citire cronicii la romanul Părintele Thom, semnată în volumul LECTOR, LICTOR, demonstrând, prin aplicarea criteriilor lui William Forrester, de ce romanul lui Daniel Drăgan atinge performanțe ușor recognoscibile: are ritm (de metronom care se oprește în eternitate, odată ce a fost pornit) și mesaj care, chiar dacă e sumbru, prefigurează totuși speranța.
Horia Nilescu a mărturisit că acest roman și această întâlnire cu autorul i-au răsturnat o serie de prejudecăți în ceea ce privește frumusețea construcției și a poveștii, în ceea ce privește reacțiile cititorilor. În opinia lui Horia, destinul sașilor pare să fie traversat, în ciuda aparențelor de semnele continuității: de la biserica ce dăinuie în sat, la copilul lui Hans și la tradițiile și spiritul comunității perpetuat de festivalul și intervențiile asociației emigranților.
Augusta Ciolan a amintit că a fost temătoare, în momentul în care participanții la Clubul de Lectură au ales Părintele Thom pentru discuții, dar că experiența de lectură s-a dovedit, în cele din urmă incredibilă. Augusta a apreciat profilurile feminine conturate de autor: caracterul excentric și aparte al preotesei (preocupată nu doar de armonia familială, ci și de… operații estetice) dar și particularitatea fiicei morarului, Annemarie care își păstrează idealul dragostei, fiind capabilă să sfideze prin loialitatea față de cel în suferință, întreaga comunitate.
Daniel Drăgan a intervenit răbdător și măsurat în discuții, oferind răspunsuri interesante despre concepția sa în ceea ce privește construcția unei opere literare epice reușite, după model shakespeareian: un roman bun este, așa cum ni s-a amintit anecdotic, ca o ciorbă – are de toate: cinism dar și seninătate, umor dar și tragedie, crimă dar și salvare, lumină dar și obscur, pesimism și optimism. De asemenea, autorul a sugerat că a preferat să aleagă un preot sas și nu unul ortodox pentru romanul său, atâta timp cât avea nevoie de un profil protestant, sau mai degrabă autentic protestatar pentru a amorsa conflictul narativ.
Despre prefarcerile sociale contemporane, despre omul de azi (fără rădăcini și fără aripi), despre puterea istoriei asupra indivizilor, despre literatura română și bucuria descoperirii unui scriitor din proximitatea geografică și culturală am mai discutat la această ediție specială a Clubului de Lectură.
Mulțumim lui DANIEL DRĂGAN pentru că ne-a onorat cu prezența la Clubul de Lectură și pentru că a prilejuit discuții provocatoare și mai ales o surpriză narativă de care arareori ne e dat să avem parte, o surpriză care, sperăm noi, a fost la fel plăcută, atât de partea scriitorilor și profesorilor prezenți, cât și de partea celorlalți cititori care au avut ocazia să reflecteze, să pătrundă într-o realitate transilvăneană cu deschidere spre probleme și condiții contemporane universale.
Romanul PARINTELE THOM, de Daniel Dragan e disponibil si pe www.libris.ro.
