Încă de la începutul secolului XX circulă bancuri despre armata franceză și despre competenta de luptă a Franței în general. Aceste șicane internaționale vin de pe urma istoriei nefavorabile pe care Franța o are în acest domeniu: plecând de la conflictele cu Anglia (majoritatea pierdute) și până la ocupația Parisului de către naziști din cel de-al Doilea Război Mondial. În anii ’60 și ’70 au apărut însă câteva filme esențiale despre rezistența franceză din cel de-al Doilea Război tocmai pentru a demonta această teorie. Filmul lui Jean-Pierre Melville „Armata Umbrelor” este un film elaborat despre complexitatea rețelei de rezistențe franceze, despre eroismul și sacrificiul oamenilor implicați. În ciuda subiectului (foarte ofertant pentru un film de acțiune) publicul nu trebuie să se aștepte la explozii, urmări spectaculoase sau o abundență de împușcături; vorbim totuși de Jean-Pierre Melville, fondatorul (alături de Robert Bresson) cinemaului minimalist și introvertit ce avea să poarte denumirea de „Nouvelle Vague”. Filmul lui Melville se concentrează mai mult pe tacticizare și jocul așteptării decât pe acțiune scoțând în evidență valorile și dilemele umane în detrimentul împușcăturilor.
Filmul începe cu evadarea lui Philippe Gerbier (Lino Ventura), unul din capii rezistenței franceze, dintr-un camion ce îl transporta dintr-o închisoare în alta. Gerbier se întoarce în Marsilia, unde conducea rețeaua locală, pentru a-și relua activitatea partizană. Odată ajuns înapoi recrutează oameni noi și reîncepe munca asiduă pentru a-și revedea țara liberă. Munca rezistenței pentru libertate este constant întreruptă de raidurile Gestapoului dar și de trădări din interior. Aceste trădări ridică suspiciuni între membrii rezistenței ajungându-se la niște scenarii paranoice privind integritatea celor din jur. Frica de trădare și starea de oboseală continuă întunecă judecata personajelor și le determină să ia niște decizii radicale de a căror corectitudine ei înșiși se îndoiesc. Pentru Gerbier și camarazii săi devine din ce în ce mai greu să rămână verticali în acest război murdar; să poată să țină capul sus și să afirme cu tărie: „Da! Am procedat corect!”. Există o scenă absolut cutremurătoare în acest film (scenă care se va mai relua pe parcursul peliculei) care se petrece în închisorile Gestapoului din Franța. Deținuții politici sunt duși în subsolul închisorii într-o hală imensă. Acolo li se spune că dacă vor reuși să fugă până la zidul din capătul sălii fără a fi loviți de mitraliera automată vor fi cruțați; data execuției lor urmând să fie amânată cu câteva zile. În mod evident majoritatea deținuților se prind cu dinții de această șansă infimă de a mai trăi câteva zile în speranța unui miracol. Nimeni însă nu reușește să învingă ropotul de gloanțe venit din mitralierele automate. Câțiva deținuți însă dau dovadă de o verticalitate definitorie demnității: refuză să fugă. Acest act nebunesc dar demn de curaj este excelent surprins de Melville și induce publicului o admirație pentru acești oameni care refuză umilirea cu prețul morții.
„Armata Umbrelor” este inspirat din faptele reale ale unor diverși membrii din rezistența franceză. În ciuda faptului că la data lansării a fost foarte prost primit, din cauza tensiunilor politice din țară la vremea respectivă, în ziua de astăzi este considerat o capodoperă universală și o lucrare cultă a filmelor de război europene. Alături de „Le Samourai” și „Le Cercle Rouge”, „Armata Umbrelor” a contribuit la numirea regizorului Jean-Pierre Melville pionierul curentului ce avea să fie dezvoltat de Jean-Luc Godard și Francois Truffaut și denumit „Le Nouvelle Vague”, adică noul val de film francez. Din păcate Melville nu a putut să se bucure de acest triumf, murind la vârsta de 55 de ani, motiv pentru care o mare parte din laurii săi iau fost atribuiți post-mortem.
Cu Jean-Pierre Melville ne vom întâlni pe data de 12 iunie 2015, la ora 20:00, la librăria Șt. O. Iosif când vom proiecta cel mai apreciat și cunoscut film al său: „Le Samourai”, cu Alain Delon în rolul principal. Intrarea este liberă!
