Proiectia lunii noiembrie – Little Children: Mici Copii

cinemateca st o iosif

Un adevăr universal valabil este că atunci când o poveste este spusă, indiferent de forma sau modalitatea în care povestitorul alege să o spună, inevitabil tema poveștii va fi restrânsă la clasica bătălie dintre bine și rău: Făt-Frumos vs. Zmeul cel rău, super eroi vs. forțe malefice, înger vs. demon, război vs. pace, om vs. forțele distrugătoare ale naturii, moral vs. imoral, idei bune vs. idei rele etc. Așadar, fie că vorbim de literatură, muzică, pictură, film, orice poveste – de la cele mai simple până la cele mai complexe și complicate – poate fi redusă la acest concept simplu de bun și rău. Bineînțeles că acest concept naște o sumedenie de întrebări și astfel se nasc poveștile: dacă modul de gândi/acționa al cuiva este bun sau rău și ce consecințe pot urma unui anumit fel de a trăi viața. De aici încolo depinde de măiestria fiecărui povestitor în a-și mobila expunerea cu cât mai multe procedee interesante. Evident că și acest concept de bine și rău este unul relativ iar tocmai această relativitate reprezintă terenul de joacă al artiștilor (scriitori, pictorii, muzicienii, cineaștii). O expunere cât se poate de reușită a unei astfel de povești a reușit Todd Field în 2006 cu filmul „Mici Copii”, a radiografie amăruie a moralității umane. Filmul este ecranizarea romanului cu același nume scris de Tom Perrotta însă mulți critici îl consideră superior materialului original (lucru extrem de rar întâlnit în cazuistica celebrei dispute carte vs. film).

cinemateca st o iosif
Proiecția lunii noiembrie – Little Children: Mici Copii

Ne aflăm, așadar, într-o suburbie selectă a orașului Boston, mai precis în parcul de joacă pentru copii unde mamele se cunosc între ele și formează un veritabil grup clevetitor. Există totuși un outsider în acest grup și anume Brad (Patrick Wilson), singurul tătic prezent în fiecare zi în parcul cu pricina. Brad se ocupă de creșterea băiețelului său din cauza lipsei de timp a soției sale Katherine (Jennifer Connelly), o regizoare de film documentar. Deși relația lor este una amiabilă, ea suferă foarte mult la capitolul intimitate poate și din cauza faptului că Brad se consideră un ratat – acesta încearcă de câțiva ani fără succes să dea examenul de admitere în barou – în comparație cu succesul profesional al soției sale. Pe terenul de joacă, Brad face obiectul fanteziilor mămicilor ce trăiesc în universul restrâns ce rezultă în urma unei vieți casnice. Acestea îi observă și îi sorb fiecare mișcare deși niciuna dintre ele nu a avut curajul de a vorbi cu el. Într-o zi, în parc apare Sarah (Kate Winslet), mama unei fetițe de 3 ani care s-a văzut nevoită să renunțe la cariera sa universitară pentru a-și urma soțul – un afacerist de succes – în această suburbie aristocrată. Nici în căsnicia Sarei lucrurile nu merg așa de bine, comunicarea dintre cei doi soți fiind inexistentă. Sarah nu este ca celelalte mămici; este citită, educată și are încă vie capacitatea de a gândi liber. Brad și Sarah se împrietenesc instant spre uimirea și invidia celorlalte mămici. Inevitabil, cei doi soți nefericiți încep o relație pasională ce se manifestă, mai întâi, printr-o defulare carnală extrem de pasională dar mai apoi devine o relație bazată pe înțelegere mutuală și sprijin reciproc – ambii se simt inferiori partenerilor lor oficiali și găsesc o alinare amară în viața ratată a celuilalt. Printr-o serie de referințe subtile, personajul lui Sarah este asemuit cu Madame Bovary însă punctele comune dintre acest film și capodopera literaturii franceze se opresc aici. Este relația lor o a doua șansă la iubire adevărată pe care viața le-o întinde sau este pur și simplu un act imoral comis de doi adulți inconștienți. Este fapta lor bună sau rea? Aceasta este întrebarea pe care filmul, după ce îl descoși și elimini artificiile stilistice, pare să o pună.

Regizorul acestui film și-a început cariera ca și actor. Todd Field este un actor de mâna a doua a cărui listă de roluri nu impresionează câtuși de puțin. Însă, precum un antrenor genial care a fost un jucător mediocru și insignifiant, Todd Field avea să devină unul din cei mai apreciați regizori americani contemporani atunci când în 2001 s-a hotărât să-și încerce norocul în regie cu filmul „In the Bedroom”. Filmul a avut un succes fulminant așa că Field s-a hotărât să continue calea regizorală. „Mici Copii” este al doilea sau film și a fost primit cu aplauze la scenă deschisă și cu o sumedenie de premii și distincții. O intriga secundară pe care Field a explorat-o foarte bine în acest film este povestea hărțuitorului sexual Ronnie (Jackie Earle Haley- nominalizat la Oscar pentru rol secundar) care este proaspăt ieșit din închisoare și  care încearcă din răsputeri să se reintegreze în societate.

Vă așteptăm pe data de 11 noiembrie (vineri), la ora 20:00, la librăria Șt. O. Iosif, pentru proiecția filmului „Mici Copii – Little Children”. Intrarea este liberă.

Articol realizat de Horia Nilescu.

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *