După un Black Friday de care cititorii s-au putut bucura din plin, petrecut pe tărâmul reducerilor, finalul lunii noiembrie a prilejuit o nouă întâlnire a iubitorilor de lectură, la care am abordat, pentru prima oară un roman al unuia dintre cei mai cunoscuți și îndrăgiți prozatori anglosaxoni.
VINERI, 25.11.2016, pasionații beletristicii s-au reunit la o nouă ediție a CLUBULUI DE LECTURĂ din Salonul Șt.O.Iosif, pentru a discuta despre romanul CÂINII NEGRI (Editura Polirom, 2016), de Ian McEwan, o poveste despre felul în care evenimentele aparent minore pot modela perspectivele asupra existenței și pot despărți chiar și căsniciile promițătoare.
Am deschis ediția din luna noiembrie, amintind că l-am apreciat mereu pe Ian McEwan pentru capacitatea de a-și surprinde cititorii, prin abordarea unor subiecte grave și problematice (precum răpirea unui copil, incestul sau condiția geniului) într-o manieră care îmbină echilibrat o amprentă ludică, umoristică cu seriozitatea implicită a temei atinse. Și în romanul CÂINII NEGRI, considerat unul dintre cele mai încărcate politic ale autorului, Ian McEwan vorbește despre felul în care iubirea nu poate fi un temei suficient pentru longevitatea unei căsnicii, atunci când există o discrepanță perspectivală între protagoniști. Totodată, narațiunea autorului aflat pe lista scurtă a Premiului Nobel este o poveste despre falimentul comunismului, despre inevitabilitatea răului în lume.
Alți cititori au remarcat faptul că romanul CÂINII NEGRI este o poveste despre construcția unei povești, în care și cititorii, cot la cot cu Jeremy, cel care pregătește documentarea, participă activ la reconstituirea legăturii dintre Bernard și June. Într-un fel, cititorii sunt invitați să devină și ei constructori ai poveștii.
Unii cititori au remarcat faptul că romanul lui McEwan evocă felul în care istoria se construiește nu doar de sus în jos, de la marii lideri și conducători ai unei perioade, ci și de jos în sus, prin contribuția oamenilor obișnuiți și a faptelor lor aparent mărunte. Despărțirea dintre Bernard și June poate fi privită ca o despărțire a perspectivelor care au măcinat lumea postbelică: cea centrată pe individ și evoluție personală și cea marcoscopică, centrată pe evoluția sistemelor sociale indiferent de costurile umane aferente.
S-a discutat și despre motivul divorțului Bernard-June, despre fisura care a stat la baza despărțirii lor, identificabilă în luna de miere, în urma confruntării cu atacul câinilor negri sau chiar mai înainte, când June realizează că e însărcinată și refuză să satisfacă apetitul pur științific al soțului său, dispus să ucidă o libelulă. În vreme ce unii cititori au considerat că Bernard pare a fi un insensibili, aproapiat de un portret al unui sociopat, alți cititori au apreciat că acel conflict între protagoniști e legat strict de o inocmpatibilitate de viziune și nu de deficiența unilaterală a unui singur personaj.
Horia Nilescu a reamarcat faptul că acest roman poate fi citit atât în cheie simbolică, dar și în cheie strict realistă (povestea destrămării unui cuplu). Câinii negri, așa cum sugera lect univ dr Virgil Borcan ar putea fi comparați cu șobolanii din romanul Ciuma al lui Albert Camus.
Discutând despre critica sistemelor utopice, despre compatibilitatea în cuplu și reconcilierea partenerilor, despre victimele totalitarismelor, despre raportul vesticilor cu ideologia marxist comunistă, am încheiat o nouă ediție a Clubului de Lectură.
A fost un an minunat, cu lecturi memorabile. Ne revedem în 2017.
Articol realizat de Sever Gulea.
