Prozele lui Stefan Zweig ar putea rivaliza lejer cu orice thriller, cu orice roman din zilele noastre care are pretenții că livrează o atmosferă plină de suspans.
Fără intrigi cu impact planetar, planuri complexe de crimă, lovituri spectaculoase imersate în tehnologie complexă, fără labirinturi narative amestecate cu precizie de ochiul unui scenarist de blockbusteruri, prozele lui Stefan Zweig par să aibă o eleganță, o prestanță a unei simplități narative dezarmante, pe care se montează însă un adevărat spectacol care te ține cu sufletul la gură. Iar asta pentru că scriitorul austriac reușește să ne plaseze, prin fraze rafinate, chiar în miezul vulcanic al mințiii protagoniștilor săi care dezvăluie cel mai adesea o adevărată luptă a tendințelor contradictorii, dezechilibre care se tensionează până aproape de ultima pagină. Este experiența pe care am avut-o, citind două dintre nuvelele reunite într-un singur volum, într-o nouă apariție sub sigla Editurii Polirom: Frica, Scrisoare de la o necunoscută.
Frica spune povestea unei femei burgheze, Irene, căsătorită cu un avocat care, după ce trăiește o aventură cu un pianist sărac și boem, se trezește confruntându-se cu consecințele vieții duble pe care și-a asumat-o, în momentul în care o străină o șantajează și îi cere bani pentru a nu îi da în vileag secretul. Soția infidelă, o burgheză plictisită și protejată de un glob de sticlă fără fisuri, trăiește povara vinovăției acțiunilor sale de abia atunci când realizează faptul că tot confortul asumat de la sine în viața sa, de la petrecerile selecte, la moderația călduță, casnică, la ordinea și rutina care până acum au exasperat-o, toate urmează să fie pierdute, dacă faptele ei ar fi ajunge la urechile soțului și familiei Nuvela lui Stefan Zweig urmărește tortura psihologică a femeii care nu îndrăznește să mărturisească soțului nimic și pentru care toată lumea aflată dincolo de pereții vilei devine o amenințare, atâta timp cât deschide posibilitatea de a se întâlni cu femeia teribilă și fără scrupule care îi va cere o nouă sumă de bani, mai mare, săptămânal. În timpul consumării acestui chin psihologic, infidela începe să își redescopere lumea în care părea să se miște ca un bibelou inanimat, să trăiască emoții autentice și zguduitoare și chiar să se apropie de soțul ei pe care își dă seama că nu îl cunoaște cu adevărat. Frica, atât de chinuitoare, o face pe Irene să îți examineze cu luciditate existența. Pe măsură ce trece timpul, după ce realizează că satisfacția infidelității a fost mai degrabă un episod fundamentat pe vanitate, Irene pare să fie convinsă că bărbatul ei bănuiește ceva, însă refuză să o invite la o confruntare. Nimic nu poate fi anticipat cu certitudine în tot acest joc de-a șoarecele și pisica. Abia când Irene va fi pe cale să comită un gest extrem, tensiunea dintre teama de a suporta stigmatizarea pentru faptele ei și impulsul eliberator de a scăpa de acest adevăr greu va conduce la consecințe neașteptate.
A doua nuvelă, Scrisoare de la o necunoscută este o tragică poveste de dragoste neîmpărtășită, este povestea unei alte femei care trimite unui scriitor un lung răvaș în care își mărturisește sentimentele durabile și longevive pentru acesta, la capătul unei vieți care a gravitat în jurul destinatarului, fără ca el să să știe. E mărturisirea dureroasă a unei femei care s-a îndrăgostit înainte să împlinească 18 ani și care nu a încetat să îl iubească pe vecinul ei, scriitorul, nu doar cu dragostea unei adolescente, dar cu dragostea unei femei exigente, adulte, fără să ajungă, timp de mai mulți ani să intre în contact direct, dincolo de o conversație banală cu obiectul dorinței ei. E o poveste despre jertfă sau, dimpotrivă, despre o obsesie tenebroasă, despre fantezia care doboară distanțe dar care însingurează profund în același timp, o poveste despre o existență închinată unui semen, o existență care trece printr-un abator al rușinii în numele loialității. Cum se va schimba viața acestei femei, atunci când va ajunge să-și cunoască și chiar să se întâlnească de câteva ori cu iubitul ei? Vă rămâne să descoperiți.
Cele două nuvele ale lui Stefan Zweig sunt două compoziții intense și rafinate literar, autonome prin impactul emoțional pe care îl dezvoltă asupra cititorului, dar pot fi, în același timp, pretexte pentru o explorare a psihologiei vinovăției, obsesiei, a pasiunii unilaterale, dezvăluind dimensiuni admirabile și înfricoșătoare ale condiției umane înzestrate cu conștiință și imaginație.
FRICA. SCRISOARE DE LA O NECUNOSCUTA – Stefan Zweig, Editura Polirom, 2016
Recenzie realizată de Sever Gulea.
