O vorbă cât se poate de adevărata spune că e foarte important ca un popor să-și cunoască istoria. Enunț valabil pentru toate perioadele unei istorii de stat: antică, medievală, renascentistă, belică, interbelică, postbelică sau modernă. Despre istorie ne-a vorbit și Adriana Gurău, cu ocazia vizitei sale la librăria Șt. O. Iosif; de o istorie despre care se vorbește mai puțin deși mulți oameni participanți la acele evenimente sunt în viață și pot depune mărturii. Este vorba de fenomenul din Piața Universității din iunie 1990 și de consecințele acestuia, îndeosebi ce-a de-a treia și cea mai sângeroasă „Mineriadă” (intervenția minerilor din Valea Jiului în București împotriva protestatarilor din piață). Acesta este fundalul istoric pe care Adriana Gurău l-a ales (nu întâmplător, ea însăși fiind părtașă la aceste evenimente) pentru romanul ei „Soarele cenușiu al dimineții”.
Evenimentul a fost deschis de către Augusta Oniță, director general Libris Brașov, care a salutat reîntâlnirea cu editura Eikon, ce provoacă publicul odată cu apariția unui nou titlu livresc.
Primul la microfon a fost domnul Valentin Ajder, directorul editurii Eikon. Acesta și-a găsit cu greu cuvintele simțindu-și încă sufletul apăsat doar gândindu-se la teribilele evenimente petrecute acum 27 de ani la București. În opinia domnului Ajder, cartea ar fi trebuit lansată pe stadion sau în Piața Victoriei, în timpul protestelor din această iarnă, deși poate că atunci s-ar fi considerat reclamă ieftină și populistă. În ciuda faptului că mulți din cei care au fost în Piața Universității în iunie1990 se află printre noi, avem puține mărturii despre acele proteste pline de speranță și despre intervenția monstruoasă a minerilor care au strigat „moarte intelectualilor”. Desigur, ca orice romancier, Adriana Gurău folosește un schelet epic, cu inserții de roman de dragoste, care se țese în jurul evenimentelor tulburi din iunie ‘90. Domnului Ajder i-ar plăcea să vadă un film făcut după această carte însă îi este greu să-și imagineze cine ar accepta să joace rolul minerilor și să îmbrace uniforma morții.
Profesorul și criticul literar Christian Crăciun, a îndemnat publicul să nu se lase înșelat de aparente și să eticheteze acest roman drept unul 100% istoric. Desigur că „Soarele cenușiu al dimineții” este un roman istoric dar este în același timp și un roman de actualitate; când vorbim de această carte vorbim de evenimentele banale care devin fapt istoric și de așa-zisele fapte istorice care se dovedesc, odată cu trecerea timpului, a fi nimic. Literatura română nu este bogată în romane politice deși pare că suntem înecați în politică oriunde privim. De aceea, acest roman s-a cerut scris. Înainte de 1989, exista un semn de egalitate între romanul politic și romanul de propagandă comunistă. După 1989, romanul politic a fost restrâns în jurul unui singur protagonist, egocentrismul înlocuind imaginea de ansamblul cu totul. „Soarele cenușiu al dimineții” este scris din perspectiva unui personaj care se întoarce în țară, în anul 2008, cu ocazia înmormântării tatălui său. Odată revenit în țară – au trecut mulți ani de la emigrarea sa în Statele Unite ale Americii – acesta rememorează evenimentele din iunie 1990, evenimente în care el însuși nu a fost foarte implicat. Însă tocmai aceasta implicare scăzută îi conferă credibilitate rolului său de cronicar obiectiv. Pana la urma, romanul este unul al memoriei în ciuda faptului ca se încheie sub semnul amneziei. Cu acest roman, e foarte greu să separi istoria de literatură pentru că faptul cotidian devine istorie iar miza istorică devine literatură. Autoarea și-a asumat menirea de a depune mărturie acelor vremuri și bine a făcut.
Atunci când a lansat romanul, autoarea a fost asaltată de către prietenii dânsei cu întrebarea: de ce acum? Cartea a fost un pariu personal făcut de dânsa atunci când a părăsit România. Odată ajunsă în Statele Unite, și-a promis că va scrie despre acele lucruri pentru a nu uita și pentru ca nici lumea din jur să nu uite. Cu toate acestea, de multe ori a fost foarte aproape să abandoneze proiectul , deși s-a reapucat de cel puțin șase ori, din cauza izolării față de România. Și-a dorit ca „Soarele cenușiu al dimineții” să fie și un roman de dragoste, pentru că poveștile de iubire pot sublinia cel mai bine dramatismul momentelor istorice importante. Alte alegeri făcute cu bune știință au fost diferența mare de vârstă între protagoniști (atunci când femeia este cu mult mai în vârstă decât bărbatul se stârnește, din păcate și astăzi, foarte multă controversă) și faptul că personajul principal se află, în 1989, în ultimul an de facultate făcând astfel de parte din prima generație de studenți ce nu au beneficiat de repartiție. Aceste două detalii au fost inserate în roman pentru că autoarea nu a dorit să le acorde personajelor nicio șansă de reușită. Numele politicienilor timpului a fost păstrat în original pentru efect dramatic, însă numele și trăsăturile personajelor principale sunt pur fictive. Autoarea nu dorit să ofere mai multe detalii legate de carte așa că a citit câteva pagini emoționante din aceasta, făcându-ne pe toți cei prezenți părtași ai soarelui cenușiu al dimineții.
Articol realizat de Horia Nilescu.
