Amintiri din rai

Îl urmăresc de mult timp pe poetul Emil Brumaru, dar nu i-am citit niciodată da capo al fine un volum. Mi se păreau savuroase poemele sale erotice care apăreau în revista „Plaiul cu boi“ și lecturam cu plăcere tot ce îmi cădea în mână.

De data asta, însă, m-am pus serios pe un volum de-al său, cu atât mai mult cu cât volumul este unul frumos (se bucură de ilustrațiile lui Răzvan Ruscov). Am luat cartea în vacanță (se potrivește cu un țărm de mare!) și m-am bucurat de ea.

Nu m-a mirat că a primit Premiul de Poezie al Uniunii Scriitorilor din România pe anul 2016. Cred că este o carte de o valoare similară volumului „Alcool“ (Editura „Charmides“, 2010) de Ion Mureșan, cu care se și aseamănă ca ton.

Iată recenzia mea; pentru prima dată una făcută în versuri. La cald.

Amintiri din rai

poetul vrea în rai înapoi

prin raiul erotic al tinereții

ca printr-un hol

nu vrea moartea, negrul, râmele, viermii

nici măcar umbra

pomului cunoştinţei binelui şi răului

n-o vrea

da

asta e o cronică

despre amintirile din rai ale poetului Brumaru

travestit într-un bătrân ghiduș, cu talent,

un satir blajin

căruia nu i se potrivește defel numele

Gustaru ar fi trebuit să-i spună ai lui

cum i-au spus toate femeile gătite în palme și vers

în palme lacome și în vers pervers

fin și afrodisiac,

cum i-au spus prietenii

care-l ascultă citindu-l

care vor și ei raiul poetului

cu haltă cu tot

care se roagă de el și de rezervația lui de îngeri

să fie primiți.

Recenzie realizată de Laurențiu Ciprian Tudor.