Într-o zi plină de încărcătură istorică – 30 de ani de la revolta anticomunistă de la Brașov – scriitorul Gabriel Chifu a venit la librăria Șt. O. Iosif cu cel mai recent roman al său, „Ploaia de trei sute de zile”. Gabriel Chifu a fost desemnat scriitorul anului 2017 de către Uniunea Scriitorilor din România. Alături de scriitor s-au aflat domnii Sorin Lavric și Daniel Cristea-Enacher, critici literari, și domnul Adrian Lesenciuc, scriitor și președinte al Uniunii Scriitorilor Filiala Brașov.

Pozagabriel chifu

Primul invitat să ia cuvântul a fost criticul literar și filosoful Sorin Lavric care a mărturisit că de fiecare dată când vine în Brașov se simte molipsit de spiritul gotic, german al orașului. Fiind de profesie filosof, domnul Lavric a căutat întotdeauna spiritul în literatură căci o scriitură poate fi impecabilă însă dacă îi lipsește perspectiva spirituală totul este degeaba. În opinia domnului Lavric, Gabriel Chifu își pune mereu, pe parcursul romanului, întrebări de genul care este rostul vieții. El ne vorbește despre mizeria curată a umanității adică de mizeria omului cultivat și cu statut social ridicat dar care este însă lipsit de orice orizont spiritual. Acestea sunt personajele pe care ni le prezintă Gabriel Chifu; personaje care se îneacă în propria mizerie ce cade din cer timp de trei sute de zile sub forma unei ploi metafizice. Personajele încearcă să se mântuiască fie spiritual, fie teoretic, fie prin eugenie (pseudoștiință care crede în îmbunătățirea vieții umane cu ajutorul tehnologiei).

Următorul vorbitor a fost domnul Adrian Lesenciuc. Acesta a observat că măiestria lui Gabriel Chifu constă în credibilitatea oferită fiecărui personaj în parte prin raportarea lor diferită la aceleași evenimente. Un alt personaj splendid al romanului este însăși ploaia; o ploaie postmodernă care se așează sâcâitor peste poveste iar mai apoi, spre final, se dezlănțuie trecând de la o agasare surdă la un fenomen de neignorat devenind elementul care transmite ritmul cărții.

gabriel chifu
Adrian Lesenciuc

Criticul literar Daniel Cristea-Enache s-a folosit de o scurtă anecdotă cu privire la Liviu Rebreanu pentru a evidenția cum o operă de vârf poate schimba viața autorului său dar și fața literaturii. În opinia dânsului, Gabriel Chifu mizează pe verosimilitate și pe generarea unor personaje cu care toți românii se pot identifica chiar dacă cartea se desfășoară în spațiul fictiv al Caramiei. Romanul, deși este distopian, pare pe alocuri scris de un romancier realist care câștigă pariul literar cu logica prozei hibrid. După câteva comparații bine plasate cu Camil Petrescu și Marin Preda, domnul Cristea-Enache s-a arătat plăcut surprins de faptul că deși naratorul este omniscient, cititorul nu poate anticipa soarta personajelor sau încotro duce romanul și asta datorită focalizării multiple.

gabriel chifu

Ultimul cuvânt i-a aparținut autorului care a declarat că romanul a pornit de la un singur cuvânt care este de fapt un nume: Grima. I-a plăcut sonoritatea acestui cuvânt și s-a hotărât să scrie o carte despre cineva pe nume Grima. Încetul cu încetul s-a născut romanul „Ploaia de trei sute de zile”. De fiecare dată când scrie un roman, Gabriel Chifu își pune aceleași întrebări: care este rostul omului pe pământ, care este sensul vieții și care este raportul nostru cu noi înșine dar și cu limitele externe precum moartea sau Dumnezeu. De fiecare dată își oferă alte răspunsuri. În opinia autorului, romanul este un gen literar ospitalier și de aceea a încercat să ofere publicului o proză fără limite. De asemenea, în mod intenționat, două din personajele sale sunt „albe„, adică ele nu au nicio o descriere deși apar destul de proeminent în carte. Gabriel Chifu a mulțumit apoi celor prezenți și s-a scuzat că nu poate oferi mai mult detalii despre cartea sa mult premiată întrucât este deja cu gândul la următorul proiect literar.

Articol realizat de Horia Nilescu.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *