Recenzie carte „Circe” – Madeline Miller

Titlu original: Circe

Editura Paladin (parte a Grupului Editorial Art), 2020

Recenzie carte Circe - Madeline Miller

Apariția cărții lui Madeline Miller în limba română a fost mult așteptată după ce aceasta a câștigat premiul comunității online Goodreads pentru categoria fantasy în anul 2018. Fiind o distincție neoficială, bazată pe opțiunile cititorilor din întreaga lume, a atras o mare curiozitate asupra romanului, care a adunat mai mult de 78.000 de voturi, aproape dublu față de următoarea carte nominalizată.

Îmbinând într-un mod foarte reușit genul fantasy cu mitologia greacă, autoarea îi mulțumește și pe cititorii mai cerebrali, care nu ar citi ceva ce nu pot asocia cu lumea reală. De asemenea, deși este un roman contemporan de ficțiune, „Circe” respectă întocmai referințele mitologice, umplând doar golurile lăsate de acestea cu o broderie de emoții, gânduri și fapte imaginare, care schimbă felul în care am perceput acest personaj până acum.

Circe este cunoscută datorită „Odiseei” lui Homer ca o vrăjitoare care stăpânește insula Aiaia, trăind înconjurată de lupi și lei și care îl întârzie pe Ulise după războiul troian un an de zile în drumul său spre casă, după ce i-a transformat echipajul într-o turmă de porci.

Madeline Miller are o abordare mai umană a lui Circe, pe care o putem urmări în trăiri și simțiri încă de la naștere. Deși este fiica titanului Helios, Zeul Soarelui și a uneia dintre cele mai frumoase și mai înzestrate nimfe, Perse, micuța noastră Circe nu moștenește nimic din ceea ce îi deosebește de ceilalți zei pe părinții ei.

Ștearsă, cu ochi de șoim și o voce mai asemănătoare cu cea a muritorilor decât cu a zeilor, lipsită de orice putere dintre cele pe care le posedă părinții ei, Circe se găsește pe treapta cea mai de jos a zeităților. Ignorată și dată la o parte mereu, Circe ascultă și privește și își trăiește propria nemurire ca un spectator, neimplicată în ceea ce i se întâmplă.

După secole trăite astfel, Circe se îndrăgostește de un muritor și pentru prima dată în viața ei atât de plată de până atunci, simte disperare și o dorință atât de intensă de a găsi o cale pentru a-și implini iubirea pentru pescarul Glaucos, încât își descoperă înclinația pentru vrăjitorie.

Fără a înțelege de la bun început ce face și ce consecințe vor exista, ea îl transformă pe Glaucos în zeu, iar atunci când acesta nu o vrea și iubește o altă nimfă, Scylla, o transformă și pe ea într-un monstru marin. Așa începe istoria lui Circe ca pharmakis (vrăjitoare) și așa ajunge exilată pe insula Aiaia pentru ce a făcut și ceea ce reprezintă – o amenințare pentru zei.

Ajunsă pe insula Aiaia, lui Circe, o zeitate bătrână de secole, dar care nu știe de fapt nimic despre viață, îi este teamă de traiul izolat și de tot ce o înconjoară, însă decide că dacă tot nu are ceva mai bun de făcut tot restul veșniciei, ar putea să învețe să își folosească puterile nou descoperite, să facă leacuri, otrăvuri și poțiuni.

De asemenea, Circe, este nevoită să învețe să facă față echipajelor rătăcite pe mare sau naufragiate care acostau pe insulă, bărbaților înfometați și abrutizați de timpul lung petrecut pe mare și în războaie, care când vedeau o femeie aparent fragilă, înconjurată de bogății și fără un braț puternic de bărbat care să o apere, își pierdeau controlul. Acum, personajul nostru capătă accentele de feminism pentru care este bine cunoscut.

Cu toate că este condamnată să trăiască în izolare, Circe cunoaște până la urmă și iubirea adevărată, profundă, dar nu pentru o zeitate, cum ar fi fost firesc, iar iminența durerii pierderii celor iubiți, în special a lui Telegonus – fiul ei muritor, pe care zeița Atena dorește să îl ucidă – o face să trăiască încărcată de sentimente de vremelnicie străine în mod normal celor ca ea, vulnerabilă și prin urmare susceptibilă unei mari transformări.

Cartea face o paralelă între viețile zeilor – care au toată veșnicia la dispoziție pentru a iubi și a se bucura de viață, dar își duc zilele într-un ritm leneș și fără aspirații, trăind ca niște copii răsfățați care nu știu ce înseamnă responsabilitatea – și viețile muritorilor – cu amenințarea bolii, a morții și a capriciilor zeilor planând mereu deasupra capului, care își petrec zilele într-o luptă continuă pentru supraviețuire, pentru încă o zi alături de cei iubiți, într-o existență marcată de suferințe de tot felul.

Recenzie carte Circe - Madeline Miller

Tot ce mai putem dezvălui despre roman fără a strica bucuria lecturii, este că finalul este magistral. Madeline Miller a țesut parcă mișcări strategice pe o tablă de șah, atât de dibace încât nu ne dăm seama de adevărata măsura a măiestriei ei decât în momentul în care suntem puși în fața verdictului „șah-mat”.

Încet-încet, am învățat să ascult: seva care curgea în plante, sângele care-mi curgea în vene. Am învățat să înțeleg ce vreau, să plivesc și să adaug, să simt unde s-a strâns puterea și să rostesc vorbele potrivite pentru a o aduce la apogeu.

Îi cunosc pielea la atingere cum o cunosc pe a mea. Îi ascult răsuflarea caldă în aerul nopții și cumva mă alină. Nu vrea să-mi spună că nimic nu doare. Nu vrea să-mi spună că nu ne speriem de nimic. Ci doar atât: că suntem aici. Asta înseamnă să înoți în valuri, să pășești pe pământ și să-l simți sub tălpi. Asta înseamnă să trăiești.

Iubitorii de mitologie, care își doresc lecturi mai accesibile decât Iliada” și „Odiseea” lui Homer sau „Eneida” lui Vergiliu, se pot bucura de o altă carte scrisă de Madeline Miller, „Cântul lui Ahile”, disponibilă momentan în format ebook în limba română, care oferă o altă perspectivă asupra războiului troian și lui Ahile, căruia alături de forța și desăvârșirea lui ca războinic i se adaugă alte calități profund umane.

Dacă doriți să citiți părerile mai multor cititori despre „Circe” a lui Madeline Miller, vă invităm să accesați secțiunea Review de pe pagina dedicată acestei cărți în librăria online Libris.ro.

De asemenea, ediția în limba engleză are asociat un rating acordat de cititorii din întreaga lume pe site-ul Goodreads.

Alina Mocan

Articol realizat de Alina Mocan.
„Cu ani în urmă, eram librar și le spuneam oamenilor povești despre cărți. Acum, lucrez în domeniul financiar-contabil și “ascult” poveștile spuse de cifre. Nu sunt filolog sau critic literar, ba chiar am numai studii de profil real, așa că citesc și scriu recenzii doar din drag de cărți și dorință de a descoperi – și apoi împărtăși cu ceilalți – noi povești bine scrise”. – Alina Mocan

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *