Cartea ca aventură a scriitorului, editorului, librarului

Investiția privată în piața de carte pare o acțiune hazardată într-un spațiu în care consumul cultural se rezumă la acțiuni sporadice ale unui public extrem de restrâns: circa 30% din populația țării participă la cel puțin un spectacol de teatru anual, 40% – la un film la cinematograf, 50% – la un spectacol în aer liber. 

Cartea ca aventură a scriitorului, editorului, librarului

Dacă ajungem la capitolul privitor la consumul de produse culturale în format tipărit, putem constata că lectura zilnică este o practică a cel mult 5% din populația țării, în condițiile în care absența completă a lecturii se ridică la peste 40%. 

Investiția privată în piața de carte românească presupune, prin urmare, o înțelegere adecvată a segmentelor de public consumator și o extrem de redusă marjă pentru a gestiona situațiile la limită, când cultura este scoasă din spațiul public. Este nevoie de maximă precizie și putere persuasivă să poți să proiectezi investiția astfel încât media de 100 de lei cheltuiți anual de un român pentru consumul cultural să se orienteze spre piața de carte. Ținând cont și de închiderea sectorului cultural în anul 2020, de restricțiile care au urmat, de interzicerea desfășurării de activități cu publicul, investiția privată pe piața de carte devine curată aventură.

Piața românească de carte, subdezvoltată, a fost supusă unor constrângeri consistente în 2020 și 2021. Din păcate, nu au existat subvenții consistente pentru sectorul cultural și nici programe sprijinite de la bugetul de stat care să conducă la un consum compensatoriu de carte, în condițiile în care industria spectacolului a intrat în colaps. Probabil că alte piețe de carte au putut amortiza șocul economic provocat de restricțiile impuse de pandemie. 

Piața românească nu a fost, cu certitudine, capabilă să suporte presiunea și nici nu a fost capabilă să absoarbă energia constrângătoare. Este un miracol că a rezistat o bună parte a editurilor românești, că nu s-au desființat mai multe librării, că mediul virtual a fost utilizat pentru a găzdui evenimente literare care cu un an în urmă se desfășurau în prezența publicului. Evident că toate acestea au fost riscuri asumate de investitori, dovedind că există o marjă minoră de siguranță în plonjonul în gol prin perioada pandemică. 

Curând se vor deschide târgurile de carte, vor avea loc evenimente publice, dar restricțiile economice vor impune prudență din partea cetățenilor în ceea ce privește cheltuirea propriilor resurse. În aceste condiții, prudența înseamnă tăieri din bugetul mediu de 100 de lei pentru consum cultural din partea fiecărui român, pentru că în educația noastră nu este posibil să restrângi lista de cumpărături de la piața de zarzavaturi. 

Deschiderea pieței culturale (presupunând organizarea și desfășurarea de evenimente cu public) nu înseamnă și o similară atragere către această zonă a unui public larg, dornic de consumul cultural și de investiție în cultură (în propria cultură, evident). Restricțiile economice firești vor impune cumpărarea și restrângerea activităților culturale. 

Neexistând un orizont de așteptare ridicat, ceea ce poate să ofere piața culturală este inovația, soluția creativă prin intermediul căreia să ajungă la dorințele firești ale unui public extrem de restrâns în ceea ce privește consumul cultural. 

Bătălia pe piața de carte se dă pe un public-țintă format dintr-un număr mic de oameni, fără bugete consistente, care să fie atras de diversitatea și calitatea produselor oferite. Evident că în aceste vremuri se va naște o bogată literatură de sertar (literatură reziduală, mai precis), pentru că editurile și revistele literare importante nu vor putea prelua aceste produse culturale, și bineînțeles că scriitorii vor fi cu adevărat afectați de aceste restricții (de publicare, de tiraj, de premiere). Dar împreună cu scriitorii vor fi afectați și investitorii pe piața de carte din România, pentru care parteneriatele public-private cu scopul canalizării sumelor destinate culturii din bugetul de stat și din bugetele locale nu au cum să constituie o soluție în condițiile penuriei culturale actuale. E un miracol, în aceste condiții, să constați că există investitori în piața de carte care rezistă de foarte mult timp și care reușesc să atingă chiar vârsta de 30 de ani, cum este societatea Libris din Brașov. 

Interviu realizat de Adrian Lesenciuc pentru Revista literară Libris.

n. 21 august 1975,
Câmpulung Moldovenesc. Poet, prozator, critic literar. Doctor în ştiințele comunicării. Profesor universitar. Membru al filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România din 2000. Președinte al filialei din 2013. A publicat volume de versuri, critică și istorie literară, romane. Prezent în dicționare, antologii și volume colective publicate în țară și în străinătate.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *