Aurora Liiceanu, unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați psihologi din România, s-a născut în anul 1948, în Basarabia. A lucrat în cercetare și a predat psihologie la diferite Universități din București, dar și în Canada și Franța. Doctor în psihologie și cercetător senior la Institutul de Filosofie și Psihologie „Constantin Rădulescu-Motru” din cadrul Academiei Române, a publicat numeroase cărți de psihologie, dar și romane. De-a lungul timpului s-a implicat în diferite campanii și proiecte sociale privind sănătatea, atitudinea civică, violența juvenilă etc. Activitatea sa a fost recunoscută și prin acordarea unor premii precum: BBW Community Leadership Award pentru cercetare și consiliere în domeniul relațiilor umane și comunitare (2008), Premiul Academiei Române pentru publicarea unui volum privind violența societală (2011) etc.
LIBRIS: Începând cu anul 2010, prima duminică a lunii mai este dedicată în România sărbătoririi Zilei Mamei. Acest lucru pare să fie mai puțin cunoscut, întrucât ziua de 8 Martie continuă să fie sărbătorită de cei mai mulți potrivit tradiției comuniste, fiind mai degrabă un omagiu adus mamelor și mai puțin o celebrare a Zilei Internaționale a Femeii. Cum putem să readucem în prim-plan semnificația inițială a zilei de 8 martie, dedicată celebrării realizărilor sociale, politice ale femeilor și reafirmării dorinței de luptă pentru egalitate?
AURORA LIICEANU: Într-adevăr, în unele părți se serbează ziua mamei și este lăsată în umbră ziua internațională a femeii, la noi este invers, se considera ziua de 8 martie ca incluzând ziua mamei. Poate că, tot facându-se distincția între carieră și familie/ maternitate, se vor disocia cele două zile. Dar, pentru mulți 8 Martie nu este o zi internațională, ci una comunistă. Mi se pare o încâlceală, căci pe 28 mai este Ziua Internațională a Menstruației/ Ziua Mondială a Igienei Menstruale, oare cine știe asta? Două zile în martie și două zile în mai mi se par o exagerare a feminității si o neglijare a masculinității, dar poate că este influența feminismului. Și poate că LGBTQ va aduce alte nuanțe, cine știe? Pentru mine 8 Martie e o zi care-mi amintește de îndoctrinarea băieților la școală, în comunism, și o preaslăvire a activismului feminin.
LIBRIS: Într-o lume în care se discută mult despre egalitate, considerați că uneori se ignoră total diferențele de gen? Bineînțeles, nu ne referim aici la stereotipuri depășite, ci la cercetările din domeniul neurobiologiei de gen, care indică diferențe anatomice și endocrine. Este importantă cunoașterea acestora? Sau ar fi mai benefic să milităm pentru egalitate, fără să acordăm prea multă importanță acestor diferențe?
AURORA LIICEANU: Fără îndoială că egalitarismul este de obicei susținut de cei care neglijează/ nu sunt prea informați de cercetările din biologie. De pildă, cartea lui Susan Pinker – The sexual paradox – pune mult accentul pe diferențele de gen – testosteron vs estrogen – , susținând că nu societatea este atât de aprigă cu femeile, ci chiar ele nu-și doresc performanțe sociale, ci fericirea personală, cea a foyerului. Egalitarismul este o exagerare, care uită că natura nu ne lasă egali prin naștere.
LIBRIS: Vă considerați feministă? Ce reprezintă feminismul pentru dumneavoastră?
AURORA LIICEANU: Poate sunt o feministă soft și îmi place ca în social să nu fiu discriminată, căci așa cum sunt femei proaste, sunt și barbati proști. Dar, în plan personal, imi place feminitatea, nu androginismul și nici nefericirea travestiților. Nu îmi plac confuziile identitare și sunt de partea psihologilor care nu pledează pentru fluiditatea identitară, care ar duce la un haos general. Cred că un echilibru între autonomie – din perspectiva psihologică – și dependență este soluția cea mai fericită. Femeile au fost mereu amintite ca aparținătoare – fiica lui X; soția/amanta lui Y etc. – când se dădeau detalii biografice, adică o anulare a autonomiei psihologice, lipsa unui ego bine conturat. Deci ce faci tu cu tine și neajutată de altcineva, de obicei bărbat (tata, amant, soț, șef etc). De aceea, mă dezgustă nepotismul.
LIBRIS: Cum considerați că sunt înțelese conceptele de feminitate și feminism la nivelul societății românești? Există oare o diferență între perspectivele actuale versus cele caracteristice anilor ‘90, când libertatea post-decembristă a deschis granițe și orizonturi?
AURORA LIICEANU: Există urme evidente ale trecutului în comportamentul și mentalitatea noastră, dar și perspective noi, și, cum spuneți, deschiderea de granițe și orizonturi. Cele mai evidente mi se par limbajul dublu și ipocrizia, sigur, susținute de media actuală. Femeile-trofeu ale fotbaliștilor – ei schimbându-și între ei trofeele – sunt vedete/ dive și nu high cost women. O vedetă de top declara că n-ar fi putut iubi un bărbat fără bani mulți, iar un bărbat declară că garsoniera pe care o vinde „a făcut istorie”, pentru simplul fapt că acolo s-au consumat scenele de amor cu o așa-numită divă, nu ți se pare că trebuie regândite unele cuvinte ca, de pildă, prostituție. Și în Occident s-a înlocuit cuvântul prostituată/prostituat cu cel de sexual worker. Sună mai bine, dar nu e ipocrizie.
LIBRIS: În opinia dumneavoastră, este societatea românească una preponderent patriarhală?
Putem afirma că ne îndepărtăm de modele vechi și observăm un progres notabil de la o generație la alta?
AURORA LIICEANU: Cred că este o societate mai degrabă misogină decât patriarhală, dar misoginismul este susținut chiar și de către femei, evident de un segment al populației feminine, căci nu putem vorbi global despre femei și bărbați. Modelul tradițional de familie s-a destrămat mult și există mai degrabă aranjamente de viață decât familii, iar cei fără copii nu sunt familii, ci cupluri. Nu mă așteptam însă ca femeile să devină explicit oferte sexuale, așa cum există astfel un fel de meritocrație sexuală.
LIBRIS: Cum influențează media stereotipurile de gen? Se poate vorbi în această privință de o abordare diferită pe care o regăsim în producțiile media românești comparativ cu cele ale Europei occidentale sau ale Statelor Unite ale Americii?
AURORA LIICEANU: Media la noi amestecă știrile de tip tabloid cu știrile netabloide. Societatea încă nu este ordonată sau coerentă. Se practică din ce în ce mai mult o familiaritate lexicală, un vocabular de bătut pe burtă și o puzderie de diminutive. Femei care au „fundulețe obraznice”, X este „graviduță”, „burtica” familiei, cum și cum familia este o persoană etc. O emisiune care se vrea culturală se termină cu pupăturile șăgalnice și cu totul familiare, sau chiar depășind familiaritatea, trimise cu mânuța de prezentatoare, adesea și cu vorbe de tip pupici. Nu am văzut așa ceva la emisiuni din alte părți, un fel de decență a comunicării există, dar la noi tupeismul este considerat talent, iar relaxarea actorilor este adesea exprimată prin râsete subculturale, sunete neplăcute, un fel de delincvență gestuală. Aceștia ne intră adesea în casă.
LIBRIS: Există păreri potrivit cărora „feminismul” și-a pierdut sensul, transformându-se într-un discurs feminist radical și chiar în atitudini, comportamente care susțin patriarhatul. Ce constituie în opinia dumneavoastră un comportament feminist autentic, de valoare?
AURORA LIICEANU: Se încearcă o diversitate de imagini de consumatori în reclame, apar nu numai femei tinere și frumoase, dar și adulți, vârstnici, copii de culoare, bunici. În ce privește feminismul autentic nu pot spune că feminismul este plin de accepțiuni diferite, și aceste nuanțe diferite sunt versiuni ale prezentului divers care a devenit un „must” mediatic.
LIBRIS: Când vorbim despre raporturile dintre parteneri, considerând experiența dumneavoastră de psiholog, considerați că balanța tinde să încline în favoarea unui gen? Cum influențează atitudinile vis-a-vis de feminitate și feminism dinamica unui cuplu?
AURORA LIICEANU: Constat că femeile sunt mai atașate tradiției, își doresc parteneri și chiar căsătorii, bărbații par speriați de femei, nu mai pot fi patriarhali, căci și ele câștigă bani, dar ceea ce constat, sper că nu greșesc, banii lor sunt banii lor, banii lui sunt și ai ei. Așa îmi apare tabloul relațional. Pe de altă parte femeile nu mai așteaptă, nu mai vor un bărbat de viitor, ci unul de prezent. Poate el va avea o carieră, dar de ce să aștept? Femeile par să fie mai centrate pe ele, mai puțin dispuse să se sacrifice, poate li se tot spune în reviste glossy să fie puternice, în reclame, pentru că merită, și atunci această coliziune între tradițional și modernism/postmodernism le face mai nefericite.
LIBRIS: Dacă e să ne gândim la arta și cultura românească, sunteți de părere că există o egalitate între sexe în termeni de oportunități și recunoaștere? Există un front puternic de solidaritate între femeile acestei comunități (un element considerat a fi esențial în multe dintre mișcările de afirmare și luptă pentru egalitate desfășurate de-a lungul timpului) ?
AURORA LIICEANU: Nu cred în solidaritate și coeziune nici la nivel global, nici la nivel de gen. Femeile sunt mai invidioase și ranchiunoase decât bărbații, mai complicate în broderia lor emoțională, bărbații sunt parcă mai schematici și se pierd mai greu în încâlceala minții feminine. Cercetările cu metodologie video – deci fără prezența unui experimentator/observator – arată că în grupurile mixte – la ședințe sau la petreceri/reuniuni – femeile se adresează mai frecvent bărbaților, ca și cum și-ar dori aprobarea lor, și mai puțin femeilor; bărbații tot mai frecvent se adresează bărbaților, aproape ca și când femeile sunt o prezență nesemnificativă pentru ei. Este de gandit de ce este așa!
LIBRIS: Care sunt titlurile pe care le-ați recomanda unei adolescente pentru a o ajuta să devină o femeie echilibrată și asertivă? Credeți că există un soi de „lecturi obligatorii” pentru fiecare tânără femeie? Sau autorii, curentele, ideile ar trebui mai degrabă să fie descoperite de fiecare, în propriul ritm, indiferent de vârstă, indiferent de gen?
AURORA LIICEANU: Cred că ar trebui să citească unisex, căci sunt oameni și trăiesc printre oameni, dar este necesar să cunoască și lumea bărbaților și lumea femeilor. Ca să termin cu umor: mulți bărbați au studii superioare, par cultivați, dar habar nu au ce este cu prostata, nici propriul lor corp nu și-l cunosc. Normal ar fi să știm că anatomiile diferă, fiziologiile diferă și poate că și psihologiile diferă. Deși există și cum spun psihologii common bias/beliefs.
Interviu realizat de Laura Mate pentru libris.ro. Articol apărut în Gazeta Libris, numărul 3, februarie 2022. Gazeta Libris se distribuie gratuit în coletele Libris.
„Mereu am iubit cărțile și a avea un job care să mă aducă atât de aproape de ele precum sunt acum, părea până nu demult un vis. Fac parte din echipa de marketing a libris.ro și sunt în continuă căutare de răspunsuri și de povești bune.Când sunt întrebată ce înseamnă o carte bună, îmi vin în minte cuvintele lui Salinger. Acesta spunea că-l impresionează dacă, după ce termină o carte, simte c-ar vrea ca autorul să fie un prieten bun pe care să-l poată suna. Rezonez cu această definiție. Ce n-aș fi dat ca în liceu să-l fi putut suna chiar pe Salinger, s-o am în agendă pe Meg Jay, iar în anii de facultate să fi ieșit la cafea cu Elizabeth Strout.
Articolele și interviurile pe care le semnez se nasc din curiozitate, dragoste de carte, entuziasm pentru idei noi, respect și admirație pentru figuri reprezentative din lumea literară.” – Laura Mate
Dacă simți că sunteți cititori pereche, vezi și alte articole de același blogger aici.
