Continuăm seria Scriitori la infinit, de această dată oprindu-ne asupra unei scriitoare emblematice a genurilor SF & Fantasy. Ursula K. Le Guin a reușit să-și lase propria amprentă asupra literaturii, impactul asupra genurilor Științifico-Fantastic și Fantasy fiind de necontestat, demonstrând în același timp, o direcție vehementă, puternic feministă pe parcursul întregii sale opere, ce explorează adesea teme precum genul, sexualitatea și puterea.
Printre cele mai importante titluri ale scriitoarei, amintim seria Earthsea în română tradusă de Grupul editorial Art Pământșimare, romanele Lumii îi spuneau pădure și Sfâșierea cerului, parte din neoficial numitul Ciclu Hainish despre care vom afla mai multe în rândurile următoare și Lavinia, roman care face parte dintr-o mișcare literară ce-și urmează propria cale.
Vom observa încă de la început că opera scriitoarei poate fi văzută ca având trei direcții distincte, pe care le vom aborda ceva mai în detaliu în cele ce urmează. Prima direcție este despre Fantasy, reprezentată de seria Pământșimare, a doua este dedicată SF-ului, iar ce-a de-a treia pune accentul pe personajul feminin, extras din capodopera lui Vergiliu, un exercițiu prin care Le Guin îi dă voce Laviniei după milenii de tăcere.
„Nu cred că Harry Potter ar fi putut exista fără Earthsea” – Neil Gaiman (Sandman, Stardust, Băieții lui Anansi, American Gods și Coraline)
Sperăm că ți-am stârnit curiozitatea îndeajuns încât să pornești cu noi într-o călătorie în care ne propunem să descoperim mai multe despre o scriitoare a cărei manuscrise au fost respinse de edituri ani la rând și care a trebuit „să navigheze prejudecățile legate de literatura științifico-fantastică, cea fantasy, dar și de cea pentru copii, toate marginalizate” (Neil Gaiman).
Dacă am putea cuprinde toate cărțile lumii într-o bibliotecă, am descoperi că există rafturi infinite cu nenumărați scriitori care reușesc să influențeze într-o mai mare sau mică măsură mintea, viața și inimile cititorilor, însă, așezați pe rafturi mai alese, există scriitorii care schimbă traiectoria literaturii însăși.
Astăzi povestim despre un autor complet, care impresionează prin capacitatea de a crea literatură cu valoare critică în cadrul unor genuri considerate multă vreme „inferioare”, precum cel SF și cel Fantasy.
Ce este impresionant la Le Guin este că a reușit să dovedească, cu ajutorul unei ambiții incredibile, că nu genul literar dictează valoarea critică a operei unui scriitor, ci capacitatea acestuia de a crea lumi și de a fi…un bun scriitor, până la urmă. Având-o pe Le Guin ca exemplu, descoperim repede că mediul de exprimare al talentului și muncii de scriere este o alegere și poate, în loc să limiteze viziunea unui creator, să o îmbogățească, să o incite și să o motiveze.
Știai că printre scriitorii foarte cunoscuți care apreciază opera lui Le Guin se numără Neil Gaiman, George R. R. Martin și Stephen King?
Câteva cuvinte despre Ursula K. Le Guin
Scriitoarea de origine americană s-a născut în Berkeley, California, pe 21 octombrie 1929 și s-a stins pe 22 ianuarie 2018. A publicat peste 20 de romane și 100 de nuvele și a fost distinsă cu premiile National Book Award, Premiul Hugo și Premiul Nebula.
Le Guin și-a început cariera într-o lume dominată de masculinitate, literatura americană la vremea aceea fiind profund influențată de realismul lui Hemingway, astfel că, a fi apreciat pentru nuvele și romane SF sau Fantasy de către critici sau chiar de către colegii de breaslă, reprezenta o adevărată aspirație. Însă ambiția și capacitatea de a-și recunoaște propria valoare îi sunt caracteristice Ursulei K. Le Guin. Aceasta spunea: „criticii literari au desconsiderat întotdeauna literaturile SF și Fantasy, le-au considerat lipsite de valoare, însă eu am știut mai bine. Am știut mereu că opera mea nu e de mâna a doua și că are valoare critică”.
The critics had dismissed SF & Fantasy as essentially worthless and I knew better. I knew that my work was not second rate, that it was of literary value.
Americanca este refuzată de editori ani la rând, iar la începuturile carierei, când reușește în sfârșit să-și publice scrierile, respectă regulile jocului și plasează în centrul acțiunii arhetipul bărbatului erou. Povestirile erau publicate în reviste de profil, care urmau anumite canoane la acea vreme, pentru a mulțumi publicul obișnuit cu un anumit tip de lectură.
Foarte curând, însă, Le Guin dovedește că, asemenea tuturor marilor scriitori ea „creează lumi imaginare care reușesc să ne vindece și să ne ajute să ne întoarcem, cu inimile ușoare, în universul nostru”. – The Boston Globe
Un adevărat creator de lumi
Ursula K. Le Guin este considerată un adevărat creator de lumi (a true world builder), de către critici literari și scriitori, printre care și Neil Gaiman, autor și creator de benzi desenate, care a descris universul creat de Le Guin în seria Earthsea ca fiind „o lume imaginară perfect concretă și detaliată, cu o istorie și o geografie atât de bine definite, încât simți că ai putea păși cu ușurință în ea”.
De pe lista celor mai importanți creatori de lumi, care sunt adesea îndrăgiți de milioane de cititori și fani ai ecranizărilor, îi numim pe: J.R.R. Tolkien (seria Stăpânul inelelor), George R.R. Martin (seria Cântec de gheață și foc), J.K. Rowling (seria Harry Potter), Robin Hobb (seria Farseer), dar și regizorul și scenaristul George Lucas (franciza Star Wars).
George R.R. Martin a afirmat că Le Guin este unul dintre autorii care l-au inspirat în crearea propriului său univers fantastic. Martin laudă abilitatea scriitoarei de a crea „lumi fantastice complete, culturi, religii, magie și istorii” și de a le face atât credibile, cât și captivante.
Ursula K. Le Guin rămâne un maestru al creării de lumi în literatura SF și Fantasy mulțumită, în special, abilității sale de a picta lumi complexe și credibile, cu personaje bine dezvoltate și cu povestiri care abordează teme profunde și universale.
Ursula K. Le Guin nu e doar o scriitoare de science-fiction, ci o figura emblematica a literaturii. – Stephen King
Mergem mai departe în cele trei direcții despre care discutam la începutul călătoriei noastre. Ne vom opri, așadar, întâi asupra seriei fantasy Earthsea/ Pâmântșimare, de unde vom descoperi că cea mai puternică magie este cuvântul, vom continua cu Ciclul Hainish – pe care autoarea l-a contestat și ca denumire și ca prezentare sub formă de ciclu – și vom încheia cu romanul Lavinia, pentru a sublinia notele feministe ale operei literare semnate de Le Guin.
Seria Pâmântșimare (Earthsea)
La sfârșitul anilor ‘60 Le Guin scrisese câteva nuvele a căror acțiune se petrecea pe câte o insulă.
Un editor o îndeamnă să unească firele narative ale nuvelelor și să le transforme într-un roman Young Adult. Le Guin începe prin a desena o hartă, unind insulele, oferindu-le nume. Numește apoi râurile și munții. Așa ia naștere Earthsea, o serie de 5 romane și o colecție de nuvele cuprinse în volumul Tales from Earthsea.
Odată cu această creare a universului Earthsea, se naște pentru prima oară și conceptul de școală pentru vrăjitori.
Le Guin despre magie: Magia există în majoritatea societăților, sub o formă sau alta. Una dintre formele pe care aceasta le îmbracă este aceea că, a știi numele adevărat al unui lucru sau al unei persoane, îți oferă putere asupra acestuia. Eu creez lucruri care nu existau înainte de a le oferi nume, iar prin faptul că le numesc, acestea prind viață, există.
Magic exists in most societies, in one way or another. And one of the forms it exists in a lot of places is if you know a thing’s true name you can have power over the thing or the person. I do make things that didn’t exist before by naming them and there it is, it exists. – Ursula K. Le Guin
Scriitoarea se inspiră din aceste credințe răspândite în societățile de pe tot globul, care cred în puterea magică, scară, a cuvintelor și creează o lume în care această forță depășește cadrul spiritual, în care vrăjitorii există și câștigă putere prin cunoaștere, prin descoperirea adevăratului sens al cuvintelor. David Mitchell făcea o paralelă excelentă între magia din Earthsea și cea a cărților:
Ador cum în Earthsea, cea mai puternică magie este bazată pe același lucru din care sunt formate cărțile, adică din cuvinte. – David Mitchell (The Bone Clocks)
În primul volum, Un vrăjitor din Pământșimare, facem cunoștință cu Ged, cel mai mare vrăjitor din Pământșimare, care în tinerețe, din cauza foamei pentru putere și cunoaștere l-a făcut să iscodească secrete străvechi și, din greșeală, a eliberat în lume o umbră malefică. Astfel începe aventura lui tumultuoasă, în care trebuie să-și mântuiască abil talentul de vrăjitor, cuvintele și puterea în încercarea de a readuce echilibrul.
Al doilea volum al seriei, Mormintele din Atuan, surprinde esența marilor opere ale genului într-un fel în care puține alte opere fantasy pot spera s-o facă. Dacă scopul genului fantasy este să exploreze lăuntricul, spațiul interior al sufletului uman, nimeni n-a facut-o mai bine decât o face Le Guin în acest roman, spuneau cei de la Huffington Post
Le Guin oferă, așadar, invincibilitate cuvintelor, acestea fiind cele care au capacitatea atât de a distruge lumea, cât și de a o vindeca, de a o readuce la echilibru. Earthsea rămâne o serie etalon a genului fantasy, o lectură fascinantă, a cărei impact se răsfrânge și asupra fenomenului Harry Potter, dar care este mult mai mult de atât, demonstrând că atât literatura fantasy, cât și cea dedicată copiilor poate fi valoroasă, fascinantă și, cu adevărat magică.
SF la superlativ – Ciclul Hainish
Extraordinara lume SF a Ursulei K. Le Guin este plasată în viitor și este o explorare antropologică a societăților și civilizațiilor, scriitoarea folosindu-se de cadre sociale și de mediu specifice pe care le controlează pentru a deconstrui evoluția oamenilor. Vorbim în cele 8 povestiri și romane despre relații diplomatice interplanetare, cea mai veche lume a oamenilor, pașnica planetă Hain, despre inginerie și experimente genetice. În vasta lume a Ursulei Le Guin, atât oamenii de pe Pământ, cât și cei de pe alte planete, sunt, nu rodul evoluției, ci colonii interstelare ale planetei Hain. Acești primi oameni de pe pașnica planetă sunt cei care au creat rase cu trăsături genetice specifice. În Lumii îi spuneau Pădure, de exemplu, athsheeni sunt mici de înălțime, acoperiți de blană verde, pașnici și conectați puternic cu pădurea, cu natura.
Titlul original al nuvelei traduse de editura Nemira Lumii îi spuneau Pădure este The word for world is forest (tradus mot a mot: cuvântul pentru lume este pădure), Le Guin rotunjundu-și astfel întreaga operă, amintind din nou de puterea cuvintelor din seria Pământșimare, oferind un indiciu atât despre despre opera sa poetică, cât și despre importanța pădurii, a naturii, în această povestire cu profunde implicații ecologice.
Planeta Athshe este un paradis ai cărui locuitori sunt binecuvântați cu o înțelegere mistică a vieții, în a căror limbă nu există cuvinte precum violență ori crimă. Așa cum descoperim chiar din descrierea cărții, existența pașnicilor athsheeni se schimbă pentru totdeauna când lumea lor este invadată de yeomenii cei însetați de sânge, căci sunt brusc reduși la statutul unor sclavi aflați la cheremul unor stăpâni nemilostivi.
Disperarea îi împinge să se revolte. Numai că violența ajunge să amenințe înseși principiile de bază ale societății lor, pervertindu-le credințele și modul de viață. Și, de îndată ce comit prima crimă, își dau seama că au pornit pe un drum fără întoarcere.
Ursula K. Le Guin a câștigat distincții atât pentru Mâna stângă a întunericului scrisă în 1969 – Hugo și Nebula – , Deposedații, pusă pe hârtie în 1974 (Nebula, Locus, Hugo), cât și Lumii îi spuneau Pădure scrisă în 1972, câștigătoare a Premiului Hugo.
Credem că cel mai bine reprezintă opera sa literară SF chiar cuvintele scriitoarei despre ficțiunea imaginativă, despre care credea că antrenează oamenii să aibă în vedere că fiecare lucru poate fi făcut în nenumărate feluri și că există mai multe feluri de a fi. Ficțiunea imaginativă ne reamintește, în viziunea scriitoarei, că există mai mult de o singură civilizație, un lucru care arată, până la urmă cel mai bine um suntem și ce suntem. Le Guin credea că acest tip de ficțiune antrenează imaginația.
Imaginative fiction trains people to be aware that there are other ways to do things and other ways to be, that there is not just one civilization and it is good and it is the way we have to be. I think it trains the imagination.
Cu toate că Le Guin nu a acceptat niciodată ideea de Ciclu Hainish, susținând că aceste nuvele, povestiri și romane nu sunt parte dintr-o saga ori ciclu, neformând, spunea aceasta, o poveste unitară, coerentă, în lipsa unei catalogării mai bune, dar și fiindcă există legături foarte clare între aceste scrieri, am decis să le unim și noi, sub nedorita denumire, doar pentru a reuși să relatăm cât mai structurat cele trei direcții puternice ale operei sale.
Feminism și reinterpretare în opera lui Le Guin
Continuăm cu cea de-a treia direcție propusă, oprindu-ne asupra romanului Lavinia și a impactului acestuia asupra curentului de repovestiri ale miturilor antice.
Așa cum menționam în articolul Cântul feminist – Renașterea și reinventarea mitului grecesc, Le Guin își încearcă mâna și reușește să creeze un roman etalon prin Lavinia, parte din triada operelor care au început curentul repovestirilor miturilor grecești și romane din perspectiva personajelor feminine alături de Penelopiada lui Margaret Atwood și The Memoirs of Helen of Troy (Memoriile Elenei din Troia) a scriitoarei Amanda Elyot. Cele trei mari povestitoare fiind primele care pun accent fără echivoc pe femeile lumii antice (…) private până atunci de putere de decizie. – The Independent
Lavinia este ultimul roman al scriitoarei, publicat în anul 2008 și spune povestea fiicei înțeleptului rege Latinus, care a găzduit armata exilată a lui Aeneas din Troia (personaj minor în Iliada lui Homer, dar extrem de important în mitologia romană și pe care Vergiliu îl pictează ca pe primul erou al Romei, descendent ai lui Romulus și Remus în Eneida).
Romanul are substrat feminist, dezvăluind pentru prima oară povestea din perspectiva Laviniei, personajul feminin care decide să-și ia soarta în propriile mâini, dar care, în același timp, știe că este doar parte din imaginația lui Vergiliu.
O capodoperă a literaturii, un etalon al repovestirilor și o importantă operă feministă, ce a ajutat la crearea unui curent literar care este încă în formare în prezent, Lavinia reprezintă o forță aparte a operei Ursulei K. le Guin.
Concluzie – A citi sau a nu citi Le Guin?
Ursula K. Le Guin rămâne unul dintre cei mai apreciați și influenți scriitori de literatură SF și Fantasy, cu o viziune distinctă și profundă în ceea ce privește natura umană, rolul femeii în societate, evoluția societății, dar și puterea de a schimba lumea cu ajutorul cuvintelor.
Sperăm că te-am făcut curios sau că ai descoperit cu ajutorul nostru cel puțin un lucru nou despre Ursula K Le Guin, pe care noi o îndrăgim peste măsură și ale cărei opere ne fascinează în continuare, ori de câte ori o recitim.
Fun Fact: În anul în care s-a născut Le Guin, Premiul Nobel pentru literatură era câștigat de Thomas Mann.
Te așteptăm în secțiunea de comentarii, dragă cititorule, cu întrebări, curiozități care nouă poate ne-au scăpat și, mai ales, recomandări de autori despre care ți-ar plăcea să citești în cadrul seriei Scriitori la infinit (vezi aici lista curentă).
Notă: S-a folosit ca bază pentru informațiile din acest articol, pe lângă titlurile autoarei și notele diverșilor editori și documentarul The Worlds of Ursula K Le Guin – a feature documentary by Arwen Curry about the life and legacy of the late author, pe care îl recomandăm călduros fanilor scriitoarei, dar și curioșilor care abia încep să o descopere.
Articol realizat de Roxana Molocea pentru libris.ro.
„Cărțile m-au urmărit, uneori mai timid, alteori mai hotărât, întreaga viață. Începând cu povestirile lui Ion Creangă citite de tatăl meu (cu savurosul și autenticul său accent), continuând cu nopțile nedormite, luminate de magia lecturii din liceu, până la bazele teoretice acumulate în cadrul Facultății de Litere și apoi la descoperirea rotițelor din spatele industriei odată ce am devenit parte din echipa Libris, viața m-a împins, spre norocul meu, din ce în ce mai aproape de lumea cărților.
Lectura este, pentru mine, un exercițiu continuu de empatie. Nu vom cunoaște niciodată cu adevărat și în profunzime viața altei persoane. Fiindcă ne lipsește această capacitate, avem nevoie de resurse, de exercițiu. În acest sens, lectura este esențială. Trebuie să citim, să avem contact cu poveștile de viață a zeci, sute de alți oameni, povești mai mult sau mai puțin codate, ca măcar să începem să înțelegem noi și noi perspective, care să ne ajute să fim mai înțelegători, mai toleranți, mai buni, mai umani.”
Dacă simți că sunteți cititori pereche, vezi și alte articole de același blogger aici.
