„Nu am știut că tata e evreu până când nu era pe patul de moarte. Aveam numai paisprezece ani și, împreună cu cele două surori ale mele, am fost crescut în religia catolică irlandeză a mamei, așa că, la acea vreme, prea puțin știam ce înseamnă, de fapt să fii evreu.“ (p. 407), mărturisește John Mathews, autor britanic a peste 20 de thrillere, dintre care „Past Imperfect“ a fost inclus în Top 10: Cele mai bune thrillere juridice din toate timpurile, realizat de The Times. Corespondent de front în Războiul Civil Libanez, redactor-șef al revistei European Brief înainte de 2000 și scenarist, John Mathews publică în 2023 romanul „The Vienna Writers Circle“, scris sub pseudonimul J.C. Maetis, un nume din familia tatălui său, care a părăsit Lituania în 1919, în urma pogromurilor antievreiești, căutându-și refugiul la Londra.
„Aveam puține cunoștințe despre familia tatei. Mulți dintre membrii ei au pierit în Holocaust. Dar m-am gândit așa: Cum m-aș simți dacă într-o zi mi s-ar spune că nu mai pot să scriu, apoi că familia mea e în pericol?“ (p. 408)
Cărțile despre Holocaust se concentrează pe supraviețuirea în lagărele de concentrare. Însă aceste romane, a constatat J.C. Maetis, nu oferă tabloul complet. Și a decis să scrie despre cei care făcuseră eforturi disperate să nu ajungă să fie arestați. „Cercul scriitorilor din Viena“ dezvoltă problema căsătoriilor cu evrei, a descendenței ascunse și mai ales a rețelelor fondate pentru a oferi documente salvatoare celor aflați în vizorul Gestapo sau SS.
Acțiunea romanului începe în Viena anului 1938. Un oraș cultural, cu cafenele unde scriitorii se adună ca să dezbată idei filozofice. „De cinci ani eram membri ai Cercului lui Freud – o adunare unică de oameni de știință, filozofi, psihiatri, matematicieni și scriitori – fondat de Sigmund Freud, Moritz Schlick și Edgar Zilsel la sfârșitul anilor 1920. (p. 16)
Un oraș peste care atârnă, tot mai greu, norii negri ai incertitudinii și persecuțiilor aduse de nazism. Dar semne prevestitoare apăruseră dinainte. Poate în scrisoarea adresată de Sigmund Freud lui Ernest Jones în 1933: „Ce progres am făcut! În Evul Mediu m-ar fi ars pe rug. Azi se mulțumesc cu a-mi arde cărțile.“ Poate în 15 septembrie 1935, când fusese adoptat pachetul de legi rasiale de la Nürnberg: „evreii și țiganii nu mai sunt considerați cetățeni ai Reichului și nu au dreptul să voteze în alegerile pentru Reichstag sau pentru Anschluss“.
Anexarea Austriei de către Germania transformă amenințarea în fapt. Și schimbă dramatic existențele protagoniștilor, care în afara unei legături de rudenie erau amândoi autori de romane polițiste: Mathias Kraemer deja consacrat, Johannes Namal pe drumul afirmării. Împreună cu alți intelectuali și artiști ajung sub lupa naziștilor. După Anschluss-ul din 1938, fotografiile celor din cercul lui Freud sunt căutate pentru ca membrii să poată fi identificați și arestați.
„Omul își trage puterea din vulnerabilitățile sale“, spusese cândva mentorul lor, obligat să ia calea exilului, în timp ce surorile lui, mai puțin norocoase, ajung în lagăr. La Viena, aparatul polițienesc instaurează un regim al terorii, hăituindu-i pe dușmanii en titre ai Reichului: evrei, țigani, comuniști, bolșevici și dizidenți. „Pe lângă evrei și Mishlinge (cu sânge amestecat), de acum înainte și țiganilor, negrilor sau bastarzilor lor li se interzice să se căsătorească sau să întrețină relații sexuale cu cetățeni germani.“ (p. 151)
În acele vremuri tulburi, a fi evreu înseamnă o condamnare în sine. Unele magazinele din comunitate sunt închise de autorități, altele baricadate de proprietari pentru a nu fi tâlhărite sau devastate, iar pe scânduri e mâzgălită cu galben Steaua lui David. Exacerbarea sentimentelor naționaliste, instigările la violență, delațiunile, arestările, sinuciderile în rândul evreilor – transformă pașnica Vienă într-un oraș sub asediu, culminând cu Kristallnacht (Noaptea geamurilor sparte) în care vitrine sunt făcute țăndări, case prădate, sinagogi incendiate. Hotelul Metropole devine sediul naziștilor din oraș. La subsol sunt camere de interogatoriu, celule de detenție. Două uși mai încolo se află încăperea ghilotinei, capetele și trupurile fiind încărcate într-un camion la sfârșitul zilei în aruncate într-o groapă. O altă sală, unde prizonierii sunt mitraliați, este tapetată cu saci de nisip.
Într-un oraș ocupat de naziști, unde numele de familie este un motiv suficient pentru a fi arestat și condamnat, unde se ard cărți și se cenzurează idei, scrisul devine nu doar un act de curaj, ci de-a dreptul o nebunie. Mathias Kraemer și Johannes Namal simt cum cercul capcană se strânge în jurul lor. Cărțile le sunt interzise, prietenii arestați, familiile amenințate, viețile în pericol. Unii dintre evreii pe care îi cunosc reușesc să plece peste graniță, lăsându-și în urmă aproape tot avutul. Celorlalți nu le rămâne decât o singură cale de scăpare: să își schimbe identitatea, așa cum făcuse Deya Reynes, dansatoare țigancă de la clubul Der Blaue Engel.
J.C. Maetis se inspiră din documentele epocii pentru a construi structura narativă, înseși citatele care deschid fiecare capitol fiind extrase din interdicții și legi antisemite date în acele zile. Însă pe măsură ce întâmplările avansează cronologic, intriga ia o turnură polițistă, realitatea lasă loc ficțiunii, acțiunea devine alertă, tensionată, cu urmăriri, anchete detectivistice, crime, trădări, rezolvări spectaculoase și răsturnări de situație, nu degeaba prozatorul este un autor de thrillere.
Scharführer-ul Heinrich Schnabel din SS e pe urmele celor doi veri, cu tenacitatea unui buldog care nu vrea să lase osul din gură. Cu tot ajutorul dat de polițisul austriac Josef și de Julian Reisner, agentul lor literar, Mathias Kraemer ajunge la un pas de moarte, iar Johannes Namal e arestat și trimis în lagărul de concentrare de la Sobibor, în Polonia. Scos în ultima clipă de la dușurile cu monoxid de carbon datorită unei scrisori a lui Reisner către Oberscharführer-ul Dieter Meisel, începe să-l ajute pe vicecomandantul lagărului la manuscrisul unui roman.
Cum întotdeauna războiul și vremurile tulburi scot la iveală ce e mai bun și mai rău în semenii noștri, J.C. Maetis face portretul unor monștri umani cărora uniforma le-a dat ocazia să își dea frâu liber sadismului – Heinrich Schnabel și Sharführer-ul Helmut Vogt –, dar și unui inamic onorabil, Oberscharführer-ul Dieter Meisel, cel care îi va salva viața lui Johannes în timpul încercării de evadare din lagăr.
Pe lângă valoarea de document istoric și atractivitatea unui thriller ce ține cititorul cu sufletul la gură, „Cercul scriitorilor din Viena“ este în primul rând un roman despre păstrarea identității, chiar dacă aparent ea este ascunsă ori schimbată. Pentru a supraviețui, protagoniștii trebuie să renunțe nu doar la numele dat de părinți, ci la întreaga lor viață, rude și prieteni din trecut, vechea casă, școala copiilor, vecini care s-ar putea transforma în delatori. Însă chiar dacă au făcut operații estetice și au o nuanță mai deschisă a părului, ei continuă să rămână scriitori; a renunța la scris ar fi ca și cum ar înceta să respire. Fidelitatea față de cuvântul pus pe hârtie se dovedește până la urmă salvatoare. Pentru romancierii evrei, dar și pentru neamțul care nu și-a abandonat umanitatea.
În Viena de altă dată literatura reprezenta arta supremă, aparținând unei elite culturale. Fie că era vorba de proză, poezie, filozofie sau publicistică, cuvântul scris avea legitimitate, forța de schimba lumea. Iar când cenzura nazistă amenință o întreagă moștenire culturală, cărțile devin sanctuare în care cititori și autori se pot ascunde de realitate; uneori chiar calea de a scăpa cu viață într-un lagăr de exterminare.
Cartea poate pune în pericol destine, dar și să le salveze de la neantizare. Dacă violența și opresiunea sunt arme ale ignoranților, literatura este o formă de rezistență care și-a dovedit eficiența în momentele întunecate ale istoriei omenirii. Iar moștenirea cercului scriitorilor din Viena a supraviețuit terorii naziste și probei timpului, dovadă că hârtia este fragilă și durabilă atunci când poartă mesajul spiritului uman.
Articol realizat de Rodica Bretin pentru Revista Literară Libris Nr. 30 (4) Decembrie 2025.
