După romanul de debut, Instabil, publicat la Editura Humanitas, Ruxandra Burcescu revine cu o poveste complexă în care dimensiunea psihologică e pusă în mișcare de reperele societale și traumatice românești întinse pe mai bine de jumătate de secol. E vorba de un roman ingenios care recuperează locuri comune colective din mentalul românesc, dar și locuri comune din biografia unei vârste, pentru a le valorifica într-o construcție cu accente noir-gotic, redefinite pe coordonate autohtone.
GREU DE PĂTRUNS ÎN GRĂDINA DE MESTECENI este o poveste stratificată în care trecutul se insiunează progresiv în prezent, pentru a crea un efect alternativ de iluminare narativă, dar și de întunecare morală. Jocul cu trecutul e instrumentul pe care Ruxandra Burcescu îl stăpânește bine pentru a da multidimensionalitate și adâncime personajelor sale.
Povestea romanului se întinde din anii 40 și până în realitatea postdouămiistă și surprinde personaje din mai multe generații. Prezentul poveștii îl are în atenție pe Lucian Cernat, un fel de baron local dintr-un oraș de provincie, aflat în pragul alegerilor pentru funcția de deputat. Debutul romanului îl surprinde chiar în perioada pregătirii campaniei electorale, prilej de vizite prin județ și de montare a coregrafiei politicianiste familiare. Lucian este vizitat de nepoata lui pe care chiar el a crescut-o. Nadia e o tânără care tocmai a terminat facultatea în capitală și care revine acasă pe perioada vacanței. Ea pare să aibă un viitor predat la cheie, în tradiția dinastică și răsfățată a tribalismului provincial, dar pe care ea nu îl acceptă ca atare, fiind mai preocupată de optiuni profesionale individuale și relevante personal. În Giurgiu, Nadia îl va întâlni pe Sebastian, un medic ortoped dedicat, de o verticalitate morală aproape suspectă, care sfidează ideea de calcul și oportunitate întrupată de Lucian, alegând, în ciuda competențelor și perspectivelor promițătoare, să lucreze într-un spital mic și fără orizont. Între ei începe o poveste relațională sincopată, marcată de reacții intense și potențial deranjante pentru baronul local. În această atmosfera postdouămiistă a orașului de provincie în care sărăcia, promisiunile și dominația ierarhică sunt realități imuabile, generând un efect de blocare în timp, un incident neobișnuit pune totuși lucrurile în mișcare: în Dunăre este găsit un cadavru care ridică multe semne de întrebare și piste de anchetă. Ca un fel de avertisment sau o scânteie care antrenează consecințe ulterioare din fundal, acest incident va ajunge în cele din urmă să precipite deznodământul poveștii într-o manieră inedită. Găsirea cadavrului este piesa de puzzle care ni se oferă în avans, de la început, dar pe care cititorii ajung să o potrivească abia la final.
Romanul Ruxandrei Burcescu ar fi putut funcționa la un nivel doar cu ingredientele prezentului narativ. Avem pe de o parte un baron local carismatic și dominator, un supraviețuitor prin oportunism calculat, atât al comunismului, cât și al tranziției nouăzeciste. Lucian Cernat e gata pentru saltul următor în piramida puterii, de la nivel local la nivel național. Stăpân pe sine și pe situații, obișnuit să gândească în avans, să citească intenții și emoții, să acționeze ca un strateg desăvârșit, să exercite influență și constrângere doar prin insinuări și jocuri de putere, să nu lase nimic la voia întâmplării, Lucian Cernat pare un personaj de nedoborât, deși pare respingător din punct de vedere moral.
Pe de altă parte, nepoata sa Nadia e o fereastră spre dimensiunea vulnerabilă și umană a baronului. Ea este și reperul care amputează dimensiunea pur parvenită și obsedată de putere a lui Lucian (în relația cu ea, baronul pare să se abțină de la orice constrângere, cultivând un spațiu al libertății de alegere) și vine cu un statut cel puțin ambiguu, ieșind din tiparul iresponsabil, răsfățat al unei beizadele locale. Nadia pare să-și fi ales un drum al jurnalismului, are aspirații umanitare și nu se lasă ușor impresionată de statut. Pe de altă parte, Sebastian pare o contraparte morală a lui Lucian: genul de profesionist cu coloană vertebrală pentru care reperele profesionale și etice nu par să fie negociabile, chiar și când asta îi limitează șansa la o carieră plină de succes. Așa cum aminteam, dinamica aceasta între personaje ar fi fost suficientă pentru a monta intriga romanului, însă Ruxandra Burcescu preferă să dea adâncime și să stimuleze interesul cititorilor apelând și la repere ale trecutului.
În acest fel romanul ne plasează pe mai multe etaje de timp și spațiu, pentru a livra fundamentul biografic al personajelor și a le așeza într-o altă lumină de înțelegere. Povestea va ajunge până în anii 40, acolo unde vom cunoaște originile modeste și cauterizante psihic ale lui Lucian, va trece apoi printr-un interval sensibil al comunismului în care începe ascensiunea baronului local. În paralel povestea va poposi și în anii 80, acolo unde cruzimea adolescenței, transepocală, va crea un incident profund marcant din punct de vedere existențial și uman pentru Sebastian. Nu în ultimul rând parcursul Nadiei va fi pus și el în lumină prin destinul generației intermediare, cvasiabsentă pe parcursul romanului: cel al mamei Nadiei și fiicei lui Lucian, internată într-un spital de Psihiatrie. Toate aceste elemente de fundal vor oferi fundament pentru înțelegerea motivațiilor personajelor.
Interesant este că tocmai această sondare a trecutului șterge granița dintre buni și răi, dând adâncime protagoniștilor. În perspectiva oferită de Ruxandra Burcescu, atât viciații cât și virutoșii prezentului au în spate rădăcini potențial traumatice care îi așază într-o zonă gri din punct de vedere moral și reconfigurează răspunsul emoțional al cititorilor. În același timp, această sondare oferă permanent o regândire a raportului dintre putere și vulnerabilitate.
Străbătând epoci diferite care pun personajele în mișcare, condensând totul într-o intrigă cu ecouri din spiritul serialului True Detective, cu peisaje decăzute moral, secrete ale trecutului și forțe capabile să absoarbă și să învingă ideea de justiție, în care nu există finaluri fericite, romanul Ruxandrei Burcescu e un popas literar proaspăt pentru proza română contemporană.
Articol realizat de Sever Gulea pentru libris.ro.
„Am studiat filosofia, medicina, am fost librar, în prezent sunt medic psihiatru. Celebrez în fiecare zi faptul că suntem oameni născocitori (homo fictus).
Trăiesc înconjurat de povești, fie că deschid cărți, fie că ascult (cu plăcere) oameni, fie că mă povestesc pe mine însumi. Gândesc adesea în povești, visez în povești.
Pentru mine lectura e pur și simplu o prelungire firească a existenței, o formă de a reactualiza esența experienței umane etern narativă.”
Dacă simți că sunteți cititori pereche, vezi și alte articole de același blogger aici.
