Doina Rusti: Scrisul nu este o eliberare, ci una dintre cele mai elaborate placeri ale mele

27/02/2015

Sunteti curiosi sa aflati cum arata biblioteca unui scriitor? Cate volume contine? Care este cartea, din biblioteca personala pe care o indrageşte cel mai mult? Sunteti curios sa aflati ce carti si-au propus scriitorii romani sa citeasca in perioada urmatoare? Va doriti sa aveti in biblioteca proprie carti cu autograful autorului?

Incepand din 01.02.2013, Libris propune  proiectul Lumea cartilor din perspectiva scriitorului, proiect care aduce mai aproape de public cei mai importanti scriitori romani ai momentului. In luna martie  din 2015, scriitorul care isi dezvaluie relatia sa cu lectura si biblioteca personala  este… DOINA RUȘTI!

doina-rusti

LIBRIS.RO: Sunteţi bibliofil? Cum arată biblioteca dumneavoastră? Câte volume conţine? Care este cea mai valoroasă carte pe care o aveţi în bibliotecă? Care este cartea, din biblioteca personală, pe care o îndrăgiţi cel mai mult? De ce?

DOINA RUȘTI: Nu mai sunt bibliofilă. Într-un timp colecționam cărți rare, unele cu autografe celebre. Asta demult.Biblioteca mea arată acum ca un pahar de apă proaspăt epurată. Nu de multă vreme am renunțat la cea mai mare parte dintre cărți. De fapt mi-am oprit doar 10 la suta. Dar chiar și așa au rămas multe. Respectiv, trei pereți. În schimb, a crescut considerabil biblioteca electronică, unde am câteva zeci de mii. Citesc pe tabletă, pe e-reader, pe laptop și pe telefon. Am în format electronic cam orice carte mi-am dorit, de la Istoria othomanicească a lui Ianache Văcărescu la romane contemporane. De la Historiae animalium a lui Gessner la poeziile lui Dan Sociu. De pildă, recent am luat de la Serge Brussolo ultimul său roman, în format epub. Prin anii 80 făceam eforturi mari să-i cumpăr cărțile,care se găseau greu de tot. Chiar și documentele manuscrise de secol al 18-lea le am în format electronic. Câteva sute.  Plus romanele mele, desigur, toate convertite pentru telefon sau pentru alte ecrane ale timpului în care trăim. În permanență am câteva romane în telefon. Cărțile uzuale sunt pe laptop, în fișiere tematice. De asemenea am un server cu filme si cărți așezate alfabetic. Multe dintre acestea cam inutile, caci în momentul de față aproape orice carte se găsește pe net. Cartea cea mai valoroasă? Nu e ușor. Totuși, pe hârtie dar si în format electronic, am Istoria românilor de V.A. Urechea, doar câteva volume din ea, dar suficiente pentru lecturile de inimă. E o carte cu documente originale, iar pe mine mă fascinează hârțogăria lăsată în urmă de oameni, mai ales acele acte care nu au pretenția de-a fi nemuritoare: testamente, scrisori, contracte, cărți de blestem, procese și alte înscrisuri pe care le-au păstrat românii în arhivele personale, de-a lungul secolelor.

LIBRIS.RO: Cât timp alocaţi zilnic lecturii? Ce vă place să citiţi? Ce cărţi v-aţi propus să citiţi în perioada următoare?

DOINA RUȘTI: În general citesc cărți de și despre istorie și romane, mai ales contemporane. Acum sunt băgată până-n gât în secolul al 18-lea. Cea mai mare parte a timpului e alocată scrisului. Citesc în medie 3 ore zilnic.

LIBRIS.RO: Ce le putem transmite tinerilor care nu citesc, şi nu numai tinerilor, pentru a-i face să prindă drag de carte, de lectură?

DOINA RUȘTI: O carte se deschide greu. E un fel de încercare, destinată oamenilor care știu ce vor de la viață. Întotdeauna există o carte, care-ți arată cel mai scurt și valoros drum al vieții. Te poate scuti de nefericirile inutile. De ratare. De oamenii care-ți halesc viața, fără să te poți opune. Când începi să citești o carte ai o neîncredere totală în omul care a scris-o. Însă dacă reușești să uiți de el și să intri în universul pe care îl construiește, treptat aluneci în visele acelui om, care, până la urmă, îți dă nu niște învățături, așa cum ai crede, ci energia lui, acel balon de lumină din care sunt făcuți numai învingătorii.

LIBRIS.RO: Cum vedeţi autorii români în contextul literaturii universale?

DOINA RUȘTI: În momentul de față, într-o eră de exacerbată promovare, această chestiune nu mai contează. Scriitorii valoroși sunt cei pe care îi descoperi tu. Toate ierarhiile și sintezele se fac praf sub apăsarea topurilor individuale. După ce mi s-a tradus romanul Lizoanca în germană, a intrat în vizorul unor comitete de lectură, iar acestea au hotărât că era demn să intre în bibliotecile publice din Germania. Dintre toate experiențele prin care au trecut cărțile mele, aceasta mi s-a părut cea mai corectă și trainică. Prin urmare, văd literatura română aspirând să intre în bibliotecile publice internaționale.

LIBRIS.RO: Ce autori români aveți în bibliotecă? Ce autori români vă place să citiți?

DOINA RUȘTI: Mulți. Am în bibliotecă aproape tot ce-a apărut la Polirom, plus clasicii, încă nereeditați. Nu sunt atașată de un autor, ci de cărți. Patul lui Procust, Bietul Ioanide, În absența stăpânilor, Orbitor – sunt doar câteva dintre ele.

LIBRIS.RO: Ce s-a schimbat, din punct de vedere cultural, în România, în ultimii 25 de ani?

DOINA RUȘTI: A avut loc o explozie a scrisului și s-a schimbat mult percepția asupra fenomenului literar.  Uneori am impresia că au murit cititorii de literatură bună, dar de fiecare dată apare câte unul, un supraviețuitor cu față eroică, trecut printr-un fel de război, bătut peste față cu acele cărți scrise de mânuțele care copiază cu artă alte cărți, de degețelele care mimează morbul scrisului, de creionașele tocite din cauza ștersăturilor ori de laptopuri în care se amestecă discuțiile de chat cu neplăcerile zilnice. Iar acest cititor bătut și perseverent este pentru mine efigia ultimelor două decenii. Restul sunt prostii trecătoare.

LIBRIS.RO: Pentru cititorii care încă nu v-au descoperit, ce le puteţi spune pentru a-i determina să vă lectureze cărţile? Cum o recomandă Doina Ruști pe Doina Ruști?

DOINA RUȘTI: Scriitorii nu se recomandă decât prin scrisul lor. Nicio poveste nu este năucitoare, ci felul în care a scris-o cineva, iar pentru a afla care este valoarea unui roman, trebuie să-l citești până la capăt. Doar viermișorii pot să creadă că au înțeles un scriitor pentru că au citit o singură frază din opera lui. Când aud, și aud destul de des, că cineva spune despre un roman c-a-ncercat să-l citească, dar n-a putut, sunt absolut sigură că omul respectiv de fapt nici măcar n-a deschis cartea. Nu acea carte, ci în general nicio carte. Nu aspir la o astfel de lectură și nici nu cred că am nevoie să mă recomand. Am încredere în scrisul meu și în existența acelui cititor care mă caută doar pe mine.

LIBRIS.RO: Dacă nu aţi scrie, cum altfel v-aţi elibera de “chemarea muzelor”?

DOINA RUȘTI: Scrisul nu este o eliberare, ci una dintre cele mai elaborate plăceri ale mele. Când nu scriu, trăiesc, de regulă intens, maxim, în exces.

Interviu realizat de Sever Gulea, pentru www.libris.ro.

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *