În luna FEBRUARIE din 2018, scriitorii care își dezvăluie relația cu cartea, cu cultura, cu lumea care ne înconjoară și cu problemele ei sunt… DON MIGUEL RUIZ și DON MIGUEL RUIZ JR.!
LIBRIS: Cum a fost experiența dumneavoastră de a crește într-o familie în care și tatăl și bunica au fost depozitari ai unei înțelepciuni străvechi?
How was your experience of growing up in a family where both the father and the grandmother were the keepers of an ancient wisdom?
DON MIGUEL RUIZ JR.: It was wonderful because I love my family. I listened to their teachings because I loved them, when I was young that was all I needed. As I grew older, I began to see how relevant their teachings were to my life as I began to experience all the ups and downs that life give us; that’s when I began to practice and teach the tradition. I always experienced the juxtaposition of spirituality and science, my my grandmother being a spiritual healer and my father, and many uncles and aunts, being medical doctors and surgeons, I learned so much from them all.
A fost minunată, pentru că îmi iubesc familia. Am ascultat învăţăturile lor, pentru că îi iubesc; pe vremea când eram foarte tânăr, aceste învăţături erau tot ce aveam nevoie. Pe măsură ce am crescut, am observat că ele erau relevante pentru viaţa mea, cu toate suişurile şi coborâşurile ei. Am început astfel să aplic aceste învăţături tradiţionale. Am experimentat mereu juxtapunerea dintre spiritualitate şi ştiinţă, datorită faptului că bunica era o vindecătoare spirituală, iar tatăl meu şi mulţi dintre unchii şi mătuşile mele erau medici chirurgi. Am învăţat foarte multe de la aceştia.
LIBRIS: Ce a presupus ucenicia dumneavoastră spirituală, întinsă pe ani de zile? Ați urmat niște etape, ați citit, ați călătorit?
What your spiritual discipleship, stretched on for years, supposed? Have you followed some particular steps, have you read, have you traveled?
DON MIGUEL RUIZ JR.: I live my life. I engage the people in my life, I practice the things that bring joy to my experience of life, and I give myself the opportunity to heal from the wounds that I have experienced. I do things that allow me to cross thresholds that my self doubt says I can’t cross, for example: running. I run half-marathons and marathons, and my training for them are my favorite form of meditation. I love reaching that point when the dialog in my mind subsides and all that I can perceive is the environment that I am in, my body and my breath, all in working in harmony with one another.
Îmi trăiesc viaţa. Implic oameni în viaţa mea, fac lucruri care îmi aduc bucurie şi îmi îmbogăţesc experienţa de viaţă, îmi ofer ocazia de a-mi vindeca rănile. Urmăresc să fac lucruri care îmi permit să depăşesc obstacole pe care mintea îmi spune că nu le-aş putea depăşi, de exemplu să alerg. Alerg la maratoane şi pot să spun că este forma mea favotită de meditaţie. Îmi place să ating punctul în care discursul mental încetează şi tot ceea ce percep este mediul în care mă aflu, corpul şi respiraţia lucrând în armonie împreună.
LIBRIS: Este universală adresabilitatea înțelepciunii toltece? Europenii, asiaticii sau africanii au aceeași șansă de a o asuma și implementa precum sudamericanii? Există bariere culturale în încercarea de a o descoperi?
Is the addressability of the Toltec wisdom universal? Have the Europeans, the Asians or the Africans the same chance to assume and implement it as the South-Americans? Are there any cultural barriers in the attempt to discover it?
DON MIGUEL RUIZ JR.: Life is my teacher, and everyone I meet, just like the books I read, has taught me something about myself and life. Spirituality is just a word that describes a connection with life, with all of creation, and my relationship with it all. It allows me to evolve in mind and body, bringing harmony into my own life and healing from the wounds that conditional love left in my life. The Toltec tradition is a philosophy that allows that communion with self and others, much like all the traditions in the World. We all put into words our communion with divinity and our environment, and those words will reflect the environment that allows that communion to happen. In other words, its the communion of a human being with divinity. We all have the same chance for that communion, regardless of where we live in the world. We live in a time were we can learn from the ancestors of every corner of the World, South-American’s contribute to that awareness just like the elders of Europe, Asia, Africa, Oceania, North America and every Island do. The lessons of the Toltec, just like all our international ancestors, are universal.
Viaţa este profesorul meu. Toţi cei pe care îi întâlnesc îmi sunt profesori, sunt cărţi care mă învaţă lucruri despre mine şi despre viaţă. Spiritualitatea este doar un cuvânt care descrie conexiunea cu viaţa, cu întreaga creaţie, relaţia mea cu totul. Îmi permite să evoluez în acest corp şi în această minte, aducând armonie în viaţa mea şi vindecând rănile pe care dragostea condiţionată le creează. Tradiţia toltecă este o filozofie care permite comuniunea cu sine şi cu ceilalţi, în multe privinţe similar cu toate tradiţiile din lume. Cu toţii exprimăm în cuvinte comuniunea noastră cu divinitatea şi cu mediul înconjurător, iar aceste cuvinte reflectă mediul în care se realizează această comuniune. Altfel spus, este vorba despre comuniunea dintre fiinţa umană şi divinitate. Avem cu toţii aceeaşi şansă de a realiza această comuniune, indiferent unde trăim. Trăim într-un timp în care putem învăţa de la înaintaşii noştri din toate părţile lumii, iar cei din America de Sud contribuie la această trezire în aceaşi măsură ca cei din Europa, Asia, Africa, Oceania, America de Nord şi din fiecare insulă de pe pământ. Lecţiile tradiţiei toltece, ca şi ale altor tradiţii, sunt universale.
LIBRIS: Ce înseamnă să devii un Nagual? Care este semnificația contemporană a acestui termen care desemna ființele umane capabile să capete o formă animală?
What does it mean to become a Nagual? What is the contemporary meaning of this term denoting human beings which are capable to get an animal form?
DON MIGUEL RUIZ JR.: It means that you have gained awareness.
A law of physics says, that in order for an object to move there needs to be a force that moves that object. If I use some Nahuatl words in this sentence, then: in order for the tonal (object or matter in English) to move, there needs to be a nagual (force in English) to move it. My body is the „tonal”, and my spirit, or intent, is the „nagual”. We use three meanings for the word Nagual in our tradition, that of a „Spiritual Teacher”, that of a „Spiritual Guide”, but mainly „the force that animates the body”. I am the Nagual, meaning that I am the energy that gives life my body. So the old folk tales of a human being taking on animal forms is to describe a human who is aware that he/she is pure energy, and energy has no form, a shapeshifter that gives life to all animals and plants.
Înseamnă să dobândeşti trezirea conştiinţei.
O lege a fizicii spune că pentru a deplasa un obiect, este necesară o forţă care să acţioneze asupra lui. Am să spun acelaşi lucru utilizând limbajul Nahuatl: pentru a deplasa un tonal (obiect sau materie), este necesar un nagual (forţă) care să-l deplaseze. Corpul meu este tonalul, spiritul meu sau intenţia reprezintă nagualul. În tradiţia noastră, cuvântul Nagual înseamnă, de asemenea, Ghid Spiritual, dar sensul principal este acela de „forţă care animă corpul”. „Eu sunt Nagualul” înseamnă „eu sunt energia care dă viaţă corpului meu”. Prin urmare, vechile poveşti populare despre fiinţe umane care îşi schimbă forma în animale descriu acele fiinţe care şi-au trezit conştiinţa şi au realizat faptul că sunt energie pură. Energia nu are formă, ea este forţa fără formă care dă viaţă tuturor animalelor şi plantelor.
LIBRIS: Cum duceți mai departe moștenirea spirituală a familiei? Cum se raportează copiii dumneavoastră la parcursul dumneavoastră spiritual?
How do you carry on the spiritual heritage of the family? How do your children relate to your spiritual quest?
DON MIGUEL RUIZ JR.: We carry it on by living it. My children are taught by the way I relate to them and my wife. If they have questions, I will answer. But they don’t have to ask questions if they don’t want to, it is clearly their choice. We only teach the tradition if they are interested in it. But they will learn more by watching me live my life.
O ducem mai departe trăind-o efectiv. Îmi învăţ copiii prin felul cum relaţionez cu ei şi cu soţia mea. Dacă au întrebări, le răspund. Dar nu sunt obligaţi să întrebe, este alegerea lor. Îi învăţăm tradiţiile noastre numai dacă sunt interesaţi de ele. Dar copiii pot învăţa foarte multe lucruri doar observându-mă cum îmi trăiesc viaţa.
LIBRIS: În volumul Cele cinci nivele ale atașamentului, tradus și publicat în limba română la Editura Mix, vorbiți despre înțelegerea modului în care ne atașăm de un punct de vedere personal, despre felul în care asemenea atașamente ajung să funcționeze ca ochelarii de cal, limitându-ne direcțiile de viață. Sunt aceste atașamente inevitabile? Le dezvoltăm prin educație? Când ne pot fi de folos și când ajung să ne limiteze?
In your volume The Five Levels of Attachment, translated and published in Romanian language by Mix Publishing House, you talk about the understanding of how we attach to a personal point of view, about how such attachments come to act as blinders limiting our life directions. Are these attachments inevitable? Do we develop such attachments through education? When can they be helpful and when can be limitative to our actions?
DON MIGUEL RUIZ JR.: It feels like they are inevitable, mostly because it has become normal in our society. We mostly develop these attachments through domestication, a system of reward and punishment by which we model the behavior of an individual, some would call it conditioning, but they both result in conditional love. If we live up to the expectation, we get a reward, if we don’t, we get the punishment. Since we are human beings who have emotions, then the reward feels like acceptance, which feels like love, and the punishment feels like rejection, the lack there off of love. It’s the way we learn how to love conditionally. An attachment is to make something that is apart of you a part of you by investing of yourself emotionally, intellectually, psychologically or energetically to something, and we use domestication to internalize that attached belief to the point where it begins to limit our perception. You see, when we become attached to something, the worst thing that could happen is for it to change, so we do our best to protect it from any new information that may threaten it’s existence, thus attaching ourselves to that belief is our way of holding on to something way beyond it’s relevancy in our life. You see, an attachment is actually something normal, it’s engaging a moment, engaging a belief, but what makes it unhealthy is that when the time comes to detach, to let go, we can’t. The more attached we become, the more our domestication strengthens in order to protect it. When we are able to detach, that belief or moment is incredible helpful in our life, but when we can’t detach, then it begins to affect our life.
Se pare că sunt inevitabile, în primul rând pentru că au devenit atât de normale în societatea noastră. Dezvoltăm cele mai multe ataşamente prin domesticire, un sistem de pedeapsă şi recompensă prin intermediul căruia modelăm comportamentul uman. Unii numesc acest proces condiţionare, care rezidă în dragostea condiţionată. Dacă trăim conform aşteptărilor, suntem recompensaţi; dacă nu satisfacem acele aşteptări, suntem pedepsiţi. Întrucât suntem fiinţe umane înzestrate cu capacitatea de a dezvolta emoţii, simţim recompensa ca acceptare şi iubire, iar pedeapsa ca respingere, ca absenţa iubirii. În acest fel, învăţăm să iubim condiţionat. Ataşamentul înseamnă să transformăm ceva care nu face parte din fiinţa noastră în ceva care face parte din noi, implicându-ne emoţional, intelectual, psihologic şi energetic. Folosim domesticirea pentru a internaliza acea credinţă ataşată, până în punctul în care ea devine o limită a percepţiilor noastre. Vedeţi dumneavoastră, atunci când devenim ataşaţi până la acel nivel, credem că cel mai rău lucru care ni se poate întâmpla este o schimbare, de aceea facem tot ce ne stă în putinţă ca să evităm orice informaţie nouă care ar putea ameninţa realitatea de care suntem ataşaţi. Ataşamentul în acest mod înseamnă să nu renunţăm la lucruri care nu au relevanţă pentru viaţa noastră. Altminteri, ataşamentul este ceva normal, înseamnă angajarea într-un anumit moment, angajarea unei anumite credinţe. Ceea ce îl face nesănătos este incapacitatea noastră de a renunţa atunci când vine momentul să ne detaşăm de obiectul ataşamentului. Cu cât suntem mai ataşaţi, cu atât mai mult intervine domesticirea cu scopul de a proteja obiectul ataşamentului nostru. Dacă suntem capabili să ne detaşăm, credinţa sau momentul care au constituit obiectul acelui ataşament sunt un incredibil ajutor în viaţa noastră, dar dacă nu suntem capabili să ne detaşăm, ele încep să ne afecteze viaţa.
LIBRIS: În volumul Trăind o viață conștientă. Meditații zilnice pe calea toltecă propuneți exerciții de punere în practică a unui anumit tip de transformare spirituală. De ce recomandați doar o singură meditație pe zi? De cât timp avem nevoie pentru a reflecta la anumite pasaje din carte?
In your volume Living a Life of Awareness: Daily Meditations on the Toltec Path, you propose particular exercises in order to put into practice a certain type of spiritual transformation. Why do you recommend only one meditation a day? How much time do we need to meditate on some assertions presented in this book?
DON MIGUEL RUIZ JR.: The purpose for only doing one meditation a day, is that after you read the meditation, you begin to apply it in your life. Life is the teacher, so you set the intent to see the lesson behind the meditation applied as you go about your every day life. It is what makes the lesson your own experience. Only long enough to have a moment of clarity, from a single breath to how ever long it takes for you to do the things you do through out your day.
Scopul pentru care recomand o singură meditaţie pe zi este acela ca după ce citiţi despre această meditaţie, să începeţi să o aplicaţi în viaţa de fiecare zi. Viaţa este profesorul, prin urmare trebuie să stabiliţi intenţia de a vedea lecţia care se află în spatele meditaţiei aplicate în viaţa de fiecare zi. Lecţia constă în experienţa personală. Trebuie să atingeţi acel moment de claritate, care poate fi obţinut în unele cazuri dintr-odată, alteori după îndelung exerciţiu realizat pe parcursul acţiunilor din întreaga zi.
LIBRIS: Viața contemporană pare să fie bazată pe comparații și ierarhizări care stau la baza competiției, un principiu vital al funcționării sociale și economice din lumea de azi. Cum putem să trăim o viață bazată pe modelul iubirii necondiționate pe care o propuneți, fără ierarhii, când tentația comparației care adesea ne motivează este prezentă peste tot în jurul nostru?
The contemporary life appears to be based on comparisons and rankings, underlying competition – a vital principle of social and economic functioning on the world today. How can we live a life based on the model of unconditional life that you propose, without hierarchies, when the temptation of comparing that often motivates us is everywhere present around us?
DON MIGUEL RUIZ JR.: Well that is because we are used to conditional love, we create hierarchies and comparisons so that we can use them to see if we are worthy of acceptance, of praise, of love or not. Thus we envy and are jealous of someone else’s achievements, because we believe we are not worthy of love, and we pretend to be something we are not until we achieve it. It’s an obsession to always live up to expectation for the benefit of someone’s acceptance, especially our own. That’s the motivator that creates that reality.
Unconditional love is being able to see yourself just as you are, and accept yourself just as you are right now. We do the things we do because you love to do them. I am the sum of every choice that I have ever made, but at this moment, I am the youngest that I will every be. For example, I run marathons, and so does my friend. He runs them in 3 hrs and 40 minutes, while I run it in 5 hrs and 41 minutes. If I believed in conditional love, then I would only accepted myself if I run a marathon at his time, or faster, then I will be worthy of love. Then motivator to run is an obsession to obtain a goal, which is an illusion at the moment; to run because I have to. But if I accept myself just the way I am, then I am running these races because I enjoy running, they are my excuse to run every other day; then running a 5 hr 41 minute marathon is my present truth at this moment, and I celebrate the fruit of my labor because I want to run. Then I can see my friend’s time as an incredible accomplishment that I can celebrate, and be inspired by, while enjoying my own accomplishments in their own right. It is the difference between „I have to” and „I want to”. Two years ago, I ran a marathon in 6 hrs and 20 minutes, then my 5 hrs and 41 minutes time is my evolution on what I am able to do. I will see what my time is in my next marathon, and I will do so because I love to. My motivator? I am only into running because I enjoy it, and that passion will allow me to evolve my capabilities.
Ei bine, lucrul acesta se întâmplă din cauză că ne-am obişnuit cu iubirea condiţionată. Creăm ierarhii şi comparaţii pentru a vedea dacă suntem sau nu vrednici să fim acceptaţi, preţuiţi, iubiţi. Suntem invidioşi şi geloşi pe realizările altora, din cauză că noi credem că neavând acelaşi realizări, nu suntem vrednici să fim iubiţi. Din acelaşi motiv ne prefacem că suntem altceva decât suntem. Este obsesia de a trăi permanent la nivelul aşteptărilor care ne permit să beneficiem de acceptarea cuiva, în special a noastră înşine. Este motivaţia care creează această realitate.
Iubirea necondiţionată înseamnă să fim capabili să ne vedem şi să ne acceptăm exact aşa cum suntem în acest moment. Facem lucrurile pe care le facem pentru că ne place să le facem. Eu sunt suma tuturor alegerilor pe care le-am făcut vreodată, dar în acest moment, sunt mai tânăr decât voi fi oricând de acum încolo. De exemplu, alerg la maraton. La fel face şi prietenul meu. El scoate un timp de 3 ore şi 40 de minute, eu scot 5 ore şi 41 de minute. Dacă aş crede în iubirea condiţionată, nu m-aş putea accepta pe mine însumi decât dacă aş scoate un timp mai mic sau cel mult egal cu cel al prietenului meu. Numai atunci aş fi capabil să fiu iubit. Motivaţia de a alerga mai repede ar deveni o obsesie. M-aş intoxica cu iluzia că alerg pentru că trebuie să alerg. Dar dacă mă accept pe mine aşa cum sunt, particip la concursuri pentru că-mi place să alerg. Concursurile sunt un pretext ca să alerg în fiecare zi. Timpul de 5 ore şi 41 de minute scos la maraton reprezintă adevărul despre mine în acest moment. Mă bucur de rezultatul efortului meu pentru doresc să alerg. În aceste condiții, văd timpul scos de prietenul meu ca pe o realizare de care mă pot bucura și eu, care mă poate inspira, bucurându-mă totodată de propriile realizări. Este diferența dintre „trebuie” și „vreau”. Acum doi ani, am alergat la maraton și am scos un timp de 6 ore și 20 de minute, apoi am scos timpul de 5 ore și 41 de minute; acesta exprimă un progres pe care sunt capabil să-l realizez. Voi vedea ce timp voi scoate la următorul maraton, și voi face asta pentru că îmi place să alerg. Motivația? Motivația este că îmi place să alerg. Este o pasiune care îmi permite să îmi dezvolt abilitățile.
LIBRIS: Care sunt autorii și cărțile care v-au marcat călătoria spirituală?
Which are the authors and books that marked your spiritual journey?
DON MIGUEL RUIZ JR.: Herman Hesse, The Bible, don Miguel Ruiz, Yogananda, Paulo Coelho, Carlos Castañed, Kahil Gibran and Gabriel Garcia Marquez. The books are vast between all of these authors, but mostly: Demian, Steppenwolf and Siddhartha by Herman Hesse, The Four Agreements by Don Miguel Ruiz, and Love in the Time of Cholera by Gabriel Garcia Marquez.
Hermann Hesse, Biblia, don Miguel Ruiz, Yogananda, Paulo Coelho, Carlos Castañeda, Kahil Gibran și Gabriel Garcia Marquez. Cărțile sunt multe, semnate de acești autori, dar dintre ele: Demian, Lupul de stepă și Siddhartha de Herman Hesse, Cele patru legăminte de Don Miguel Ruiz, și Dragostea în vremea holerei de Gabriel Garcia Marquez.
LIBRIS: Pentru cititorii care încă nu v-au descoperit ce le puteți spune pentru a le stârni curiozitatea să vă lectureze cărțile? Cum îl recomandaă Don Miguel Ruiz Jr pe Don Miguel Ruiz Jr?
What would you tell to the readers that have not yet discovered your books, in order to stir their curiosity and read your books? How would Don Miguel Ruiz Jr. recommend Don Miguel Ruiz Jr.?
DON MIGUEL RUIZ JR.: I would recommend don Miguel Ruiz Jr’s books as instruments that help you heal from the wounds that conditional love has left in your life.
Aș recomanda cărțile lui don Miguel Ruiz Jr. ca fiind instrumente care îi pot ajuta să-și vindece rănile produse vieții lor de către dragostea condiționată.
LIBRIS: După o experiență chirurgicală specială, ați ajuns să descoperiți shamanismul și dezvoltarea spirituală. Vă sunt familiare atât practicile medicale clasice cât și dezvoltarea spirituală. Sunt ele complementare sau opuse în promovarea stării de bine individuale? Este medicina alopată contemporană limitată și îngustă spre deosebire de soluțiile terapeutice propuse?
After the special experience of a surgical intervention, you came to discover the shamanism and the spiritual development. You are familiar both with the medical practice and the spiritual development practices. Are these complementary or opposite in promoting of the individual wellness? Is the contemporary allopathic medicine limited and narrow from the approach of the proposed therapeutic solutions?
DON MIGUEL RUIZ: Eu cred că sunt complementare. Amândouă iau forma prevenției și tratamentului în vindecare sau condiție generală. Totul depinde de cazurile individuale cu care avem de-a face, care dintre cele două este mai abilitată să ajute pacientul, or să-i îmbunătățească sănătatea, să-l vindece.
I believe they complement each other. Both in the form of preventative and treatment of an ailment or condition. It all depends on the individual case, and which is able to help the patient, or individual’s situation, heal.
LIBRIS: Cum poate cultura Toltec, care este baza viziunii dumneavoastrp, sp supraviețuiască în Mexicul contemporan?
How can the Toltec culture, which is the fundament of your vision, survive in the contemporary Mexico?
DON MIGUEL RUIZ: Prin folosirea ei într-un limbaj care se bazează pe bunul simț, de vreme ce este un instrument care ne ajută să ne găsim libertatea personală permițându-ne să ne vindecăm de rănile iubirii condiționate rămase în viața noastră. Cuvântul Toltec înseamnă „Artist”, noi suntem artiști, și pânza folosită pentru opera noastră de artă este chiar viața noastră.
By sharing it in a language that is based on common sense, since it is an instrument that allows us to find our personal freedom by allowing us to heal from the wounds that conditional love left in our life. The word Toltec means “Artist”, we are artist, and the canvas for our work of art is our life.
LIBRIS: Cele trei discipline fundamentale din tradiția Toltec, tradiția de a ne dezvălui adevăratul caracter, sunt: arta conștientizării, arta transformării și arta iubirii. Sunt aceste arte etape ce trebuie parcurse în exact această ordine, în procesul dezvoltării spirituale? Există vreo legătură între ele?
The three fundamental disciplines in the Toltec tradition, revealing our true nature, are: the art of awareness, the art of transformation and the art of love. Are these arts stages that need to be covered in this exact order during the process of the spiritual development? Is there a connection between them?
DON MIGUEL RUIZ: Ele sunt interconectate. Conștientizarea este cheia tuturor transformărilor, este vorba despre a te cunoaște pe tine însuți așa cum ești de fapt, care este baza iubirii necondiționate. Arta transformării este alegerea direcției pe care ne-o dorim în viață, alegere care presupune efortul de a face aceste transformări în propria viață. Iubirea este inspirația cu ajutorul căreia facem aceste schimbări în viață. Ai putea spune că este momentul când devenim stăpânii propriei noastre vieți.
They are intertwined with one another. Awareness is key to all transformation, it is about getting to know yourself as you really are, which is the basis of unconditional love. The art of transformation is choosing the direction we want to go in life, which requires the effort to make those transformations in our life, and love is the inspiration by which we make those changes in our life. You can say, it is when we become the master of our own life.
LIBRIS: Una din cărțile dumneavoastră cele mai populare este „Cele patru legăminte”, publicată în România de către editura Mix – o carte care s-a bucurat de mult succes în România. Cum ați reușit să sintetizați înțelepciunea practică în numai patru idei, elegante și aparent simple?
One of your most popular books is The Four Agreements, published by Mix Romanian Publishing House – a largely successful book in Romania. How did you succeed to condense the practical wisdom in only four ideas, elegant and apparently simple?
DON MIGUEL RUIZ: Am studiat tradiția familiei mele și am tradus-o într-un limbaj bazat pe bun simț, adică un limbaj pe care îl putem înțelege cu toții. Cheia celor patru legăminte este aceea că noi deținem deja această cunoaștere, doar că le-am uitat. Deci, ea rezonează cu noi pentru că le putem vedea în viețile noastre de zi cu zi.
I studied my family’s tradition and translated into a language that is based on common sense, meaning a language we can all understand. The key to the four agreements is that we already know this knowledge, we just forgot it. So, it resonates with us because we can see it in our daily lives.
LIBRIS: În volumul dumneavoastră „Vocea cunoașterii”, sugerați că nefericirea este posibilă prin învățarea limbajului și, implicit, prin accesarea cunoașterii contaminată cu minciuni. Prin urmare, ne propuneți să ne redescoperim vocea tăcută a integrității nostre, înainte de a învăța să vorbim. Este acest lucru un regres? Ce putem învăța de la copilul din noi, care trăiește într-o lume protejată și inocentă, în timp ce noi, adulții, trăim într-o lume împovărată de responsabilități și conflicte.
In your volume Voice of Knowledge you suggest that unhappiness is possible by learning the language and, implicitly, by accessing the knowledge contaminated with lies. Therefore you propose us to rediscover the silent voice of our integrity, previous to learning to speak. Is this a regression? What can we learn from the child within us, living in a protected and innocent world, while we, the adults, are living in a world burdened with responsibilities and conflicts?
DON MIGUEL RUIZ: Nu l-aș numi un regres pentru că asta ar însemna că facem pași înapoi în dezvoltarea noastră personală. Aș spune mai degrabă că ne dezvățăm de minciunile ce ne-au afectat la nivel personal. Un copil vede lumea cu mirare și vrea să știe totul despre viață punând întrebări, palpând, experimentând, văzând ce este posibil, angajându-se în ea și rămânând fascinat de aceasta. Ca și adulți, ne îngustat percepția și am pierdut fascinația față de lume vrând în permanență să ținem cu dinții de ceea ce știm și fiindu-ne frică de necunoscut. Acest lucru tinde să creeze conflictele de care pomeneați. Dar renunțarea la minciuni privindu-le cu scepticism și percepându-le ca fiind adevărate sau nu, ne permite să recuperăm disponibilitatea de a vedea Lumea precum este, renunțând la tot ce nu reprezintă adevăr. Percepția noastră personală asupra Lumii se va schimba radical.
I wouldn’t call it regression, since that means that we are taking steps backwards in our personal development. I would say that we are unlearning the lies that affected us personally. A child sees the world with wonder and wants to know everything about life, by asking questions, touching, experimenting, seeing what is possible, to be engaged with life and be in awe of it. As adults, we somehow narrowed our perception and lost that awe of the world, wanting to hold on to what we know and fear the unknown. That is what tends to create some of these conflicts you mention. But to let go of the lies, by being skeptical of them and seeing if they are true or not allows us to recover that willingness to see the World as it is, by letting go of what is not the truth. Our personal perception of the World will change dramatically.
LIBRIS: În volumul dumneavoastră „Cercul de foc”, ne îndemnați să oferim iubire necondiționată, fără așteptări de reciprocitate, fără vreo dorință de control asupra altor oameni. Este acest lucru greu de realizat pentru omul contemporan? Există mai multe bariere în zilele noastre decât în trecut având în vedere că suntem educați în cultura competivității și că trăim în mari aglomerații urbane?
In your volume Circle of Fire you urge on opening our hearts to unconditional love, with no expectations to receive love back, with no desire to control other people. Is this urge difficult to fulfill by the contemporary man? Are there more barriers in our days compared with the old times, given that we are educated in competitive cultures and we are living in large urban agglomerations?
DON MIGUEL RUIZ: Iubirea noastră este vie pentru că noi suntem vii, să o împărtășești fără frică îți dă un sentiment incredibil de eliberare și oricine o poate face. Nu cred că este un lucru greu de făcut pentru omul contemporan, pentru că mulți au reușit să o facă în zilele noastre. Singurul motiv pentru care ni se pare dificil este acela că trăim în minciună, în iubire condiționată. Dar orice crez am avea există și are putere asupra noastră atâta timp cât îl credem a fi adevărat. De îndată ce nu vom mai crede el nu mai avea putere asupra noastră. Renunțăm la iubirea condiționată când ne iertăm pe noi înșine că am crezut vreodată în ea.
Our love is alive because we are alive, to share it without fear is incredibly liberating, and any person can share it. I don’t believe it to be difficult by contemporary man, because many a men and women have been able to do so in our present moment. The only reason why it is difficult is because we believe in lies, in conditional love. But any belief, or condition, only exits and has power over us while we believe it, as soon as you no longer believe in those conditions, they no longer have power over us. We let go of conditional love when we forgive ourselves for believing in it in the first place.
LIBRIS: Care este rolul Maestrului și rolul meditației individuale în procesul dezvoltării spirituale?
Which is the Master’s role and the role of the individual meditation in the process of the spiritual development?
DON MIGUEL RUIZ: Exercițiu, acesta este rolul maestrului. Să exerseze până când devine o rutină a vieții ceea ce înseamnă că vom fi cu totul prezenți în meditația noastră.
Practice, that is the roll of a master. To practice it until it becomes effortless in our life, which means that we are completely present in the meditation.
LIBRIS: Ce le-ați spune cititorilor care nu v-au descoperit încă pentru a le stârni curiozitatea de a vă citi cărțile? Cum l-ar recomanda Don Miguel Ruiz pe Don Miguel Ruiz?
What would you tell to the readers that have not yet discovered your books, in order to stir their curiosity and read your books? How would Don Miguel Ruiz recommend Don Miguel Ruiz?
DON MIGUEL RUIZ: Că este o foarte frumoasă operă de artă ce le va permite să-și găsească libertatea personală prin intermediul unei iubiri de sine necondiționate.
That is a beautiful work of art that will allow you to find your personal freedom by loving yourself unconditionally.
Interviu realizat de Sever Gulea pentru Libris.ro.
