Teofil Mihailescu: „Un roman, un tablou, o fotografie, chiar si familia sunt, in sens larg, arhitectura, sunt concepte, idei, stari construite, fie cu caramizi, fie cu culori, litere sau sentimente.”

Sunteti curiosi sa aflati cum arata biblioteca unui scriitor? Cate volume contine? Care este cartea, din biblioteca personala pe care o indrageşte cel mai mult? Sunteti curios sa aflati ce carti si-au propus scriitorii romani sa citeasca in perioada urmatoare? Va doriti sa aveti in biblioteca proprie carti cu autograful autorului?

Incepand din 01.02.2013, Libris propune  proiectul Lumea cartilor din perspectiva scriitorului, proiect care aduce mai aproape de public importanti scriitori romani ai momentului. In luna NOIEMBRIE din 2016, scriitorul care isi dezvaluie relatia sa cu lectura si biblioteca personala  este… TEOFIL MIHĂILESCU.

Nascut la Brasov in anul 1973, Teofil MIHAILESCU este Doctor al Universitatii de Arhitectura si Urbanism Ion Mincu din Bucuresti, are un Master la Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative din Bucuresti, este membru fondator al Ordinului Arhitectilor din Romania si conduce Biroul de Arhitectura Teofil Mihailescu din Brasov. Stagiile ca arhitect la J. Paul Getty Museum in Los Angeles, Politecnico di Milano, Universita degli Studi di Genova sau Royal Institute of Technology in Stockholm si experienta profesionala si personala dobandita astfel ii implinesc un valoros parcurs profesional, incluzand artele vizuale si fotografia ca mijloace de explorare antropologica a lumii.

teofil mihailescu scriitor
TEOFIL MIHĂILESCU

LIBRIS.RO:  Volumele pe care le-ați semnat până acum condensează o complexitate a preocupărilor dumneavoastră: de la fotografie și arhitectură, la istorie, eseu și literatură. Sunteți, de asemenea profesor universitar. În acest context, cum arată biblioteca dumneavoastră? Câte volume conține?

TEOFIL MIHĂILESCU: Biblioteca mea nu este vastă în sens de număr de volume ci, în primul rând, în sens de condensare a informaţiei în volume de referinţă: enciclopedii diverse, istorii ale arhitecturii, artei, religiilor, culturii şi civilizaţiei, fotografiei, muzicii, literaturii, etc., atlase geografice, determinatoare ilustrate şi volume de referinţă de zoologie, biologie, geologie, astronomie, dicţionare, istorii în date, ş.a.m.d. Acestora li se adaugă cărţi care m-au marcat, care m-au inspirat şi pe care le recitesc din timp în timp, din toate genurile. Tuturor acestora li se mai adaugă anual o serie întreagă de cărţi proaspăt achiziţionate (deci alese de mine) sau primite (deci alese de alţii pentru mine) care, după citit sau la revizuirile anuale ale bibliotecii, au destine diferite: fie, puţine, rămân pentru perioade mai lungi sau pentru totdeauna, fie, destule, pleacă, pentru a lăsa loc altora. Informaţia din toate volumele de referinta ulterior este dezvoltata, de la caz la caz, din diverse surse. Aşadar, biblioteca mea are o dinamica proprie şi o păstrez foarte eficienta şi relevantă, cu cărţi pe care realmente le folosesc permanent, care reflectă profesia şi preocupările mele. De restul cărţilor care se-adunaseră cu sau fără voia mea, pe care le-am citit, care mă năpădiseră şi care îmi ocupau şi fizic şi vizual spaţiul vital m-am despărţit amiabil.

LIBRIS.RO: Aveți o bibliotecă profesională și una personală? Care este cartea din bibliotecă pe care o îndrăgiți cel mai mult? De ce?

TEOFIL MIHĂILESCU: Am privilegiul să nu pot face diferenţa între viaţa profesională şi cea personală, iar arhitecţii, artiştii, scriitorii, fotografii ştiu de ce dar vă spunem şi Dvs: pentru că profesiile noastre sunt vocaţionale şi le trăim împreună cu viaţa noastră personală şi împreună cu familiile care ne sunt alături. Aşa stau lucrurile şi cu biblioteca mea, cu toate laolaltă, volumele ţinand de profesie (arhitectură, urbanism, peisagistică, restaurare, etc.), convieţuind minunat cu restul cărţilor, care mai de care mai diverse. Întregul, unitar în diversitatea sa, mi-e foarte drag pentru că e alcătuit numai din cărţi pe care le-ndrăgesc. N-am doar o carte preferată şi toate cele care mi-au rămas în bibliotecă rezistând epurărilor anuale îmi sunt dragi şi importante.

LIBRIS.RO: Sunteți și arhitect și scriitor. Există un numitor comun al celor două profesii? Se potențează reciproc?

TEOFIL MIHĂILESCU: Domeniul nostru, arhitectura, aflat literalmente la graniţa dintre artă şi tehnică, este spectaculos prin diversitatea opţiunilor pe care un arhitect le poate avea şi care transcend limitele stricte ale, generic spus, artei de a construi. M-a întrebat recent şi băiatul meu cel mare cum se face că sunt şi scriitor şi arhitect. L-am rugat să deschidă romanul meu şi i-am arătat ce vede: un număr de pagini, cu paragrafe alcătuite din fraze alcătuite din cuvinte alcătuite din litere. L-am rugat să se uite la clădirea în construcţie din vecini şi i-am arătat ce vede: un volum alcătuit dintr-o compoziţie de diverse volume alcătuite din ziduri alcătuite din cărămizi. O clădire, un roman, o fotografie, un tablou sunt o „construcţie” per se. Aparent, arhitectura se referă la proiectare şi la arta construitului. În fapt, o construcţie, un roman, un tablou, o fotografie, chiar şi familia sunt, în sens larg, arhitectură, sunt concepte, idei, stări construite, fie cu cărămizi, fie cu culori, litere sau sentimente. Apoi, nu sunt singurul arhitect care nu e doar arhitect în stricto sensu: Augustin Ioan, mentorul, profesorul şi prietenul meu, este arhitect dar şi filosof şi scriitor, Alexandru Andrieş, pe care l-am avut profesor un timp în facultate la Bucureşti, este arhitect dar şi muzician, Liviu Ciulei este arhitect dar şi regizor, Andreea Hasnas, de asemenea profesoară în Arhitectura bucureşteană, este şi arhitectă dar şi scenografă, Mihai Albu, colegul meu de facultate, este şi arhitect şi designer de pantofi, iar exemplele pot continua aproape la infinit subliniind faptul ca arhitectura are si ea nelinistitii sai.

LIBRIS.RO: Citiți cărțile cu ochii și mintea unui arhitect? Reușiți să aveți o altă experiență de lectură, să proiectați altfel universul narativ, dat fiind faptul că profesia dumneavoastră valorifică repere vizual-spațiale?

TEOFIL MIHĂILESCU:  Da! Once an architect, always an architect! Educaţia de specialitate, cultura vizuală, tipul de gândire, viziunea deopotrivă a detaliului şi ansamblului precum şi a „de ce-ului?”, toate acestea şi multe altele nu te mai lasă a trăi şi altfel viaţa şi experienţele sale. Filtrul profesiei mele e, să ştiţi, mi-nu-nat! Da! Citesc, trăiesc, scriu, fotografiez, fac artă, you name it!, cu ochi, minte şi suflet de arhitect.

brasov teo carte
Brașov: Atmosfera, Arhitectura și Spațiu Urban – Teofil Mihăilescu
athos carte teofil mihailescu
Athos. Arhitectura și spatiu sacru – Teofil Mihăilescu

LIBRIS.RO:Ați semnat sau ați coordonat realizarea a trei albume excepționale: Athos. Arhitectură și spațiu sacru (2014), Brașov: atmosferă, arhitectură și spațiu urban (2015), România Paralelă. Alienare și kitsch în arhitectură și spațiu public (2016). Există un element care leagă cele trei albume sau fiecare își are povestea  ei autonomă? Un pelerinaj la Muntele Athos, o poveste de dragoste cu orașul în care locuiți, o senzație de exasperare față de provizoratul și improvizația românească sunt de fapt tot atâtea prilejuri pentru a a captura în imagine și text spiritul unui loc și al unui timp?

TEOFIL MIHĂILESCU: Elementele comune sunt trei: arhitectura, realitate enunţată dealtfel în fiecare dintre titluri, ţara mea, fie că vorbim de contribuţiile de secole ale domnitorilor români pentru  arhitectura şi viaţa monahală la Athos, fie de oraşul meu natal Braşov sau de o dimensiune paralelă a României contemporane kitsch, şi neexploratul, fie că vorbim de arhitectura athonită experimentată în universul athonit – albumul meu este primul şi unic în acest sens, de devenirea în imagini fotografice a oraşului meu, Braşov – concept unic de monografie în imagini, sau de un subiect delicat şi evitat de specialişti – kitsch-ul în arhitectură şi spaţiul public în România.

LIBRIS.RO:Ați debutat literar cu romanul Palladium, un volum care ne poartă din România, la Muntele Athos, de la Palatul Mogoșoaia în Munții Bucegi și propune și o incursiune în epoca lui Constantin Brâncoveanu. E vorba de un thriller ambițios, cu o respectabilă încărcătură simbolică și istorică. Cât timp v-ați documentat pentru acest roman? Ați avut parte de experiențe inedite, pe măsură ce l-ați scris?

TEOFIL MIHĂILESCU: Documentarea a durat trei ani cu intermitenţe, iar scrisul 3 luni continue. L-am scris cursiv, când am simţit că este momentul. Este un roman new age în premieră în România, un roman de aventuri, un roman care se citeşte aşa cum a fost scris: pe nerăsuflate, şi pe care abia-l aştept transformat in film. Evident, preocuparea pentru istoria României în general şi pentru epoca lui Brâncoveanu Constantin în particular, expediţiile la Muntele Athos, călătoriile prin ţară şi experienţa cititului de romane de gen au fost esenţiale în, iată!, arhitectura acestui roman. În plus, am construit personaje după profilul meu şi-al oamenilor apropiaţi, personaje în sine şi-n viaţa reală.

palladium libris editorial
Palladium – Teofil Mihăilescu

LIBRIS.RO: Sunteți profesionistul care a susținut și a proiectat schimbarea la față a Librăriei Șt. O. Iosif Brașov, în 2010. Care sunt, în opinia dumneavoastră, reperele de organizare și design la care trebuie să se raporteze o librărie a secolului XXI?

TEOFIL MIHĂILESCU: Sentimentul de „acasă”, fluiditatea, alăturările neaşteptate, intimitatea fie că vorbim de lumină, texturi, culori, forme şi, totodată, discreţia spaţiului în relaţie cu cărţile care sunt personajele principale şi actorii acestei „scene” numita librărie. O librărie nu e un magazin de cărţi în sens de marfă. O librărie e un spaţiu cu suflet, iar cărţile „vietăţi”, entităţi conţinătoare, la rândul lor, de suflet. În această idee se concepe, în opinia mea, un spaţiu destinat cărţilor.

libraria st o iosif
Salonul Șt. O. Iosif

LIBRIS.RO: Ce le putem transmite tinerilor pentru a-i apropia de lectură? Cum cultivați apropierea de cărți a copiilor dumneavoastră?

TEOFIL MIHĂILESCU: Tinerilor nu le pot transmite nimic pentru că acest gust al lecturii trebuie cultivat prin exemplul părinţilor lor, al anturajului lor, al mediului în care cresc. E greu să dai sfaturi, să inviţi la lectură o generaţie din ce în ce mai grăbită, mai oportunistă, mai egoistă, mai superficială, într-un context media în care se pare că ce contează este ce deţii nu ce ştii. Bineînţeles că sunt şi excepţii dar ele nu pot schimba o tendinţă. Iar în comunicare, îi poţi influenţa pe cei care încă, nehotărâţi, mai stau pe gânduri. Pentru „talibanii” consumerismului, ai fast-food-ului, ai corporaţiilor, ai banilor, evident, invitaţia la lectură poate stârni cel mult râsul dacă nu indiferenţa pentru că se-ntrabă firesc: cui prodest? Pe tinerii vii cu-adevărat pot doar să-i încurajez şi să le spun că merită să citească! Dacă ai, apoi, şi norocul unui mentor într-ale cititului, e extraordinar, iar universul tău personal devine infinit. Eu citesc, în familia mea se citeşte, iar copiii noştri cresc în acest univers, avându-ne exemple personale în acest sens. Sper să putem fi mai tari decât lumea asta consumeristă care lucreaza împotriva noastră ca oamenii vii cu-adevarat, şi împotriva căreia eu, recunosc, mă manifest prin toate mijloacele.

LIBRIS.RO: Cât timp alocaţi zilnic lecturii? Ce vă place să citiţi? Ce cărţi v-aţi propus să citiţi în perioada următoare?

TEOFIL MIHĂILESCU: Până acum doi ani am făcut naveta de la Braşov la Bucureşti 7 ani, de câte două ori pe săptămână. Cu trenul. C.F.R. Am prins ani de zile în care numai un singur drum Braşov-Bucureşti dura şi peste 5 ore! Asta însemna un total de minim 10 ore petrecute în tren pe zi. De două ori pe săptămână. Când s-au terminat reparaţiile la calea ferată, oricum trenurile aveau mai întotdeauna întârzieri. Cum credeţi c-am petrecut acest timp? Citind! De când am încetat naveta, evident, nu mai există acel timp pentru lectura, ci unul mai limitat dar bine drămuit. Citesc în principal cărţi de specialitate, istorie, teorie, etc., diverse cărţi care pur şi simplu se dovedesc interesante, dar şi romane de aventuri, pe care le caut nu în română ci în limbile străine pe care le cunosc, având ca pretext acţiunea lor pentru a fi motivat să le termin şi să-mi menţin vii limbile străine pe care le vorbesc: engleză, italiană şi franceză.

LIBRIS.RO: Care sunt proiectele editoriale pe care le aveți în plan, în următoarea perioadă?

TEOFIL MIHĂILESCU: Lucrez la trei mari proiecte editoriale: o carte de poveşti pentru copii unde sunt co-autor, dar pe care o şi coordonez, având ca invitaţi 13 autori din profesii şi domenii diferite, pe care o voi lansa în primăvara anului 2017, un concept de-a dreptul spectaculos legat de România, transformat într-o lucrare pe care o voi lansa în anul 2018, despre care nu dezvălui detalii acum şi care înseamnă o muncă susţinută timp de peste trei ani şi, last but not least, la al doilea roman de aventuri care se înscrie în seria deschisă de Palladium, cu aceleaşi personaje şi aceeasi scriitura alertă, în aceeaşi matrice new age de film scris, pe care-l voi lansa în anul 2019. Pentru toate acestea am producători minunaţi cărora le mulţumesc din suflet pentru alegerea de a mă susţine.

LIBRIS.RO: Pentru cititorii care încă nu v-au descoperit, ce le puteţi spune pentru a-i determina să vă lectureze cărţile? Cum îl recomandă Teofil Mihăilescu pe Teofil Mihăilescu?

TEOFIL MIHĂILESCU: Un entuziast arhitect-scriitor-fotograf lucrând serios in the dream business!

Interviu realizat de Sever Gulea, pentru www.libris.ro.

 

 

Un răspuns

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *