Cei mai frumoși ani din viața lui Anton se bazează pe experiența personală a autorului de origine germană care a petrecut 10 ani în Rusia, o perioadă capturată sintetic în spirit prin acest roman.
Ce poate fi mai promițător pentru un aspirant intelectual, cu simțul realității bine calibrat de experiențele capitalismului occidental decât o țară precum Rusia la începutul anilor `90? O lume în tranziție, în plină transformare, un tărâm al oportunităților, cu rampe de lansare pentru prosperitate rapidă, un tărâm cu o istorie bogată și oferte culturale generoase, un tărâm cu un apetit pentru extreme, fie ele pulsionale sau intelectuale, un spațiu întins unde lesne te poți pierde în mulțime și, în același timp, te poți păstra în umbră savurând victoriile silențioase. Ce au trăit, la o scară mai largă, băieții deștepți, aflați cu un pas în fața proaspeților debarcați în tranziție ( lipsiți de repere, naivi, poate idealiști sau indiferenți), aflăm din superbul roman semnat de Norris Von Schirach, tradus în limba română la Editura Humanitas.
Cei mai frumoși ani din viața lui Anton se bazează pe experiența personală a autorului de origine germană care a petrecut 10 ani în Rusia, o perioadă capturată sintetic în spirit prin acest roman. Protagonistul poveștii, aflat în intervalul maturității adulte depline, dar cu suficientă energie pentru a accepta provocări noi, decide să se mute la Moscova, printr-un concurs de împrejurări în urma căruia valorifică o oportunitate profesională exotică: să se implice în afacerile unui comerciant rus care încearcă să recupereze avansul băieților deștepți care au luat cu asalt, din interior, potențialul economic lăsat în urmă de destrămarea URSS.
Anton are deja o experiență economică acumulată în Manhattan, la New York iar întâlnirea cu Ehrentahl, viitorul său șef aflat în căutarea unui Mr Fix It care să-i consolideze investițiile va fi providențială pentru următoarea sa decadă biografică. Dincolo de curiozitatea și atracția exercitate de fenomenul rusesc (câteva personaje pun în discuție dacă abisala profunzime a rușilor și toată intensitatea spiritului rusesc nu sunt cumva doar strategii de marketing), anii `90 în miezul moștenirii URSS sunt cât se poate de potriviți pentru spiritul personajului ce se va dezvălui pe parcurs.
Rusia anilor `90 este filtrată în imagini cinematografice, în scene demne de Serghei Eisenstein care cuprind peisaje urbane în miezul evenimentelor cu răsunet, cum ar fi lovitura de stat din 1991, dar și colțuri mai discrete precum atmosfera din provincie și din orașele miniere siberiene. Norris von Schirach reușește să condenseze evocator, în construcții sintetice desfășurarea decadelor de comunism: arhitectura reflectă o parabolă politică – de la faza constructiv –experimentală postrevoluționară la stilul cu zorzoane bizare din epoca lui Stalin și apoi la blocurile din prefabricate din perioada Brejnev (o coborâre într-un pragmatism tot mai îngust, dar care se raliază în cele din urmă la o serie de tendințe internaționale).
Martori fiind la periplul lui Anton, surprins în încercările de a descurca impasuri economice, dar și în explorările sale nocturne, la petrecerile artiștilor/intelectualilor, în cluburile exorbitante, la spectacolele de operă și concertele de muzică clasică descoperim o lume dominată de contraste, o lume așa cum o evocă chiar autorul, fără nuanțe intermediare în care urâțenia grotescă a creațiilor umane pare în antiteză cu frumusețea copleșitoare a naturii. În Rusia aflată în tranziție medicii nu sunt plătiți cu lunile și se descurcă apelând la trafic de organe, droguri și prostituție iar artiștii mor de foame, dar se simt totuși bine la petrecerile de apartament, acolo unde toți vânează vinul de calitate adus de câte un invitat străin.
Bogații afirmați peste noapte (din garda mai veche sau nouă) se mândresc cu excesele lor insațiabile: de la practica angajării servitorilor (pe care îi plătesc mizer și îi tratează cu dispreț), la luxul locativ și chiar până la numărul de bodyguarzi (sunt câteva scene ilar de absurde, în care îmbogățiții paranoici nici nu mai pot fi văzuți intrând în restaurant, fiind recunoscuți după grupul de gorile care se înghesuie magnetic în jurul celui care îi plătește). Dar obsesia siguranței într-o lume volatilă este dinamitată chiar din interior: bodyguarzii meniți să îi apere pe angajatori operează ca niște mercenari, departe de orice loialitate, alta decât a banului și ajung să îi omoare tocmai pe cei pe care ar trebui să îi apere, atunci când suma corectă e așezată pe masă.
Restaurantele, cluburile și discotecile sunt arenele de etalare a luxului, locuri în care doar dreptul de acces triază și oglindește nivelul celui care vrea să intre: cotizația într-un anume club ajunge și până la 100.000 de dolari. Dar chiar și acolo, în acest miez select, în aceste epicentre ale vanității se resimte rivalitatea și limbajul violenței între bande. Țara pare condusă de instituții doar de fațadă. În realitate, fiecare se descurcă în legea lui sau în legea clanurilor aflate încă în dispută. În timpul puciului din 1991, populația este mai degrabă detașată, cel puțin inițial, evidențiind acel mix de indiferență colectivă și rezistență la suferință. Ulterior, când oamenii încep să se dezlănțuie pe străzi o fac într-un stil aproape suprarealist (protagonistul este surprins tocmai într-un asemenea moment efervescent cu bătrâni fanatici violenți gata să te pălmuiască pe stradă).
În afaceri, Anton acceptă și caută să se adpateze acestei realități mereu în transformare în care toate disfuncționalitățile par să se rezolve ori cu șpagă ori cu violență (sau cel puțin cu amenințarea ei): de la trecerea unui punct de control, la decolarea unui avion, la afaceri cu iridiu, la obținerea privilegiilor portuare și chiar până la stăvilirea concurenților (ce își exersează, la rândul lor, pleiada ilegalistă de tehnici duse la un rang aproape artistic), nimic nu îi stă în cale celor care au înțeles sistemul și care au renunțat la scrupule (câteva dintre tunurile care sunt la ordinea zilei pe teritoriul Rusiei, nu doar la Moscova, sunt surprinzătoare chiar și pentru un conspiraționist român care a tranzitat anii `90 în timpul developării acestor strategii și la noi).
În toată această atmosferă a oportunităților, a făgăduințelor fără limită, Anton se va simți ca peștele în apă, cel puțin la început. Protagonistul se va dovedi un adevărat cameleon, capabil să navigheze prin situații periculoase, într-un climat în care străinii sunt priviți cu ambivalență: când cu încredere salvatoare, când cu o suspiciune tenebroasă, ce poate conduce rapid la violență. Dar tocmai această ambivalență alimentează adrenalina, alături de parada nesfârșită de femei și opulență, întreținând mereu iluzia noutății, perfectă pentru un personaj gata să ia lucrurile ca atare, în esență un fugar care nu caută rădăcini și continuitate. Dar Anton nu este doar un mediocru hedonist, nu intră în cursa parvenitismului, el vrea doar un trai lejer lipsit de obligații, preocupat să cocheteze cu experiențele culturale mai degrabă decât cu goana după bunuri materiale. În fond, vorbim de un personaj care se semnează cu Franz Kafka în procesele verbale, face paralele între sufletele moarte ale lui Gogol și personajele pe care le întâlnește și nu alege neapărat femeile cele mai frumoase, ci mai degrabă pe cele care evocă ceva din romanele lui Lermontov.
Cu toate acestea, Anton își prețuiește mai mult decât orice libertatea pe care, în mod ironic, o trăiește mai deplin în Rusia haotică decât în Occidentul previzibil. Și totuși, finalul anilor `90 aduce o provocare, odată cu replierea moștenitorilor KGB sub un nou orizont, sub o nouă viziune. Atitudinea față de străini e pe cale să se schimbe și Rusia nu va mai fi la fel, în zorii erei Putin. Întâmplător sau nu, tocmai acest orizont al schimbării politice va oglindi o schimbare în viața protagonistului lui von Schirach. Cei mai frumoși ani din viața lui Anton sunt pe cale să se încheie, cu un final plin de suspans, demn de un thriller hollywoodian.
Portret de țară aflată în tranziție, filtrată prin perspectiva martorului neangajat, romanul lui Norris von Schirach e o poveste și despre tinerețea asumată în momentul potrivit, la locul potrivit.
Articol realizat de Sever Gulea pentru libris.ro.
„Am studiat filosofia, medicina, am fost librar, în prezent sunt medic psihiatru. Celebrez în fiecare zi faptul că suntem oameni născocitori (homo fictus).
Trăiesc înconjurat de povești, fie că deschid cărți, fie că ascult (cu plăcere) oameni, fie că mă povestesc pe mine însumi. Gândesc adesea în povești, visez în povești.
Pentru mine lectura e pur și simplu o prelungire firească a existenței, o formă de a reactualiza esența experienței umane etern narativă.”
Dacă simți că sunteți cititori pereche, vezi și alte articole de același blogger aici.
