Constantin Necula: „Crăciunul ne învață că fiecare suntem sprijin fiecăruia.”

Părintele profesor Constantin Necula s-a născut în 19 iulie 1970 la Brașov. Absolvent al Facultății de Teologie Ortodoxă „Andrei Șaguna” din Sibiu. Părintele Constantin Necula este doctor în Teologie din 2005 și conferenţiar universitar din anul 2007. În prezent este prodecan al aceleiași facultăți. A urmat studii de specializare la Padova și Versailles. Teolog, scriitor, traducător, Părintele Necula este îndrăgit pentru modul în care reușește să inspire și să aducă aproape de oameni înțelepciunea ortodoxă printr-o abordare contemporană, realistă, într-un limbaj actual.

Constantin Necula: „Crăciunul ne învață că fiecare suntem sprijin fiecăruia.”

Într-o lume în care una dintre cele mai importante sărbători creștine a anului ajunge să se piardă pentru mulți dintre noi printre promisiunile reclamelor la tot pasul, lumini stradale și decorațiuni, cadouri și cumpărături, ne îndreptăm către Părintele Necula pentru a descoperi sau a ne reaminti care este adevărata semnificație a Crăciunului. 

LIBRIS: Vă mulțumim, Părinte, că ați acceptat invitația noastră. Vă rugăm să ne permiteți să începem cu o întrebare generală, dar care are, credem noi, legătură cu subiectul acestui interviu. Ce sfat aveți pentru cei care, prinși în hățișurile lumii contemporane, cunosc importanța bogăției spirituale și totuși cedează în fața presiunilor societății de a câștiga cât mai mult pentru a putea cumpăra cât mai multe lucruri ce se ivesc la orizont ca o promisiune de validare a propriei valori, de împlinire personală, dar care, după multă trudă, stres, nu aduc fericirea și starea de liniște interioară mult visate?

PĂRINTELE NECULA: Să nu deznădăjduiască. Fiecare trăim propria coborâre în noi, propria lucrare cu sine. Nu putem trăi nici anahoretic toată societatea. Evanghelia nu propune un model absurd, Împărăția Cerurilor nu este Absurdistan. Iar viețile noastre cuprind, pe lângă interesele noastre, și bogăția de daruri pe care o reprezintă ceilalți, ai noștri. Adevărata bogăție spirituală este dată de capacitatea de a trăi în echilibru sufletesc, cu atentă măsură în bogăție. Până la urmă bogații lumii sunt cei care dăruiesc, care însoțesc cu dragostea lor suferința aproapelui dar și cei care, plătind impozite și angajând oameni – plătind corect lucrătorii – împlinesc partea lor de Împărăție. Validarea propriei valori doar prin bogăție materială cred că e un model obosit, trist. Dar nici să nu ai ce pune pe masa copiilor nu îmi pare o fericire. Oare de aceea să fi zis Domnul că fericiți sunt cei săraci cu duhul? Cei care se sărăcesc de ceea ce au pentru a-i împlini, oarecum, pe ceilalți? 

LIBRIS: Ați menționat la un moment dat într-un interviu că expresia „Magia Crăciunului” este folosită excesiv și incorect (căci Hristos nu este mag și nici nu face magii), reprezentând nimic mai mult decât un abuz de cuvinte care duce la pierderea din limba cultă a poporului nostru.

Care este esența Crăciunului, Părinte?

PĂRINTELE NECULA: Esența Crăciunului este Întruparea, Nașterea Domnului Iisus Hristos. Dumnezeu adevărat din Dumnezeu Adevărat. Excesul de „magii” în limbajul legat de prăznuirea Nașterii vine din insuficienta stăpânire a conținutului duhovnicesc ori, mai corect, din deturnarea lui spre lucrurile calpului social. Nașterea Mântuitorului în smerenia Betleemului este o lecție pe care o asumăm toată viața. Pentru a trăi pe Hristos e nevoie de noi în ecuație. Esența este Întruparea Domnului dar trăirea ei nu se face fără de noi. 

LIBRIS: Într-o lume în care de cele mai multe ori, mai ales în zonele urbane, Crăciunul este asociat cu pregătiri intense ce presupun cumpărături de alimente, băuturi, cadouri, întruniri cu familia, dar și petreceri, city breaks etc., cum putem să ne îndepărtăm de ceea ce se promovează în media, în supermarketuri și la orice colț de stradă? Cum ar trebui să ne pregătim pentru Crăciun și cum ar fi recomandat să celebrăm această sărbătoare creștină? 

PĂRINTELE NECULA: Chiar dacă par repetitiv o spun: cu smerenie. Fără abuzuri turistico-nutriționale. În fond seara Crăciunului este o seară de Ajun, de ajunare, de postire. Colinda nu se poate cânta cu gura plină. Liturghia nu se poate sluji cu burta plină. E un soi de ascetism la care ne aliniem au ba. Mă uit atent la oamenii din jurul meu, concitadinii mei, care în tot Postul Crăciunului se ghiftuiesc în Târgul de Crăciun iar de Crăciun petrec acasă, lasă Târgul golit de oameni…E un soi de sindrofie cu ștaif de altă dată. Mie îmi pare că este o cădere în aburii de vin și ciolan afumat. Nu-i judec dar trebuie să spun că nu dinspre această parte și prin acest mod de a fi se crește spre Hristos. Desigur acest mod de a trăi social Crăciunul arată și cam pe unde ne-am fixat obiectivele de viață spirituală. Mă uit iar atent și aud cum după ghiftuirea de Sărbători se angajează toți cu cel puțin o jumătate de normă la sala de sport. Au confundat perioadele! Se postește, mai ales, înainte de Praznic. 

LIBRIS: Făcând referire la o altă expresie uzuală, ce înseamnă un „Crăciun fericit” oare? Ce ne urăm de fapt unul altuia?

PĂRINTELE NECULA: Nu știu să zic. Pentru că măsura fericirii are și o dimensiune personală. Și oamenii pot atinge propriile targeturi sufletești, după cum și le fixează. Pentru mine Crăciun fericit înseamnă o Liturghie luminoasă și o după-amiază de cumințenie în familie. Neapărat o carte bună. Uneori de oboseală nici măcar nu pot mânca din bunătățile oferite. Dar dacă am mâncat din Trupul și Sângele lui Hristos de-ajuns îmi este…Ce ne urăm? Cred că orice ne urăm de Crăciun are legătură cu iertarea și bucuria. Cu încărcarea inimii de icoana Biruirii răului. 

LIBRIS: Cum readucem Crăciunul autentic din mall înapoi în sânul familiei? 

PĂRINTELE NECULA: Venind acasă. În fond fiecare brad care protejează darurile e un simbol al iubirii ce ne-o purtăm. Fiecare cuvânt cuminte și fiecare încurajare. Trebuie să știți că uneori Ajunul mă găsește oriunde împărtășind bolnavii, acasă sau în spital, dăruind un pic din timpul meu. Simt că fiecare dintre noi, făcându-ne datoria, împlinim Crăciunul. La plecarea din Spital, seara târziu, colind ușor dinaintea ușilor de la UPU ca o binecuvântare. Crăciunul ne învață că fiecare suntem sprijin fiecăruia. Am privegheat plecări în Ajun de Crăciun ori în nopți de Revelion. Nu am simțit o scădere a duhului și tensiunii luminoase a Sărbătorii. Orice creștin asumat este ca un ostaș sub arme. Sub Cruce, în cazul creștinilor, lupta cea bună presupune asumarea Domnului care se naște în luminoasa căldură a Betleemului. 

LIBRIS: Potrivit anumitor statistici, în perioada Crăciunului și a Anului Nou, crește numărul tentativelor de suicid și a celor care aleg să-și ia viața. Pentru cei părăsiți, abandonați, care au pierdut pe cineva apropiat, cei care sunt departe de casă, de cei dragi, singurătatea în această perioadă a anului pare mai greu de îndurat decât în alte luni din an.

Ce putem face noi ca indivizi pentru a oferi o sursă de sprijin acestui segment vulnerabil al societății?

PĂRINTELE NECULA: Mi-e teamă ca e mult mai grav decât vrem să recunoaștem. Suntem martorii unui fenomen al însingurării fără precedent. Asmuțiți de singurătatea impusă de COVID am devenit performeri în izolaționism. Eu zic că putem să batem la ușile vecinilor ce nu par fericiți. Un colind, un gând, o încurajare. Un gest de cordialitate poate preîntâmpina o supărare care face pe câte unul să demisioneze din bucuria vieții. 

LIBRIS: Care este rostul postului? Și oare de ce există tradiția postului înaintea marilor sărbători?

PĂRINTELE NECULA: Rostul postului este așezarea pe rosturi duhovnicești a glisării vieții noastre cotidiene în condițiile unei siguranțe duhovnicești minimale. Viața noastră are nevoie de restaurare și de odihnă în Duhul Sfânt. De aceea postirea nu ține doar de efortul nutrițional al omului ci și de tot ceea ce reprezintă ethosul său cotidian: lectură, cântare, rugăciune, milostenie și participare la Liturghie. Dar mai ales atingerea acestor puncte de reper în deplină libertate. Pentru a constitui libertatea autentică, izvor interior lucrării în Dumnezeu a mântuirii noastre. Tot acest efort este necesar dinaintea câte unei sărbători pentru a înțelege adâncul darului primit prin Sărbătoare. Postirea are legătură cu urmarea exemplului Domnului Iisus Hristos. Acela care, retras în pustie și postind, ne-a dovedit ce armă imbatabilă este postirea în construirea mecanismului de apostoli ai Lui. Postim ca să evităm pierderea echilibrului nostru duhovnicesc. Nu din obligație, ci din nevoia, fundamentală, de a înțelege înălțimea sărbătorii, adâncimea darului acesteia și marginile- de necuprins- ale iubirii lui Dumnezeu pentru noi. În foame cunoaștem mila hrănirii, în sete binecuvântarea apei pe buzele arse de așteptare. 

LIBRIS: De unde mai învață tinerii colinde? Cum s-a transformat acest obicei de-a lungul timpului? Ce diferențe observați cu privire la acest obicei dacă e să comparați cu modul în care se petreceau lucrurile când erați dumneavoastră copil?

PĂRINTELE NECULA: Tinerii au de unde învăța. Școala de colinde e la click distanță. Pe internet ori pe iphone, trecând strada la un bătrân cu voce ori intrând în Biserici. Acum e problemă de unde? E full-option piața de desfacere de colinde. Întrebarea mea este alta: mai vor ei să cânte colinde? Evoluția ultimilor ani îmi dă încredere. Au fost câțiva ani grei, de comercializarea a colindei. Acum se întorc colindătorii acasă. E ceva maturizat în vremea însingurării din ultimii doi ani. Diferența majoră este că acum nimeni nu te oprește să cânți colindul. Cu excepția celor care cred că a colinda este gest de veac trecut. Uneori morții noștri sunt mai vii decât cei vii care-i batjocoresc. Zilele trecute chiar mă gândeam: colind colindul cu vorbele bunicii din Șchei și cu glasul tatei în ureche. Ei sunt colindători cu mine. Cum copiii mei sper să ajungă să-și învețe să colinde „cum cânta tata”. Este o geneză a duhului care ține vie memoria Crăciunului. 

LIBRIS: Dacă ar fi să recomandați câteva titluri celor care doresc să ofere de Crăciun o carte, care ar fi acestea?

PĂRINTELE NECULA: Orice carte care ajută înțelegerii lumii în care trăim. Refuz astigmatismul în lectură. Ceea ce îmi place mie poate că dăunează sufletește omului de lângă mine. Îi rog doar să evite lectura din texte care comercializează superficialitatea în raport cu Domnul nostru Iisus Hristos. Ca să aibă liniștea gândului curat. 

LIBRIS: Vorbind de cadouri de Crăciun, puteți să împărtășiți cu noi amintirea unui dar pe care l-ați oferit sau pe care l-ați primit, care nu a fost un bun material și care a adus bucurie?

PĂRINTELE NECULA: Oooo, sunt miile de întâlniri în spovedanie cu oamenii. Bucuria colindelor în frigul nopții pe străzile pustiite de răutate ori privegherea dăruită unei mame ce pleca din lume lăsându-și copiii triști și care, prin prezența unui om al Bisericii au descoperit iubirea lui Hristos. Dragostea copiilor mei și a soției când mă poartă în răbdarea lor că nu sunt acasă să le spun că-i iubesc dar știind că împlinindu-mi preoția le declar că-i iubesc cu veșnică recunoștință. Zâmbetul trist al mamei că a plecat tata dar suficient de luminos că noi, copiii ei și nepoții ei, suntem parte vie a Crăciunului ei. Mâna întinsă de bolnavii incurabili din anticamera morții care mă primesc în Ajun cu Euharistia în Potir ca pe Hristos Însuși. Liturghia din dimineața Crăciunului când trag cu ochiul dincolo de zăbranicul morții și-i văd pe toți ai mei plecați cum colindă, colindă, colindă…

Interviu realizat de Laura Mate pentru libris.ro. Articol apărut în Gazeta Libris, numărul 13, decembrie 2022. Gazeta Libris se distribuie gratuit în coletele Libris.

„Mereu am iubit cărțile și a avea un job care să mă aducă atât de aproape de ele precum sunt acum, părea până nu demult un vis. Fac parte din echipa de marketing a libris.ro și sunt în continuă căutare de răspunsuri și de povești bune.Când sunt întrebată ce înseamnă o carte bună, îmi vin în minte cuvintele lui Salinger. Acesta spunea că-l impresionează dacă, după ce termină o carte, simte c-ar vrea ca autorul să fie un prieten bun pe care să-l poată suna. Rezonez cu această definiție. Ce n-aș fi dat ca în liceu să-l fi putut suna chiar pe Salinger, s-o am în agendă pe Meg Jay, iar în anii de facultate să fi ieșit la cafea cu Elizabeth Strout.
Articolele și interviurile pe care le semnez se nasc din curiozitate, dragoste de carte, entuziasm pentru idei noi, respect și admirație pentru figuri reprezentative din lumea literară.”

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *