Matteo Strukul este un autor italian care a publicat două romane istorice, inspirate de viața unor figuri remarcabile din istoria italiană. Ambele au fost traduse și în limba română la Editura Humanitas, explorând viața lui lui Giacomo Casanova, respectiv a unei scurte perioade din existența celebrului artist Michelangelo. Al treilea roman tradus și publicat în limba română la Editura Humanitas este dedicat unui alt monstru sacru al culturii italiene și, în cele din urmă, universale, anume lui Dante Alighieri.

Dante: Enigma de Matteo Strukul

Țintind mai degrabă o abordare romanțată, căutând să surprindă episoade inedite, Matteo Strukul amestecă istoria cu fantezia într-o compoziție condensată care e mai puțin prietenoasă cu cititorul obișnuit la început, dar care recuperează și menține curiozitatea în a doua jumătate a volumului.

Fără să aibă o abordare exhaustivă și fără pretenții biografice precise, dar fascinat de creatorul Divinei Comedii, Matteo Strukul ne propune explorarea unei perioade potențial decisive din biografia tânărului Dante, când cel ce avea să devină poate cel mai cunoscut  scriitor al Evului Mediu e marcat de câteva evenimente remarcabile, potențial catalitice pentru crearea capodoperei sale. Plasat în perioada 1288-1290, romanul lui Strukul, „Dante: Enigma”,  îl surprinde pe Dante în perioada sa de tinerețe. 

Fundalul istoric care ocupă o parte consistentă din roman e reprezentată de apogeul înfruntării dintre guelfi și ghibelini. Guelfii și ghibelinii au reprezentat două facțiuni rivale în perioada în care Papalitatea și Imperiul Romano-German își disputau influența în secolele XII-XIII în orașele din nordul Italiei. În acea perioadă, Italia nu era unificată astfel că marile orașe aveau o autonomie și își negociau alianțele în funcție de interese. Unele dintre aceste orașe, precum Arezzo, Pisa, Pistoia s-au apropiat mai degrabă de influența Imperiului, în cadrul facțiunii ghibeline, în vreme ce Bologna, Genoa sau Perugia erau cunoscute ca orașe ale guelfilor, mai apropiate de autoritatea papală. Alte orașe precum Milano, Florența sau Verona au oscilat de-a lungul timpului în alegerea uneia dintre tabere, dictatul fiind întemeiat predominant economic (influența autorității papale, respectiv a Imperiului asupra intereselor economice ale familiilor bogate predispunea, contextual, la o orientare spre una sau spre cealaltă dintre facțiuni). Rivalitățile se concretizau adesea și în înfruntări militare care s-au întins pe mai bine de 100 de ani și au cunoscut etape succesive (după înfrângerea ghibelinilor, guelfii s-au rupt la rândul lor în alte două facțiuni rivale: guelfii albi și guelfii negri). Romanul lui Strukul e plasat chiar în punctul culminant al acestor confruntări, încheiate cu victoria guelfilor prin bătălia de la Campaldino, acolo unde a participat și Dante, de partea armatelor guelfe ale Florenței.

Povestea lui Matteo Strukul debutează în preambulul acestei bătălii decisive, într-un moment în care facțiunea guelfă este pusă în inferioritate și sfidată de clericul Ubaldini, care preia puterea și dominația în Pisa, atrăgându-l într-o capcană pe Ugolino și familia sa. E un moment decisiv pentru Florența care, sub inițiativa guelfului Corso Donati decide să îi confrunte militar într-o manieră care nu va fi deloc ușoară. Prima parte a romanului are în centru pregătirea acestei înfruntări. Ambele facțiuni caută prin diferite vicleșuguri să anticipeze, ca într-o partidă de șah, mișcarea rivalilor, să pregătească terenul diplomatic, dar și militar pentru a obține superioritatea în acțiune. În cele din urmă armata condusă de Donati va întâlni armatele ghibelinului Buonconte într-o sângeroasă confruntare care se va solda cu capitularea ghibelinilor.

Pe fondul istoric al montării acestui moment important din istoria medievală, Strukul îl surprinde pe Dante Alighieri în tinerețe. Un artist aflat încă în căutarea expresiei personale, frecventându-l și pe revoluționarul artist Giotto, tânărul Dante văzut de Strukul se află într-un moment de tensiune personală, surprins de două chemări aparent opuse. El are de ales între provocarea lumească de implicare politică și militară și provocarea creatoare de a-și articula o menire poetică. În același timp, Dante e prins într-o căsnicie pe care nu și-o dorește, tânjind după iubirea perfectă proiectată alături de Beatrice, frumoasa de care e îndrăgostit în secret și care intuiește că îi poate cataliza forța creatoare. Suferind de epilepsie, Dante trece de asemenea prin experiența unor crize ocazionale pe lângă visele pe care le are, în care apar elemente simbolico-profetice de care crede că s-ar putea folosi. Alegând să accepte în cele din urmă loialitatea soției sale, Gemma și să înțeleagă tipurile de iubire care îl înconjoară, Dante asumă și rolul de feditor în armata Florenței și decide să participe alături de guelfi la bătălia de la Campaldino.

Va fi un moment decisiv pentru scriitorul italian, căci ororile de pe câmpul de luptă vor căpăta proporții infernale și îl vor marca inevitabil și profund pe tânărul Dante. Întors de pe front la soția sa și aflând că Beatrice este bolnavă, Dante va suferi în tăcere și va trăi o puternică înstrăinare față de ororile și fragilitatea unei lumi care nu se dovedește mai bună nici după victoria guelfilor. Căci Florența pare să se afle din nou în pragul unui nou război, în care Dante nu se mai regăsește. Cum se vor aduna toate aceste experiențe în premisa care va duce la nașterea capodoperei culturii europene medievale, „Divina Comedia”? Ce alegere va face Dante, după ce războiul îl va consuma de timpuriu? Vă rămâne să descoperiți în versiunea imaginată de Strukul.

Fără să fiu un bun cunoscător al istoriei medievale sau a biografiei lui Dante, recunosc că am fost pus în dificultate mai ales în prima parte a romanului. Matteo Strukul nu vrea să scrie greoi și nici exhaustiv, nu produce un roman istoric de proporții cu descrieri ample și cu consemnarea amănuntului de epocă. De fapt frazele și construcția romanului sunt redactate mai degrabă într-o matrice de best-seller, accesibil și populare. Pe de altă parte, tematica vastă și universul puțin familiar înghesuite într-un număr relativ mediu de pagini  fac din „Dante: Enigma” o poveste greoaie în prima parte, pentru cititorul obișnuit. Autorul nu oferă prea multe repere de context, își imersează cititorii direct în miezul acțiunii și înfruntărilor, astfel că urmărirea personajelor și înțelegerea alianțelor și a fundalului istoric este ceva mai dificilă pentru un neinițiat. Iar Strukul dedică o mare parte a poveștii tocmai acestor evenimente, integrându-l pe Dante pe parcurs, pierzându-l pe alocuri ca  punct focal al romanului. Per ansamblu, compoziția se încheagă însă spre final și evenimentele istorice converg semnificativ în cele din urmă spre scriitorul italian.

Ca roman istoric capabil să satisfacă un cunoscător sau un cititor răbdător care preferă lecturile imersive și construcțiile ample, Strukul nu convinge. Pe de altă parte, ca romanță biografică, scăldată într-un fragment de epocă, Strukul își atinge obiectivul și livrează un fundal imaginar și interesant pentru inspirația uneia dintre cele mai strălucite minți ale Europei medievale. 

sever gulea

Articol realizat de Sever Gulea pentru libris.ro.

„Am studiat filosofia, medicina, am fost librar, în prezent sunt medic psihiatru. Celebrez în fiecare zi faptul că suntem oameni născocitori (homo fictus).
Trăiesc înconjurat de povești, fie că deschid cărți, fie că ascult (cu plăcere) oameni, fie că mă povestesc pe mine însumi. Gândesc adesea în povești, visez în povești.
Pentru mine lectura e pur și simplu o prelungire firească a existenței, o formă de a reactualiza esența experienței umane etern narativă.”

Dacă simți că sunteți cititori pereche, vezi și alte articole de același blogger aici.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *