Proza română contemporană are de câțiva ani o nouă colecție respectabilă în cadrul Editurii Litera. Aici, sub umbrela experimentatei Doina Ruști și, împreună cu revista Ficțiunea, o revistă care caută să șteargă și granițele dintre arte, scriitori români precum Alex Trușcă, Pavel Nedelcu, Mihail Victus, Liviu G.Stan și mulți alții au fost reuniți și promovați, cu romane și proză scurtă. Ceea ce mi se pare îmbucurător la această colecție e că nu pare să aibă un caracter opac, elitist, ci că ea cuprinde autori tineri cu backgrounduri și stiluri diferite, invitați să formeze o comunitate deschisă. Colecția Biblioteca de Proză Contemporană are un aer proaspăt și oferă noi și noi surprize cititorilor, prin scriitorii care nu par să fie limitați de condiționări estetice sau de gen, dar care ale căror lucrări au totuși un caracter închegat și matur. Colecția mi-a stârnit și mai multă curiozitate odată cu evenimentele găzduite la târgul de carte și experiențe culturale Libfest Brașov 2023, acolo unde Dorian Dron, Roxana Ruscior și Alexandru Lamba s-au întâlnit cu cititorii brașoveni și au discutat, printre altele și despre procesul construcției unei povești și despre reperele care îi inspiră.
Alexandru Lamba este un prozator brașovean care vine din zona de SF (unde a fost deja recompensat cu premii) și care a primit în 2023, un premiu inaugural, conceput de Revista Ficțiunea, pentru cel mai bun final al romanului său „Șapte virtuți deșarte și o păcătoasă moarte”. Originalitatea acestui premiu, dar și discursul elogios al lui Laurențiu Ciprian Tudor m-au convins să citesc povestea lui Alexandru Lamba.
O narațiune cu un titlu lung și provocator, povestea lui Alexandru Lamba e împărțită în capitole cu ecouri de avertisment creștin, expuse sub forma unor fragmente din predica unui preot imaginar, părintele Ghenadie. Ele anunță/creionează câte un păcat în viziunea creștină pe care capitolele respective le dezvoltă narativ, urmărind destinul protagonistului Horia. Construcția aceasta, centrată în jurul actelor imorale mi-a amintit de clasicul thriller al anilor ‘90 regizat de David Fincher, anume „Seven”, în care Kevin Spacey face unul dintre cele mai memorabile roluri ale sale. Mai discret și mai ambiguu decât filmul lui Fincher, narațiunea lui Alexandru Lamba mixează elemente de policier, noir și bizar într-o combinație aparte.
Deși pornește de la repere destul de obișnuite, de la o situație banală și un personaj înșelător de trivial, romanul lui Alexandru Lamba se întunecă pe măsură ce dai paginile, dând senzația că intri, aproape fără să îți dai seama, într-un gathering storm perfect. Fragmentele de predică ale părintelui Ghenadie sunt ca un fel de nori încărcați la orizont a căror greutate și descărcare le simți narativ, spre finalul fiecărui capitol. Nu e vorba neapărat de o gradație lineară a atmosferei, ci mai degrabă ca un compozit cu intensități diverse.
Așa cum aminteam, romanul începe cu un personaj care nu anunță mare lucru. Horia este un IT-ist relativ plictisit din provincie, într-o relație partenerială ușor aplatizată, agasat de un coleg logoreic, un artizan al gafelor prin detaliile nenumărate pe care le adună de la interlocutorii săi și pe care le exprimă în cele mai publice și nepotrivite situații. Un incident legat de o pisică a unei angajate aruncă suspiciuni sinistre asupra lui Horia care va lua câteva decizii ce îi vor schimba viața ulterior și o vor scoate din matca previzibil-burgheză.
Trecutul lui Horia și vulnerabilitățile sale rămân oarecum într-un con de umbra și sunt dezvăluite parțial, secvențial în câteva inserturi de text menite să joace și rol de avertisment legate de exploziile potențial agresive, fundamentate traumatic al acestuia. Ele, împreună cu fragmentele de predică ale preotului sunt reperele care pun un pic de gaz pe foc pe atmosfera ce devine tot mai bizară și apăsătoare, pe măsură ce Horia trece prin tot felul de întâmplări, lăsând în urmă un anume nivel de pagube și suferință.
Fără să fie un psihopat sadea, care urmărește să manipuleze și să obțină cinic avantaje exploatându-i pe ceilalți, Horia e mai degrabă un personaj gotic, ale cărui însemne din trecut explodează în prezent, nu mereu prin intenții criminale, ci uneori prin reacții defensive exagerate. Această nuanță face personajul lui Lamba nu doar suportabil, ci chiar deschis spre empatia cititorului, atâta timp cât acțiunile sale par să stea sub semnul unui destin tragic pe care alegerile sale nu îl pot evita. În acest sens, păcatele personajului principal nu sunt depline în sens creștin, pentru că de cele mai multe ori pare să le lipsească intenția malefică. Ele sunt mai degrabă rezultatul unor momente critice, nefericite, dar care împovărează totuși protagonistul cu un grad de vinovăție. De la jobul lui în companie și relația stabilă în care se află, Horia va ajunge, prin diferite concursuri de împrejurări care îi intersectează reacțiile sale hiperdefensive (cu consecințe violente la adresa celorlalți), într-un centru creștin pentru copii orfani, într-o sală de box, locuind cu un pugilist amator dubios și mai apoi în lumea prostituatelor și a proxeneților. Cu dezinvoltura lui Palahniuk și Alexandru Lamba te poartă prin firescul unui underground autohton în care nimic nu e ceea ce pare.
Dar tocmai atunci când te convingi că Horia este o astfel de păpușă a destinului, jucată de amorsele traumatice din spate, Alexandru Lamba schimbă macazul spre o poveste cu accente romantice, în care gesturile individuale contează și în care Horia își dezvăluie mai pregnant și latura umană, responsabilă. Doar că totul se îndreaptă spre acel final bine ticluit pe care autorul nu te va lăsa să îl uiți, când credeai că deznodământul a fost consumat.
Amestecând elemente din mai multe genuri, construind o atmosferă convingătoare, cu accente ce trimit totuși în afara universului deplin realist de la debut, atacând teme legate de natura răului, de liberul arbitru și chiar inserând o notă de ironie metafizică, Alexandru Lamba scrie un roman solid cu un final al cărui premiu este binemeritat.
Adaugă în wishlist titlul „Șapte virtuți deșarte și o păcătoasă moarte” și descoperă un autor român provocator din colecția Biblioteca de Proză Contemporană a Editurii Litera.
Articol realizat de Sever Gulea pentru libris.ro.
„Am studiat filosofia, medicina, am fost librar, în prezent sunt medic psihiatru. Celebrez în fiecare zi faptul că suntem oameni născocitori (homo fictus).
Trăiesc înconjurat de povești, fie că deschid cărți, fie că ascult (cu plăcere) oameni, fie că mă povestesc pe mine însumi. Gândesc adesea în povești, visez în povești.
Pentru mine lectura e pur și simplu o prelungire firească a existenței, o formă de a reactualiza esența experienței umane etern narativă.”
Dacă simți că sunteți cititori pereche, vezi și alte articole de același blogger aici.
