Măreața elvețiană de Jen Beagin

Nu o cunoșteam pe prozatoarea americană Jen Beagin, înainte ca romanul „Măreața elvețiană” să fie tradus și publicat în limba română la Editura Trei. Dar, pe măsură ce l-am parcurs, am găsit o lectură cât se poate de contemporană în tematică și ton, originală și ireverențioasă în același timp.

O poveste aflată la intersecția dintre blândețea ironică a lui Fredrik Backman, cu ale sale personaje mizantrope, anxioase, dar în același timp simpatice și sarcasmul dat peste cap al lui Ottessa Moshfegh, cu ale sale protagoniste mânate de ambiții și comportamente extreme, sfidătoare, reușita lui Beagin este de a ne scufunda în provocările narativelor contemporane despre traumă, identitate, sexualitate, reziliență, dar într-o manieră oarecum neserioasă, presărată cu nenumărate elemente absurde și bizare.

Greta și Flavia sunt cele două personaje centrale ale romanului. Ambele trăiesc în Hudson, o comunitate americană restrânsă, imaginea unui orășel de provincie, acolo unde nimic nu poate fi mai clișeic și mai previzibil și acolo unde toată lumea se cunoaște cu toată lumea. Cadrul este ales mai degrabă ironic sau ca o premisă pentru amorsarea intrigii căci, desigur, în spatele fațadelor obișnuite se află povești secrete și ciudățenii gata să iasă la iveală. Greta este un personaj care îți stârnește ambivalența. Are un trecut traumatic marcant, asistând la moartea mamei sale încă din adolescență, la 13 ani și pare o supraviețuitoare închistată: trecută printr-o serie de slujbe ciudate, mutată dintr-un oraș în altul, desprinsă dintr-un mariaj, Greta locuiește într-o casă de inspirație olandeză în care și-au făcut locul albinele și păianjenii. Sfidând ideea de confort și aspirații convenționale, trăind în condiții mizere, în ciuda potențialului intelectual, ca un antierou bukowskian feminin, Greta se mulțumește să rămână izolată benevol, deși anticipăm încă de la început un soi de inadecvare socială apăsătoare pentru ea. Greta are o slujbă ciudată: aceea de a transcrie ședințele de terapie ale unui coach excentric, supranumit Om, care lucrează însă cu diferite persoane pe care Greta le cunoaște, din comunitatea restrânsă. Practicând un soi de voyeurism biografic, Greta dezvoltă diferite fantezii și curiozități în legătură cu poveștile oamenilor de pe casetele pe care le transcrie.

Chiar dacă semnează un contract de confidențialitate restrictiv, Greta e pusă într-o poziție ciudată, aceea de a lua contact în ipostazele de zi cu zi cu persoanele ale căror secrete și culise intime le află din terapiile lui Om. Dintre acestea o clientă în particular îi stârnește atenția Gretei, o ginecoloagă frumoasă care se confruntă cu dificultăți sexuale. Flavia, cea supranumită de Greta drept Măreața Elvețiană are, la rândul ei, un istoric de abuz fizic din tinerețe care, printre altele, pare să o împiedice de la a se mai putea bucura de o viață sexuală împlinitoare. Cu toate că recunoaște aici o problemă, Flavia nu adoptă o strategie lamentativă, ci mai degrabă una sfidătoare și rece, fiind o critică acerbă a ceea ce ea numește fanaticii traumei, acea manieră de a explica neajunsurile prezentului pur din perspectiva istoricului traumatic.

Rezonând în mod parțial explicabil cu povestea lui Flavia, Greta dezvoltă o curiozitate amplificată față de clienta lui Om, iar lucrurile pare să scape de sub control atunci când cele două se întâlnesc, în circumstanțe mai mult sau mai puțin întâmplătoare și simt o atracție erotică irezistibilă una față de cealaltă. Între Greta și Flavia începe astfel o aventură intensă, într-un fel falimentară din start, dar cât se poate de adictivă. Lucrurile se complică, pe măsură ce Flavia va continua să exploreze cu terapeutul noua realitate sexuală care i se dezvăluie iar, Greta va avea de asumat o dezvăluire intimă de care s-a protejat și pentru care nu e neapărat pregătită.

Interesant este cum romanul dezvoltă acest plan al ricoșeului traumatic, abordarea biografiei Flaviei trimițând un ecou în biografia Gretei până la un punct de tensiune în care cele două protagoniste feminine vor fi puse în fața unei confruntări deopotrivă dureroase și eliberatoare. Tot acest parcurs e marcat de un reper important din istoricul abuziv al Flaviei: personajul care a abuzat-o pe Flavia e pe cale să fie eliberat din închisoare chiar în timpul în care Flavia și Greta escaladează în aventura lor erotică. 

Deși e o poveste care antrenează elemente profunde și dureroase, atmosfera romanului nu este una solemnă, sobră, ci mai degrabă una jucăușă. Jen Beagin preferă să introducă suficiente elemente absurd bizare care să dilueze contextul deplin serios al poveștii: fie că vorbim de relația de codependență dintre Greta și câinele ei, de practicile cel puțin excentrice ale coachului, de poveștile bizare ale clienților săi, de Sabine, prietena Gretei care îngrijește perechi de măgari în miniature în casa veche în care trăiește.

Autoarea americană nu se ferește să asocieze decorurilor și fiecărui personaj cel puțin o excentricitate care stârnesc curiozitatea cititorului, care amorsează un soi de imprevizibilitate narativă, care deturnează temporar atenția de la subiectele serioase, fără însă să le trivializeze pe deplin. În acest amestec de ușurință cu gravitate, de sensibilitate cu bizar, în acest aer de comedie neagră cu substrat amar, Jen Beagin reușește să articuleze provocator perspective asupra traumei, asupra dificultăților contemporane și să ne amintească faptul că în spatele măștilor aparent antipatice ale personajelor se ascund vulnerabilități nu în totalitate ameliorabile.

Articol realizat de Sever Gulea pentru libris.ro.

„Am studiat filosofia, medicina, am fost librar, în prezent sunt medic psihiatru. Celebrez în fiecare zi faptul că suntem oameni născocitori (homo fictus).
Trăiesc înconjurat de povești, fie că deschid cărți, fie că ascult (cu plăcere) oameni, fie că mă povestesc pe mine însumi. Gândesc adesea în povești, visez în povești.
Pentru mine lectura e pur și simplu o prelungire firească a existenței, o formă de a reactualiza esența experienței umane etern narativă.”

Dacă simți că sunteți cititori pereche, vezi și alte articole de același blogger aici.