La un an de la prima ediție, NOD revine la Brașov cu aceeași ambiție care l-a făcut remarcat încă de la început: să aducă împreună și să creeze un spațiu autentic de dialog între autori, profesioniști ai industriei și cititori. După un debut care a reunit peste 80 de invitați din 12 țări și mai bine de 5.000 de participanți, festivalul își deschide din nou porțile la Brașov în perioada 24–27 septembrie.
Dincolo de program, de invitați și de evenimente, există însă și povestea omului care a visat acest festival cu mult înainte ca acesta să prindă contur. Am avut bucuria să vorbim cu Liv Tane despre parcursul ei în lumea cărților, despre comunitățile pe care le-a construit, despre provocările din spatele organizării unui festival literar și despre convingerea care îi ghidează fiecare proiect: că, dincolo de toate schimbările prin care trece lumea, cartea continuă să ne aducă împreună și să ne păstreze viu spiritul uman.
Laura Máté: Pentru cei care nu te urmăresc în online și nu au auzit încă de Reading is Cool, ne poți povesti un pic despre tine și comunitatea pe care ai construit-o de-a lungul anilor? Din câte știm, totul a pornit în 2019 când ai pus bazele unei comunități de cititori, iar de atunci au apărut podcastul, emisiunea de la TVR Cultural și festivalul NOD. Cum s-au legat între ele?
Liv Tane: Mi-e foarte greu să refac o cronologie exactă pentru că nu există o dată de naștere oficială, ci mai degrabă o tranziție firească între diversele etape ale vieții. Citesc de când mă știu și nu-mi amintesc să fi avut vreo perioadă în viață fără cărți. Am învățat să citesc pe când eram la grădiniță, am câștigat premii la Olimpiadele de Română, am făcut liceul la Filologie și am urmat Facultatea de Litere. Ar fi trebuit ca drumul să fie evident. Chiar și atunci când mi-am luat un soi de pauză (regret cumva cei 10-15 ani în care am stat departe de ficțiune pentru că am făcut presă), am citit însă constant literatură profesională și multă, foarte multă non-ficțiune.
Când am renunțat definitiv la presă, poveștile au fost singura opțiune firească pentru mine. Am intrat în domeniul comunicării, apoi am tranzitat către școala de scris și, mai târziu, mi-am lansat propria editură. Nu știam nimic despre lumea în care pășeam, industria cărții era o necunoscută pentru mine, dar metoda trial and error a funcționat perfect în cazul meu, în ciuda prețului pe care l-am plătit. Și, pe măsură ce am început să înțeleg mecanismele, mi-am dorit să-i fac și pe alții să le înțeleagă.
Așa s-a născut mai întâi comunitatea de cititori, apoi rețeaua de profesioniști și, în cele din urmă, Festivalul NOD care este, pentru mine, doar începutul de drum al schimbării în bine pe care ne-o dorim cu toții.
Laura Máté: Pasiunea ta pentru lectură și lumea editorială este contagioasă. Când s-a îndrăgostit Liv Tane de cărți?
Liv Tane: Am învățat să iubesc cărțile de la mama, o femeie simplă dintr-un oraș de provincie, cu doar patru clase primare și încă patru la seral, absolvite târziu, după 30 de ani. Cred că, într-un fel, ăsta a fost felul ei de a încerca să-mi scrie un destin mai blând: mi-a pus cartea în mână de când am învățat să mă țin singură pe picioare. Bătrânele mele de la țară încă își aduc aminte cum ieșeam la cumpărături cu mama ținându-mă strașnic de guler, ca să se asigure că nu mă împiedic de vreo bordură sau nu iau în brațe vreun copac pe care nu-l vedeam pentru că făceam tot drumul cu nasul în câte o carte pe care avea grijă să mi-o cumpere prima, de la librăria din colțul străzii.
La fel, scriu dintotdeauna, dar nu cred că m-am visat vreodată cu adevărat scriitoare. Mă fascinează mai degrabă complexitatea din procesul nașterii unei cărți și drumul ei spre cititor. M-a întrebat cineva la un moment dat dacă faptul că studiez mecanismele creative și fluxul industriei editoriale nu ajunge să-mi altereze bucuria lecturii și să mă facă să pierd plăcerea, gustul poveștii. Aș zice că, dimpotrivă, cu cât înțeleg mai bine procesul, cu atât apreciez mai mult întregul.
Laura Máté: Care sunt autorii tăi preferați și de ce? Ce te atrage în mod deosebit la un autor, ce cauți într-o carte?
Liv Tane: Multă vreme aș fi răspuns fără ezitare că prefer literatura americană contemporană, dar în ultimii ani, de când am transformat pasiunea în profesie și am început să explorez și alte zone ale lumii, aș zice că răspunsul corect este „îmi place literatura contemporană”. Cred că suntem într-un moment fericit al istoriei în care avem acces la unele dintre cele mai puternice și mai complexe voci literare și mi-e greu să mă rezum la câteva exemple pentru că simt că ar fi nedrept pentru cei pe care i-aș omite.
Îmi place să caut dincolo de firul narativ și să mă răsfăț cu toate lucrurile frumoase care îl îmbracă – un stil rafinat, o documentare riguroasă, o construcție surprinzătoare. Dar ce prețuiesc cel mai mult la un autor este sinceritatea și respectul pentru misiunea lui, asumarea responsabilității pe care o are față de spațiul literar și față de cititor.
La polul opus, detest rețetele și, în general, extremele de orice fel. Din păcate, trăim și într-o epocă în care unii își aplică cu mult prea mare ușurință eticheta de scriitor, doar pentru că tehnic ne e la îndemână să publicăm. Orice. În plus, mai e și tentația asta a activismului explicit și a corectitudinii politice care, din punctul meu de vedere, ajunge de multe ori să afecteze grav actul literar, dar asta cred că e o altă discuție.
Laura Máté: Crezi că pasiunea pentru citit se formează sau se cultivă? Și cum crezi că ne influențează cărțile pe care le citim?
Liv Tane: Cred că se formează și se cultivă ☺, tocmai de-aia cred că avem foarte mult de lucru în privința asta. Sunt în categoria aia care, dacă ar redesena piramida lui Maslow, ar pune lectura la nevoile de bază. Ba nu, aș pune-o la fiecare nivel ☺ Am convingerea că cititul nu este nici moft, nici frivolitate, nici temă pentru acasă, ci hrana elementară a conștiinței din care se nasc instrumentele gândirii critice, adică fix acea calitate care ne garantează supraviețuirea ca specie superioară, cum încă ne mai place să credem că suntem.
Cărțile ne influențează profund, atât individual, cât și la nivel de grup, ne ajută să construim valori și principii comune. Ne oferă perspective noi asupra vieții și ne învață să privim orice situații din unghiuri noi, diverse. Nu e o ocupație exclusivă pentru o anumită categorie socială sau pentru o anumită vârstă, ci e o îndeletnicire care ne ajută să creștem și să ne formăm pe tot parcursul vieții. Despre beneficiile lecturii aș putea să vorbesc o veșnicie, e și ăsta un subiect necesar.
Laura Máté: Prima ediție a festivalului NOD a adus în toamna anului trecut la Brașov peste 5.000 de participanți și invitați din 12 țări. Cum a apărut ideea și de ce Brașov?
Liv Tane: Ideea s-a născut cu mult timp în urmă, visez la festivalul ăsta de câțiva ani, era nevoie doar de momentul și de oamenii potriviți pentru el, lucruri care s-au construit în timp și cu răbdare. Brașovul mi s-a părut alegerea potrivită din multe motive, dar cel mai important dintre ele era faptul că plantasem deja aici sămânța Reading is Cool, iar prietenele mele bune, Adina, Magda și Alexandra, s-au îngrijit ca această comunitate să crească frumos, prin întâlnirile lunare ale Book Clubului de la Radisson Blu Aurum, unul dintre cele mai elegante spații care de altfel găzduiește și evenimentele din agenda NOD dedicată profesioniștilor.
Apoi, au fost toți prietenii care ne-au sărit în ajutor, începând cu Augusta Oniță-Bagoly, care ne-a ajutat nu doar cu multe sfaturi din experiența LibFest, ci și cu multe uși deschise atât spre parteneri importanți, cât și spre publicul brașovean. O asemenea dovadă de încredere este neprețuită, mai ales pentru cineva care nu aparține formal Brașovului (chiar dacă mulți sunt convinși că trăiesc sau măcar că m-am născut aici, mai ales după experiența NOD).
Cred că e important să descentralizăm cultura, să privim și spre alte locuri decât București și să facem lucruri importante să se întâmple și în alte orașe, acolo unde publicul e pregătit să le primească. Brașovul este un astfel de loc și mă bucur că și Primăria Municipiului Brașov a văzut potențialul și a ales să sprijine festivalul încă de la prima ediție. Despre impactul pe care frumusețea orașului l-a avut asupra invitaților noștri nici nu mai vorbesc ☺
Laura Máté: Pe lângă întâlnirile cu autorii, lansările de carte și sesiunile de autografe, NOD pare să își propună să aducă mereu ceva nou. Pe lângă concursul de manuscrise ce a avut loc și la prima ediție, în 2026 ridicați ștacheta cu Primul Campionat Internațional de Slam Poetry din România. Cum a încolțit această idee și la ce se pot aștepta finaliștii acestor competiții?
Liv Tane: Call-ul de manuscrise a fost, de fapt, gândul de la care a plecat festivalul, iar toate celelalte s-au construit firesc în jurul lui. Inițial, am vrut să construim un spațiu în care să punem la aceeași masă autori, editori, agenți literari și să deschidem uși ale dialogului care să le permită poveștilor să circule mai ușor. Am vrut să punem în mișcare o piață care pare amorțită de prea multă vreme, dar ne-am dat seama rapid că sunt multe elemente pe care trebuia să le luăm în calcul, iar primul și cel mai important a fost publicul. Așa am ajuns de la un mic eveniment profesional, la efortul semnificativ al unui festival internațional.
Fiecare ediție este pentru noi o școală în sine. Învățăm constant, descoperim alte și alte posibilități și creăm în jurul lor. Mi-ar fi plăcut să mă laud cu ideea concursului de Slam Poetry, dar ea a venit de la Cristina Bălașa, colega și prietena mea de la Matca Literară. De altfel, fără Matca, probabil că NOD nu ar fi fost posibil și sunt extrem de recunoscătoare că ei sunt, practic, celălalt părinte al festivalului. Contează mult să ai viziuni similare când vine vorba de co-parenting, nu-i așa? Încercăm să ne creștem puiul sănătos împreună.
Cât despre rezultatele concrete, nu pot să nu menționez faptul că cel puțin opt titluri au văzut lumina tiparului în urma pitch-ului de manuscrise de anul trecut, la edituri precum Vellant, Corint, Cartier, OMG sau Creator. Anul acesta, am primit în jur de 140 de aplicații, dintre care 37 au fost selectate să intre în întâlnirile cu editorii.
Laura Máté: Și lista evenimentelor din acest an este impresionantă. Cititorii și oamenii din lumea cărților care vor veni la Brașov vor avea bucuria să se întâlnească cu autori de renume internațional precum Matt Haig, Jonathan Coe, Maja Lunde, Miguel Gane, dar și îndrăgiți autori români precum Radu Paraschivescu, Lavinia Braniște. Ce te entuziasmează cel mai mult la această ediție și ce nu ar trebui să rateze cei care ajung la Brașov în septembrie?
Liv Tane: Mă entuziasmează cel mai tare gândul că, pentru mine, festivalul nu se termină niciodată. Bine, mă și intimidează deopotrivă ☺ Dar nu pot să descriu cum se simte fiecare e-mail de confirmare de la un autor căruia până atunci doar îi citeai numele cu admirație pe o copertă. Sau să descoperi cât firesc, câtă modestie, cât respect emană cei mai mulți dintre ei. E copleșitor să pot să am acces atât de intim la oamenii din spatele poveștilor și e un uriaș privilegiu să simt că fac și eu un pic parte din lumea asta.
Mă entuziasmează fiecare temă, fiecare eveniment, fiecare moment din agendă și mă frustrează gândul că nici măcar eu, care le pun în program cu mâna mea, nu pot să fiu prezentă la toate. Dar îmi doresc să nu ratăm șansa să învățăm cât de mult putem de la oaspeții noștri. Sunt oameni care vin cu un bagaj atât de mare de experiență, încât ar fi o pierdere imensă să nu le oferim cât mai mult spațiu în care să și-o împărtășească generos. Recuperăm noi după aia ☺
Mă entuziasmează faptul că simt că oamenii iubesc deja NOD și că avem lângă noi susținători și parteneri ca AQUA Carpatica și Raiffeisen Bank România cu ajutorul cărora am speranța că festivalul ăsta va deveni o tradiție care va rezista multă vreme.
Laura Máté: Cum crezi că a schimbat prezența social media în viața noastră promovarea cărților și care este importanța târgurilor de carte și a festivalurilor de literatură? Care consideri că sunt cele mai mari provocări pentru cei care vor să-și desfășoare activitatea în lumea cărților?
Liv Tane: Social media vine cu plusuri și minusuri. Târgurile și festivalurile rămân nu doar cel mai eficient spațiu de întâlnire pentru profesioniștii din industrie, ci și o metodă perfectă de promovare a produselor literare în rândul publicului larg. Prezența fizică reușește să creeze legături trainice și să valideze calitatea. Evident, însă, capacitatea de penetrare din mediul online o depășește categoric pe cea din spațiul fizic, așa că social media vine cu avantaje enorme la capitolul popularizare.
Cât despre cei care vor o carieră în lumea cărților, una dintre cele mai mari provocări pe care trebuie să le depășească este tentația supraexpunerii și a validării superficiale obținute cu prea mare ușurință. Pe care tot social media o întreține. Cu cât devine mai facil accesul, cu atât mai subțiri devin rigorile, iar riscul de a aluneca în vulgar crește exponențial – nu mai este vorba despre calitatea poveștii, ci de carisma și ambiția celui care o vinde. Literatura nu mai e un exercițiu de stil și de responsabilitate, ci devine un exercițiu de orgoliu.
E important să ne folosim de plusuri, dar să nu ignorăm efectele pe care le au minusurile, mai ales când social media poate să se transforme atât de ușor într-un instrument la îndemâna impostorilor. Cum facem asta? Cu educarea gândirii critice. Și uite cum se închide cercul cu punctul de plecare al discuției noastre. Cartea salvează cartea și ne salvează spiritul uman.
Laura Máté: NOD e construit în jurul drepturilor de autor, domeniu pe care Inteligența Artificială îl pune acum sub presiune. IA evoluează accelerat și atinge inclusiv zona de creație. Cum vezi viitorul lumii literare în următorii ani?
Liv Tane: Ajungem să ne creăm mecanisme de protecție abia atunci când avem nevoie de ele. E și ăsta un exercițiu de reziliență, că tot e un termen la modă. Nu putem împiedica evoluția tehnologiei, e firească și necesară, însă presiunea Inteligenței Artificiale ne obligă să deschidem dialogul etic și să reevaluăm mecanismele care protejează dreptul de proprietate intelectuală.
Fără îndoială că în viitorul apropiat vom intra în etapa în care produsele „creative” generate de IA o să devină o obișnuință. Există un public pentru orice, nu? Însă A-ul din IA nu va face decât să confere și mai mare greutate creativității umane, cea generată de emoții autentice și de procese cognitive originale. Treaba noastră e să ne educăm îndeajuns încât să putem să facem diferența între ele. Iar asta tot cu multă carte se face.
Laura Máté: Îți mulțumim pentru răspunsuri și timpul acordat, iar în încheiere ne-am bucura să ne spui ce citești acum și ce titluri își așteaptă rândul în wishlist-ul tău.
Liv Tane: Cred că asta este cea mai grea întrebare din tot dialogul nostru, dar am să mă străduiesc ☺ Tocmai am terminat de citit câteva zeci de manuscrise pe care le-am primit în NOD Open Call și m-am premiat repejor cu There are Rivers in the Sky și Bastarda Istanbulului. Elif Shafak e o autoare de care m-am apropiat cu reticență (sunt încă multe prejudecăți de care trebuie să mă dezbar), dar faptul că am cunoscut-o primăvara asta la Dublin m-a făcut să-mi reconsider perspectiva și mărturisesc sincer că m-a cucerit cel mai recent volum al ei, apărut și la noi cu titlul Sunt fluvii în cer.
Citesc, desigur, cât pot de mult din autorii invitați la NOD anul ăsta, pe unii îi recuperez, pe alții îi redescopăr, cu alții sunt la prima întâlnire și mă bucură (mi-a plăcut mult Iris Wolff, de exemplu). Dar recunosc că mă mai abat de la programă și abia aștept să deschid Ceea ce putem ști, a lui Ian McEwan, Maniac, a lui Benjamin Labatut, să descopăr A treia țară a Karinei Sainz Borgo pe care am cunoscut-o la FILIT unde m-a cucerit definitiv, să mă încumet la Numărătoare de visuri a Chimamandei Ngozi Adichie și să iau cu mine pe plajă Dansează când îți vine să plângi a Cameliei Cavadia, doar pentru că mi-am mai rezervat câteva zile de vacanță înainte de septembrie, cât să fie bateriile pline de NOD 😉
Articol realizat de Laura Mate pentru libris.ro.
„Mereu am iubit cărțile și a avea un job care să mă aducă atât de aproape de ele precum sunt acum, părea până nu demult un vis. Fac parte din echipa de marketing a libris.ro și sunt în continuă căutare de răspunsuri și de povești bune.Când sunt întrebată ce înseamnă o carte bună, îmi vin în minte cuvintele lui Salinger. Acesta spunea că-l impresionează dacă, după ce termină o carte, simte c-ar vrea ca autorul să fie un prieten bun pe care să-l poată suna. Rezonez cu această definiție. Ce n-aș fi dat ca în liceu să-l fi putut suna chiar pe Salinger, s-o am în agendă pe Meg Jay, iar în anii de facultate să fi ieșit la cafea cu Elizabeth Strout.
Articolele și interviurile pe care le semnez se nasc din curiozitate, dragoste de carte, entuziasm pentru idei noi, respect și admirație pentru figuri reprezentative din lumea literară.” – Laura Mate
Dacă simți că sunteți cititori pereche, vezi și alte articole de același blogger aici.
