o viata mai buna
O viață mai bună – Anna Gavalda

Ediția din luna februarie a Clubului de Lectură de la Librăria Șt.O.Iosif Brașov a reprezentat un nou prilej pentru mine să descopăr un autor popular pe care nu avusesem ocazia să îl abordez mai devreme. Prozatoarea franceză Anna Gavalda, cu cel mai recent roman tradus în românește la Editura Polirom a fost alegerea pe care participanții Clubului de Lectură au făcut-o pentru discuția de la evenimentul lunar care subliniază dimensiunea socială a lecturii.

O viață mai bună reunește două fire narative, construite din perspectiva persoanei I, două povești ale unor tineri aflați într-un moment de criză existențială surdă care descoperă șansa de a-și schimba destinele, în cele mai neașteptate circumstanțe. Prima parte este povestea lui Mathilde, o pariziancă de 24 de ani, singură și plictisită, care trăiește o senzație intensă de inautenticitate și insatisfacție atât pe plan profesional, cât și pe plan personal: deși e înscrisă la un master de istoria artei, lucrează în domeniul promovării online (acolo unde, așa cum ea recunoaște, minte de dimineața până seara,  implementează o strategie la limita escrocheriei care implică crearea de identități false și postarea de comentarii care să convingă proprietarii de site-uri să treacă prin rebranding). Pe de altă parte, Mathilde așteaptă în continuare un tip potrivit pentru ea, bea singură și colecționează note de plată din baruri, fără ca vreun orizont luminos să-și facă simțită prezența. Când protagonista își pierde geanta în care se găsesc și cei 10 000 de euro destinați renovării apartamentului, Mathilde are senzația că toate acele neajunsuri de fond se acutizează într-un episod culminant pe care tot hazardul îl rezolvă, atunci când povestitoarea află că geanta ei a fost găsită de un bărbat care vrea să i-o înapoieze. Cochetând cu fantezia față de un străin generos și posibil seducător, Mathilde are neplăcuta surpriză de a descoperi că Jean Baptiste, bărbatul care a găsit geanta este un țărănoi urât, gras, adormit, cu bocanci oribili și șosete prost asortate, un ins mătăhălos, cu aer bovin, vocabular limitat și o geantă plină de cuțite (se recomandă a fi bucătar). Este Jean Baptiste un mitoman, un visător, un psihopat care insistă să o invite la întâlniri mai departe, deși nu e în stare să ducă la bun sfârșit o conversație telefonică? Pe cât de improbabil pare ca Jean Baptiste să îi stârnească interesul, după ce își recuperează geanta, totuși gândul la ciudățeniile sale și la caracterul puțin suprarealist al întâlnirii se insiunează tot mai pregnant în mintea lui Mathilde. Astfel, tânăra pariziancă, înarmată doar cu un nume și câteva semnalmente pornește în căutarea binefăcătorului ei, prin capitala Franței, la ceasuri matinale, colindând străzile cu bicicleta și iscodind chelnerii din cafenele. E vorba de un amor pasager și construit mai degrabă cu mintea, decât amprentat prin simțuri, e vorba de admirația față de o generozitate care pare pe undeva insolită în lumea care trăim, e vorba de exasperarea în raport cu cercul existențial vicios în care se simte prinsă? Ce o motivează pe Mathilde? Îl va întâlni pe Jean Baptiste și cum va reacționa acesta? Scurta călătorie a protagonistei feminine este memorabilă nu atât pentru traseul narativ cât mai ales pentru felul de a fi al protagonistei, pentru atitudinea ei ambivalentă, care păstrează ceva romantic-naiv dar e echilibrata cu suficientă autoironie și spirit melodramatic franțuzesc.

A doua poveste îl are protagonist pe Yann, un alt tânăr ajuns într-un punct călduț și totuși sufocant al vieții sale fapt care l-a transformat într-un cinic cronic nemulțumit. Și el are senzația că diploma de facultate nu îi folosește la nimic, că are o slujbă care îi asigură supraviețuirea dar nu-l încântă prea mult și că are o  prietenă destul de autoritară și nepăsătoare (e genul care mănâncă întotdeauna vârful prăjiturii, care condamnă vehement greșelile gramaticale și care disprețuiește părinții). Oferindu-și ajutorul la transportul de mobilă al vecinilor săi Isaac și Alice, Yann e invitat să rămână cu ei la masă și, în câteva ore petrecute, personajul masculin se simte aproape devastat de această întâlnire. Alice și Isaac par să alcătuiască o familie obișnuită, cu două fetițe frumoase și o armonie casnică ce nu pare să transmită nimic spectaculos la prima vedere. Ieșind din rutina sa sufocantă a nemulțumirii, Yann vede în casa vecinilor săi, dincolo de conversațiile fara pretentii, textura apropierii și intimității, în felul în care cei doi își pasează replicile într-o manieră naturală și deloc răutăcioasă, în felul în care își stârnesc râsul, în felul în care profunzimea legaturii  lor se expune firesc și se deschide cuprinzător spre o ospitalitate afectuoasă care parcă îl transpune pe Yann  într-o altă lume. De abia îi cunoaște, doar cinează cu ei și oferă un cadou modest fetițelor și totuși Yann se simte fascinat și cutremurat deopotrivă de cuplul vecin , descoperind în el o reflectare a tot ce și-ar dori și nu are,  un etalon în raport cu care viața sa își dezvăluie falsitatea. După consumarea vizitei și a unor cantități rezonabile de vin, Yann este gata să ia atitudine și.. îi cere lui Isaac cu împrumut reportofonul de jucărie al celor două fetițe. În ce scop? Vă rămâne să descoperiți.

Cele două narațiuni care reunesc protagoniști similari, captivi în stări de spirit similare, generice și familiare pentru generațiile ultimelor decade (care au traversat acel purgatoriu depresiv al tranziției insinuante și deloc tranșante de la tinerețea spectaculoasă la maturitatea îngustă în posibilități) vorbesc despre prilejurile nebănuite, nenecesare și totuși suficiente care ne întemeiază schimbările de viață. O schimbare majoră nu are nevoie nepărată de evenimente spectaculoase, de revelații instalate pe o coloană sonoră cu muzică corală. Uneori avem nevoie doar de puțin absurd, de puțin ridicol, de un mic scurtcircuit cotidian pentru a ne deștepta, pentru a descoperi pur și simplu frumusețea lucrurilor mici din care se naște atitudinea potrivită pentru a împlini proiectele mai mari.

Vă așteptăm impresiile voastre despre romanul Annei Gavalda, O VIAȚĂ MAI BUNĂ (Editura Polirom, 2016), VINERI, 3.03.2017, în Salonul Șt.O.Iosif, începând cu ora 18, la o nouă ediție a CLUBULUI DE LECTURĂ!

O VIATA MAI BUNA – Anna Gavalda- Editura Polirom, 2016

Articol realizat de Sever Gulea.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *