Anul acesta, seria de autor Isabel Allende a editurii Humanitas Fiction a fost completată cu „O lungă petală de mare”, un roman de ficțiune istorică, care îmbină istoria Spaniei cu cea a statului Chile din decursul câtorva decenii, evocând pe parcursul poveștii Războiul Civil Spaniol din 1936 și lovitura de stat chiliană din 1973.
Aceste evenimente marcante sunt împletite cu destinul lui Victor Dalmau, un spaniol care, din cauza Războiului Civil izbucnit în țara sa după revolta generalului Francisco Franco împotriva republicanilor, nu apucă să își termine studiile medicale și pleacă pe front să îngrijească răniții.
Acolo, el cunoaște doi oameni care îi vor influența major destinul: pe asistenta Elisabeth Eindenbenz – un înger calm și blând în mijlocul sângelui și a fricii – căreia îi poartă o iubire platonică și pe Aitor Ibarra – un ambulanțier care mereu cântă și râde tare pentru a alunga teama și moartea -, care îndulcesc puțin toate ororile războiului.
După ce este rănit, Victor este nevoit să se întoarcă acasă pentru recuperare unde Roser Buguera, o studentă la muzică primită în gazdă de către părinții lui este îndrăgostită iremediabil de fratele lui, Guillem, dar nu apucă să își trăiască pe deplin iubirea, furând doar clipe pasagere alături de el între plecările lui pe front.
Guillem, mezinul familiei cu vocație de soldat, este cel prin ochii căruia vedem descrise atât de amănunțit, cum rar întâlnim în literatură, condițiile inumane în care sunt nevoiți să lupte bărbații în războaie: lipsa de hrană și apă, insolațiile și diareea, tânțarii și șobolanii, fără a mai socoti teroarea nesfârșită a gloanțelor care îi amenință în permanență.
După moartea tatălui și a fratelui său, Victor se vede nevoit să ia decizia de a se refugia în Franța cu mama lui, Carme și cu Roser, care este însărcinată cu nepotul lui, pentru a-i proteja. În timpul acestui demers, care durează mult și este foarte anevoios, ei sunt nevoiți să se despartă, iar cei doi oameni cunoscuți de el pe front vor avea roluri foarte importante în regăsirea lor.
Odată ajunși în Franța, Roser și Victor cunosc o nouă serie de suferințe în taberele de refugiați care nu sunt doriți de nimeni și sunt obligați să trăiască în lagăre până sunt luate deciziile privitoare la soarta lor, unde, conform statisticilor nemiloase, din cauza frigului și a dizenteriei, mor aproximativ 15.000 de oameni și 9 din 10 copii.
Pablo Neruda, pe care noi astăzi îl cunoaștem mai degrabă datorită poeziei sale, ca și câștigător al Premiului Nobel pentru Literatură, este la vremea Războiului Civil din Spania om politic, cel care influențează destinul multor spanioli prin decizia de a-l convinge pe președintele țării sale, Chile, în ciuda opoziției partidelor de dreapta și a Bisericii Catolice, să primească o parte din refugiații din Franța.
Datorită lui, spre sfârșitul anului 1939, în ziua începerii celui de-al Doilea Război Mondial, au debarcat în Chile aproximativ 2000 de refugiați de pe un vechi vas comercial, Winnipeg, printre care și Victor și Roser, care s-au căsătorit în grabă în prealabil – nu din dragoste, ci doar pentru a putea pleca, de dragul micuțului Marcel.
În Chile, trăim alături de nou formata familie tot zbuciumul adaptării la o nouă cultură, la începerea unei noi vieți, la integrarea în această nouă societate și la strădania de a răspunde în același fel nemaipomenitei generozități a patriei adoptive.
Lucrurile se schimbă însă din nou odată cu lovitura de stat chiliană, când Victor, suspectat că ar fi simpatizant al marxismului și al lui Salvador Allende, după o trădare de cea mai joasă speță, suferă o lungă perioadă torturi și bătăi și este nevoit să ia pentru a doua oară decizia de a deveni, împreună cu familia sa, refugiat.
„O lunga petală de mare” este o carte despre război și exil, despre dezrădăcinare, înstrăinare și readaptare foarte impresionantă. Toate datele istorice sunt respectate și pe fondul poveștii de viață a lui Victor, aflăm detalii despre istoria recentă a Spaniei și a statului Chile cu care puțini dintre noi suntem familiarizați.
Cu toate acestea, recunoaștem, datorită fineții cu care sunt trasate tușele războiului, exilulului și regimului totalitar crâmpeie din propria noastră istorie, care până la urmă, la nivel uman sunt resimțite cu același impact, indiferent de naționalitate.
Pe de altă parte, deși a construit o carte cu multe date și informații redate cu acuratețe după o documentare riguroasă, Isabel Allende a dovedit încă o dată că este o mare povestitoare.
Toate suferințele eroilor poveștii sunt contrabalansate cu arta cu care Allende își construiește personajele, care sunt puternic conturate și savuroase, fie ele principale sau secundare, de la ambulanțierul veșnic norocos, care-i râde mereu morții în față, până la tânăra însărcinată care traversează munții înzăpeziți însărcinată în ultimele luni, neînfricată și stoică, orice s-ar întâmpla.
De asemenea, una dintre marile ei calități ca scriitoare este aceea de a-și judeca personajele cu tandrețea și îngăduința unei mame, de a le atribui atât de multă generozitate și blândețe, atâta omenie, încât este imposibil să nu te atașezi de ele.
Dar, mai presus de toate, Isabel Allende construiește povești de dragoste sensibile și autentice. Deși protagoniștii sunt mai degrabă pragmatici – cum sunt în general oamenii deprinși cu suferința – și nu abundă efuziunile de iubire, gesturile mărețe sau vorbele meșteșugite de dragoste, legăturile dintre ei sunt fără putință de tăgadă indestructibile.
Este important de menționat și faptul că, recent, romanul „O lungă petală de mare” a fost nominalizat pentru Premiul Goodreads pentru cel mai bun roman de ficțiune istorică al anului 2020, unde cititori din întreaga lume pot vota una dintre cele 10 cărți propuse de către organizatori pentru această categorie.
A mai învățat că omul se obișnuiește cu aproape orice, cu sângele – cât sânge!-, cu chirurgia fără anestezie, cu duhoarea cangrenei, cu jegul, cu puhoiul nesfârșit de soldați răniți, uneori chiar și femei și copii, cu epuizarea care înfrânge voința și, chiar mai rău, cu bănuiala insidioasă că toate sacrificiile puteau fi în zadar.
Dorea să o apere și să o îngrijească, deși știa că ea era mai puternică decât el în vremuri de restriște. I-a spus deci aceste lucruri și multe altele în zilele reîntâlnirii și avea să i le tot repete până la moartea ei.
Tema fugii din calea războiului și a exilului, este foarte frumos abordată și în cartea „O mare de lacrimi” a Rutei Sepetys, apărută la Editura Epica, unde putem vedea dezvoltată mai puțin partea istorică și mai mult partea umană a acestui tip de eveniment din istoria secolului XX.
Titlu original: Largo petalo de mar
Editura Humanitas Fiction, 2020
Pentru mai multe păreri ale cititorilor despre „O lungă petală de mare”a lui Isabel Allende, vă invităm să accesați secțiunea Review de pe pagina de dedicată cărții în librăria online libris.ro.
Articol realizat de Alina Mocan.
„Cu ani în urmă, eram librar și le spuneam oamenilor povești despre cărți. Acum, lucrez în domeniul financiar-contabil și “ascult” poveștile spuse de cifre. Nu sunt filolog sau critic literar, ba chiar am numai studii de profil real, așa că citesc și scriu recenzii doar din drag de cărți și dorință de a descoperi – și apoi împărtăși cu ceilalți – noi povești bine scrise”. – Alina Mocan
