Recenzie carte Creierul femeii – Louann Brizendine

14/12/2020

Editura Litera, 2020

După secole întregi de marginalizare și restricționare în afirmarea personală și profesională, femeile au reușit să își câștige drepturi egale cu ale bărbaților în societate. Însă chiar și astăzi, în urma emancipării ideologice și civile, discriminarea la locul de muncă și în spațiul social încă își face loc, în mod mai subtil sau mai explicit.

Recenzie carte Creierul femeii - Louann Brizendine

De la aspecte concrete demonstrabile în cifre (femeile sunt plătite mai puțin chiar și când ocupă posturi de conducere), la reprezentări de gen de tipul: femeile despică firul în patru,  rețin o mulțime de amănunte nesemnificative, sunt prea emoționale în decizii, sunt mai vulnerabile la stres și până la aprecieri (îndoielnice și limitative) legate de inteligența lor tehnico-matematică sau capacitatea de a conduce o mașină, prejudecățile de gen operează încă din umbră, în textura socială. 

Astăzi, mai mult ca oricând, într-un climat favorabil diversității, toleranței și combaterii discriminării, să aduci în discuție diferențele dintre bărbați și femei, mai ales cu studii biologice pare să fie cel puțin controversat, pare să livreze un temei pentru discriminare. Sau, dimpotrivă, așa cum sugerează Luoann Brizedine, tocmai clarificarea cu dovezi a diferențelor ar putea să ne ajute să așezăm punți de comunicare și înțelegere și să combată evaluările superficiale răspândite necritic.

Bărbații și femeile sunt egali în drepturi și totuși sunt diferiți biologic. Cât de departe merg aceste diferențe, care este baza lor și cum ne impactează ele competențele?

Într-un volum publicat acum mai bine de 10 ani, dar devenit bestseller, care reunește o bibliografie generoasă și sinteza unei cariere dedicate studiilor cerebrale în diferențe de gen, Louann Brizendine ne propune o perspectivă neuro-psiho-endocrină care să răspundă la aceste întrebări.

Creierul femeii” este o carte care scoate în evidență particularitățile neurbiologice ale organului nervos central al femeii și consecințele acestora în plan psiho-comportamental, de la momentul dezvoltării intrauterine și până la vârsta a treia. 

Sintetic spus, într-o singură idee: creierele diferite (de gen) vor modela  realități diferite. Așadar, bărbații și femeile privesc diferit lumea, pentru că au în spate un bagaj adaptativ diferit în culegerea și procesarea datelor din mediu.

Primele pagini ne amintesc vizual câteva dintre diferențele macroscopice între creierul feminin și cel masculin: femeile au un hipocamp (structură importantă în fixarea amintirilor), un cortex cingular anterior (structură importantă în generarea îngrijorărilor) și o insulă (structură importantă în procesarea emoțională) mai mari decât cele ale bărbaților (care au amigdala și zonele dedicate sexualității mai bine dezvoltate). 

În opinia profesoarei americane diferențele între bărbați și femei încep să se manifeste și la nivel cerebral încă din etapa fetală. Impactul hormonilor sexuali (estrogenul/testosteronul în mod deosebit) este semnificativ mai ales asupra neuronilor dedicați centrilor de comunicare și procesării emoțiilor (testosteronul secretat din abundență la sexul masculin are un impact mai degrabă distructiv la nivelul acestor circuite).

Creierul femeii este pregătit să își asume comportamentul evolutiv care s-a dovedit de succes: crearea de legături și menținerea armoniei sociale. Odată venite pe lume, bebelușii de sex feminin vor avea tendința să cerceteze chipurile și reacțiile emoționale ale celorlalți (pentru că vor avea pachetul cerebral corespunzător dedicat acestor funcții), ceea ce va deveni pentru ele un criteriu esențial pentru evaluarea realității.

Fetele vor putea citi mai ușor semnale pe chip, vor detecta mai multe nuanțe vocale, vor rezona mai ușor la gesturile de liniștire și își vor centra interacțiunile pe armonie încă de la cele mai fragede vârste.

Nu e de mirare, în acest sens, că fetele vor căuta  mai degrabă compania fetelor, cel puțin până la pubertate, vor căuta jocuri centrate pe susținere, îngrijire, cooperare, vor participa la luarea deciziilor mai degrabă fără stres și conflicte pentru statut (rolul hormonilor în reglarea acestor predispoziții ar putea fi chiar mai mare decât al intervențiilor educaționale menite să cultive rolurile de gen – un exemplu în acest sens este situația în care unei fetițe îi este pus la dispoziție un camion de jucărie, copilul jucându-se cu acest camion ca și când ar fi  o ființă cu nevoi de îngrijire).

Chiar dacă sunt mai puțin predispuse la violență, fetițele știu să își atingă scopul în situații potrivnice, dar ele nu caută să supună mediul prin agresiune sau provocare ci mai degrabă să creeze comunități, să orchestreze lumile în care trăiesc astfel încât ele să fie în centru (tocmai de aceea sunt mult mai sensibile în a fi ignorate sau excluse social).

La pubertate creierul feminin intră în altă etapă odată cu eliberarea valurilor hormonale. Secreția alternativă de estrogen și progesteron va avea un impact puternic în amorsarea a ceea ce numim generic dificultăți ale vârstei, de la schimbările orelor de somn, labilitatea emoțională și până la pălăvrăgeala interminabilă alături de alte adolescente.

Circuitele emoționale sunt în curs de maturizare de aceea adolescentele devin foarte sensibile la aprobare/dezaprobare. Estrogenul este un hormon care facilitează socializarea, încrederea și dezvoltarea suportului de memorie (un adevărat fertilizator pentru hipocamp), în vreme ce progesteronul are un efect mai sedativ sau chiar iritabil și obstructiv la nivelul memoriei. În acest sens există o vizibilitate mai mult sau mai puțin evidentă la nivel comportamental în funcție de faza ciclului menstrual în care se află o fată (tuturor ne e familiar așa zisul sindrom premenstrual și, mai puțin, tulburarea disforică premenstruală,  în care femeile au parte de un sevraj hormonal).  

Adolescentele sunt mult mai receptive la stres, mai ales la stresul relațional (pentru că miza creierului lor este să stabilească conexiuni sociale, să se facă plăcute). Tocmai de aceea fetele vor crea rețele sociale de protecție pentru a se lupta cu respingerea sau cu sentimentele de insecuritate. Nu e de mirare că fetele la această vârstă desfășoară multe activități împreună: se duc la baie împreună, petrec ore întregi la telefon și pe rețele sociale. Pentru ele conexiunea socială și mai ales vorbitul (în adolescență  zonele cerebrale mult mai bogat reprezentate la femei își fac simțită prezența) nu sunt doar niște repere printre altele, ci elemente esențiale în conturarea strategiilor de adaptare la lume, strategii fundamentate biologic. 

A pedepsi o adolescentă cu privarea de conexiune socială (a nu o lăsa să se ducă la o petrecere, la o prietenă, a-i interzice accesul la telefon) înseamnă să o privezi de o plăcere esențială, este chiar una dintre cele mai dure măsuri pe care le poți lua.

Rezolvarea conflictelor la adolescente ține tot de strategii de grup: folosirea zvonurilor și a sabotajelor de reputație (pentru a-și acoperi urmele și a evita confruntarea deschisă dar și pentru a nu risca distrugerea relațiilor).

Creierul feminin matur este un creier influențat  în continuare de ciclicitatea menstruală (în care se simte ecoul estrogen-progesteron) și un creier cu propriul său model de răspuns în interacțiunea amoros-sexuală.

Abordând evoluția unei îndrăgostite de la momentul curtării la momentul orgasmului sexual, Brizendine inventariază succint o serie de elemente: creierul feminin e mai sensibil la statutul bărbatului înainte de a se îndrăgosti (bărbații mai maturi cu aproximativ 3 ani, mai înalți cu aproximativ 10 cm, care transmit repere de independență sunt mai apreciați) și mult mai preocupat să detecteze minciunile și exagerările care pot fi folosite ca și capcane de seducție.

Din acest punct de vedere femeile par adevărate detectoare de minciuni, chiar înainte să se îndrăgostească (îndrăgostirea presupune reducerea precauției sociale) și își valorifică din plin strategiile cultivate de la naștere, legate de structurile cerebrale bine dezvoltate (hipocamp, insulă, cortex cingular anterior): detecția nuanțelor emoționale în discurs, pe chip, recapitulări ale memoriei (toate acestea sunt vitale pentru percepția potențialelor pericole și pentru copii).

Diferențele de procesare emoțională sunt adesea cauza comunicării deficitare între bărbați și femei: femeile dezvoltă atât emoții cât și senzații viscerale, sunt capabile să empatizeze mai ușor (pentru că integrează experiența emoțională a celuilalt din detaliile mărunte paraverbale) și să fixeze amintiri mai bogate.

De asemenea, femeile se vor înfuria mai puțin și mai rar (au de fapt un autocontrol mai bun pentru că o reacție de furie pune în pericol relația) iar atunci când o fac au debit verbal cu care bărbații nu pot rivaliza. Nu în ultimul rând creierul feminin se activează mai intens la anticiparea durerii și a fricii (are declanșatori la stres mai sensibili ceea ce ar putea să îl predispună la depresie). Bărbații procesează emoțional mai lent (mai ales stimulii care trimit la frică și la expresii explicite de suferință) și rețin mai puține lucruri (mai ales amenințări), dar se înfurie mai repede.

După ce s-au îndrăgostit, gesturile fizice (îmbrățișări, atingeri) duc la eliberarea de oxitocină care va facilita încrederea și fixarea imaginii celuilalt în memoria atașamentului (nu e întâmplător că în filme vedem cele mai de efect declarații care impresionează o parteneră rostite în momentul unei îmbrățișări, privind-o adânc în ochi și sărutând-o apoi).

Experiențele sexuale sunt de asemenea particulare pentru femei și implică un model de răspuns disputat de sexologi în ultimii 50 de ani. Nu vorbim doar de excitație, platou orgasm. Prima etapă în modelul de răspuns feminin este dezactivarea amigdalei cerebrale responsabilă cu anxietatea (o femeie are nevoie să fie relaxată mental pentru a fi disponibilă sexual, orice gest greșit poate reactiva amigdala, de aceea unii au spus mai în glumă că preludiul este tot ceea ce se întâmplă unei femei cu 24 h înainte de partida de sex).

Brizendine caută să ofere și explicații biologice pentru orgasm, pentru dorința sexuală (combustibilul chimic este tot hormonal: testosteronul), și pentru mecanismele infidelității (interesant este că statistic vorbind, femeile care au un amant vor mima mai des orgasmul cu partenerul pentru a-i garanta manipulator fidelitatea).

O altă etapă de vârstă importantă în viața creierului feminin este perioada maternității. Dorința de a avea un copil poate fi trezită chiar și de gestul de a tine un bebeluș în brațe. Sarcina implică o modificare importantă a circuitelor pentru miros, sete, foame și chiar a dimensiunii creierului (fără modificarea numărului de neuron).

Odată cu nașterea, creșterea masivă a oxitocinei facilitează crearea unei legături profunde mamă-bebeluș (tot atunci este și momentul în care mirosul nou-născutului se fixează în creierul mamei).

În perioada post-partum mamele devin îndrăgostite de bebelușii lor (pentru că alăptarea lor și îngrijirea lor activează circuitele plăcerii similar cu perioada indrăgostirii). În această perioadă în care mamele devin supervigiliente și posibil agresive la adresa oricărei amenințări nevoia esențială pentru ele este previzibilitatea (un mediu imprevizibil declanșează imediat reacții de frică, iritabilitate și chiar depresie).

Creierul femeii la menopauză inaugurează o altă raportare la realitate. Circuitele materne se relaxează (ele au fost hrănite mai ales prin senzațiile tactile) iar torentul ciclic hormonal se reduce progresiv. Tranziția de la premenopauză la menopauză poate fi presărată cu labilitate și nefericire și chiar cu falimentul mariajelor după ani de căsnicie.

Femeile trecute de vârsta a doua își doresc adesea să se reinventeze, nu mai sunt preocupate atât de mult de ceilalți, cât mai ales de ele însele. Scade disponibilitatea pentru a accepta nevoile altora și disponibilitatea de a fi împăciuitor în relații și caută să își dezvolte identitatea și să renegocieze reguli pentru o nouă viață (în SUA, sunt multe femei care divorțează chiar și la 60 de ani, pentru ca nu sunt dispuse să mai accepte uneori obișnuințe ale familiei și soților împovărători care nu vor să le respecte noile aspirații). Brizendine discută și despre oportunitatea terapiilor cu estrogen la femeile care intră la menopauză.

Brizendine este de părere că trăim într-un secol periclean al femeii (un secol de aur în care femeile au suficiente resurse și independență pentru a-și putea planifica viețile). Fără să se pledeze pentru o reducție cauzală deplină, experiența feminină complexă nu poate fi înțeleasă fără o trecere prin filtrul biologic, prin condiționările cerebrale. A înțelege acest filtru e util în a ne accepta și adapta la propria biologie, a ne cunoaște limitele dar și atuurile și, mai ales, a schița măcar parțial portretul realității feminine.

sever gulea

Articol realizat de Sever Gulea.
„Am studiat filosofia, medicina, am fost librar, în prezent sunt medic psihiatru în pregătire. Celebrez în fiecare zi faptul că suntem oameni născocitori (homo fictus).
Trăiesc înconjurat de povești, fie că deschid cărți, fie că ascult (cu plăcere) oameni, fie că mă povestesc pe mine însumi. Gândesc adesea în povești, visez în povești.
Pentru mine lectura e pur și simplu o prelungire firească a existenței, o formă de a reactualiza esența experienței umane etern narativă.” – Sever Gulea

One Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *