Dincolo de Eminescu. 15 ianuarie, Ziua Culturii Naționale

14/01/2021

Data de 15 ianuarie este înconjurată de nostalgie și de o melancolie aparte.

Pasionat sau nu de poezie, este puțin probabil să nu fi învățat, repetat și recitat chiar și doar în copilărie, o poezie semnată de Mihai Eminescu.

Începând cu 2010, din dorința de a promova cultura autohtonă, 15 ianuarie a devenit și Ziua Culturii Naționale. Astfel, cu această ocazie, sărbătoarea cuprinde atât celebrarea scrierilor lui  Mihai Eminescu, cât și a muncii depuse de numeroși compatrioți ai săi, contemporani sau nu, care au așezat, fiecare la timpul său, câte o cărămidă la ceea ce numim astăzi cultură românească.

Scriitorii, istoricii, oamenii de știință și artiștii ne sunt astăzi mai aproape, fiindcă le recunoaștem strădania de zi cu zi, prin care reușesc să reaprindă în ființa noastră flacăra Culturii Naționale, trezind în noi dorul de libertate, de infinit, de beatitudine, de frumos, de iubire. Aceasta renaște odată cu reamintirea parcurgerii primelor versuri eminesciene și a operelor acelor scriitori autohtoni care ne-au făcut să ne cunoaștem mai bine, să descoperim alte lumi și să îndrăgim universul literaturii românești.

Cultura Națională vine din freamătul inimii, se construiește în tihnă în fiecare zi, citind o carte, admirând o pictură sau dând ascultare unor note muzicale care te umplu de dorul și bucuria că te-ai născut pe aceste meleaguri.

Dincolo de Eminescu. 15 ianuarie, Ziua Culturii Naționale

Ne este cunoscut deja că poezia și întreaga operă a lui Mihai Eminescu se încadrează în romantism, el fiind considerat ultimul mare romantic european. De la sensibilitate la inspirație din folclor, de la fantezie la teme precum cosmicul, natura și iubirea, toate acestea au transmis un puternic mesaj dincolo de timp și spațiu. Însă întreaga operă a lui Mihai Eminescu, în special poezia, poartă o învățătură spirituală profundă de eliberare a omului.

Menirea vieții tale e să te cauți pe tine însuți”,spunea Mihai Eminescu, lansând o invitație directă spre procesul de autocunoaștere, spre adevăr.

“Tu așează-te deoparte,

Regăsindu-te pe tine.”

Glossă – Mihai Eminescu

„Ascuteți adevărul în idoli, pietre, lemn,

Căci doar astfel pricepe tot neamul cel nedemn

Al oamenilor zilei sublimul adevăr

Ce voi spuneți în pilde, iar noi l-avem din cer.”

Preot și filozof – Mihai Eminescu

Care adevăr, s-ar întreba mulți dintre noi? Dincolo de aspectele efemere și limitatoare ale vieții, uităm că suntem în fond la fel; cu toții ne dorim să fim împliniți, apreciați, fericiți, iubiți. Așadar, în fiecare din noi există aspirația de a fi fericiți, de a ne simți întregi și impliniți. Și, astfel, ceea ce pare că ne-ar lipsi, obișnuim să căutăm în exterior, în afara noastră, nefiind învățați să privim în interiorul nostru.

Cu alte cuvinte, Mihai Eminescu prin poezie ne invită și ne îndrumă să ne detașăm de iluziile strălucitoare ale lumii, să ne urmăm cărarea interioară, trăind ancorați în interiorul nostru, în momentul prezent, singurul moment care contează.

Dincolo de Eminescu. 15 ianuarie, Ziua Culturii Naționale

O viață atinsă de poezia lui Eminescu. A mea, a ta, a noastră.

Poate că prima întâlnire cu poezia lui Eminescu a fost în copilărie, la țară, când ai descoperit în colecția de cărți a bunicilor volumul Poesii apărut în 1884. Paginile îngălbenite de vreme ale volumului trebuie să fi fost irezistibil de răsfoit, cu stilizările inedite, scrierea veche pe care o vedeai poate pentru prima dată și muzicalitatea deosebită a cuvintelor: freamĕt, scăntee, rĕcoare, păsĕrele, Luceafĕrul etc.

Sau poate l-ai descoperit pe Eminescu sub îndrumarea unui profesor sau a unui părinte veșnic îndrăgostit de versurile preapline de sensuri ale poetului național.

În liceu, poate ai avut sau poate nu un interes deosebit pentru poezie. Totuși, cu Luceafărul trebuie să fi avut o experiență aparte, mai ales dacă ai fost nevoit să memorezi în întregime poemul pentru a promova la limba și literatura română. Foarte posibil să fi perceput inițial această sarcină ca fiind absurdă, o altă „toceală” inutilă.

Ce sentiment surprinzător însă și câtă satisfacție la experimentarea acelui minunat „Aha moment” spre finalizarea exercițiului de memorare, când versurile recitate au început să aibă mult mai mult sens, la fel și conceptele predate la clasă, comentariile citite. Și cum a prins în mintea ta o formă specială poemul înțeles în totalitatea sa! Sau așa ai crezut atunci.

„Luceafărul” este genul de lectură care poate releva noi sensuri cu fiecare recitire sau recitare. asta știi acum.

Oare câți dintre noi au avut parte în liceu de discuții despre Eminescu și teoria relativității?

Într-unul din clipurile postate pe canalul său de YouTube, Cristian Presură face o analiză interesantă a acestui subiect. Cu entuziasmul și pasiunea care-i sunt caracteristice, el ne arată cum în poezia lui Eminescu se găsesc indicii ale teoriei relativității.

Unul dintre primele lucruri observate de tine a fost că memorarea poemului a dus la înțelegerea textului la un nivel mai profund comparativ cu citirea acestuia de mai multe ori. Efortul de a memora te-a determinat să te oprești într-un mod aparte asupra unor cuvinte care altfel ar fi fost poate ignorate. Ai sfârșit prin a avea o experiență concentrată cu fiecare vers în parte, dezvăluindu-ți sensuri ascunse când te așteptai mai puțin.

Odată ce ai reținut versurile, nu a mai fost vorba doar de satisfacția de a recita cap-coadă zeci de strofe, de abilitatea de a scrie o lucrare bună, a promova cu succes un examen, ci și despre niște avantaje pe termen lung.

Versurile reținute îți revin acum în gînd sau pe buze, parțial ori în întregime, aducându-ți comfort în diverse situații: când te oprești într-o drumeție pe munte să-ți tragi un pic sufletul și, privind natura, printr-o asociere neașteptată îți amintești de anumite versuri; când alergi și ți s-a terminat bateria la telefon, iar în lipsa muzicii te surprinzi recitând în gând pentru că ai nevoie să te concentrezi pe altceva pentru a reuși să finalizezi kilometrii propuși; când reușești la o petrecere să spargi gheața sau să faci o glumă exprimând o idee cu ajutorul unor versuri potrivite.

Dincolo de Eminescu. 15 ianuarie, Ziua Culturii Naționale

Poezia poate părea multora ca fiind ușor demodată, mai puțin relevantă pentru timpurile noastre și greu de integrat în discuțiile de zi cu zi. Într-adevăr, nu ne stă în fire (slavă Domnului!) să ne exprimăm în versuri; sunt însă situații în care ele se pot infiltra într-o conversație într-un mod minunat, creând conexiuni și momente unice. Ideea e fabulos ilustrată și într-una din secvențele filmului „Înainte de răsărit” (în original „Before Sunrise”); spre finalul scurtei, dar intensei perioade de timp petrecute împreună, ce doi protagoniști se odihnesc la primele ore ale dimineții pe treptele unei statui din centrul Vienei. Ethan Hawke (în rolul lui Jesse) îi recită Juliei Delpy (care joacă rolul lui Celine) din W.H. Auden ( „As I Walked Out One Evening”, 1937). Ethan Hawke încearcă să imite vocea poetului galez Dylan Thomas, cunoscut pentru înregistrările recitărilor poemelor scrise de W. H. Auden. Scena e jucată cu naturalețe și e una dintre cele mai romantice secvențe din cinematografie, prin intermediul versurilor transmițându-se sentimente greu de surprins într-o manieră non-lirică.

Citeşte aceste poeme când e noapte şi linişte-n jur. Aprinde o singură veioză şi citeşte-le cât timp eşti singur într-o cameră în rest întunecată sau în timp ce o altă persoană doarme alături de tine. Citeşte-le atunci când eşti treaz de-a binelea dimineaţa devreme, atunci când toate simţurile îţi sunt ascuţite. Repetă-ţi-le în gând într-un loc în care domneşte liniştea şi unde zarva culturii – bâzâitul constant care ne înconjoară – s-a oprit pentru o clipă. Aceste poeme au venit de la mare distanţă pentru a te afla pe tine.” – Edward Hirsch

Și cum am putea să parcurgem viața și să dăm glas celor mai mistice și profunde trăiri, dacă nu prin poezia lui Mihai Eminescu? Vă invităm să ne reapropiem de împreună de creația și lirica eminesciană, amintindu-ne, astfel, de dulceața poeziilor și lăsându-ne inspirați și motivați de semnficația acestora.

Recitindu-l pe Eminescu ne reîntoarcem, ca într-un dulce somn, la noi acasă’’, spunea Mircea Eliade, pentru că, într-adevăr, poezia lui Mihai Eminescu reușește să pătrundă prin cele mai ascunse coridoare ale inimii, lăsând loc sufletului să se reveleze, să se deschidă armonios, oferind, în cele din urmă, sentimentul plenar de acasă interior.

“Tu trebuia să te cuprinzi

De acel farmec sfânt,

Și noaptea candelă s-aprinzi

Iubirii pe pământ.”

Pe lângă plopii fără soț… – Mihai Eminescu

Să ne lăsăm inspirați de poezie, de artă și literatură cu ocazia Zilei lui Eminescu și Zilei Culturii Naționale, să descoperim versurile scrise pentru noi, picturile care ne vorbesc și muzica ce răsună în liniștea eternă a timpului.

Citește! Numai citind mereu, mintea ta va deveni un laborator nesfârșit de idei și imaginații.” – Mihai Eminescu

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *