Recenzie carte – „Moștenirea” de Yrsa Sigurdardottir

Titlu original: DNA

Editura Trei, 2018

Moștenirea” este primul roman polițist dintr-o nouă serie semnată de Yrsa Sigurdardottir, care îi are ca protagoniști pe psihologul Freyja și detectivul Huldar și este un nordic noir autentic care va satisface toate exigențele iubitorilor genului căci este bine construit, are personaje puternic conturate și menține curiozitatea cititorilor până la final.

Recenzie carte - „Moștenirea” de Yrsa Sigurdardottir

Prologul cărții ne induce suspansul încă de la primele pagini. Povestea despărțirii a trei copii, frați, recent deveniți orfani, în scopul de a șterge din memoria lor și a celor din jur istoria cumplită a familiei lor, ne intrigă. Ne dăm seama că este importantă pentru a descifra mai târziu motivul criminalului, dar încă nu avem destule indicii și ne grăbim să mai descoperim și altele.

Cazul de crimă este extrem de bine construit, metoda de a ucide este originală, nu este des întâlnită nici în filme, nici în alte cărți și pentru personajul negativ al poveștii este foarte personală și are o simbolistică aparte, pe care o vom descoperi la final. Yrsa Sigurdardottir dă o mare atenție fiecărui detaliu și niciunul dintre ele nu apare întâmplător pe parcursul cărții.

Singura martoră a crimei este Margret, fetița în vârstă de șapte ani a victimei, care este găsită de Huldar sub patul în care a fost ucisă mama ei. Aici intervine nevoia polițiștilor de a cere ajutor de specialitate care să îi ajute să afle ce a auzit sau a văzut copilul, fără a-i adânci trauma și fără a-i influența în niciun fel mărturia.

În momentul în care Huldar constată că ajutorul de specialitate vine de la Freyja, o femeie frumoasă cu care a avut nu cu mult timp un crâmpei de viață amoroasă terminat într-un mod cam abrupt, își dă seama că existența lui din următoarea perioadă va fi foarte complicată.

Ancheta se dovedește a fi o mare sursă de frustrări, deoarece criminalul este foarte priceput în a-și șterge urmele și, multă vreme, echipa simte că bate pasul pe loc. Margret este luată în custodie de Freyja pentru siguranța ei și amândouă se simt permanent amenințate de un ucigaș fără chip, care pare să fie peste tot pe urmele lor.

Huldar se luptă în permanență cu oboseala, sentimente de neputință și nesiguranță cauzate de faptul că este prima anchetă pe care o conduce, iar tensiunea dintre el și Freyja nu este cu nimic de ajutor. Acest chip atât de uman al polițistului, care în alte culturi sau genuri literare sau cinematografice este privit ca supererou, este specific literaturii scandinave contemporane.

În cele din urmă, deznodământul anchetei și al poveștii este cu adevărat reușit. Yrsa Sigurdardottir nu ne lasă să bănuim nicio clipă cine ar putea fi criminalul, ne trimite cu mult talent pe mai multe piste false și nu ne dăm seama decât la final că ne-a dus de nas. Dar, în cazul romanelor de acest gen, spre deosebire de diverse situații din viață, faptul de a descoperi că nu avem dreptate este întotdeauna primit cu mult entuziasm și surprizele de la final încununează cu succes o carte polițistă bine scrisă.

Margret trase din nou adânc aer în piept. Își coborî privirea, arătând de parcă ar fi vrut să se facă mică-mică și să dispară, înghițită de canapea. Când vorbi din nou, o făcu cu un glas coborât și plin de suferință și disperare. Toți cei prezenți se aplecară ca unul spre boxa din mijlocul mesei.

– N-am vrut să-i ascult povestea. Se opri, respirând greu, apoi continuă: Dar oricum i-am auzit-o.

Yrsa Sigurdardottir este una dintre cele mai bune scriitoare de romane nordic noir, alături de autoarea suedeză Camilla Lackberg, a cărei serie Fjallbacka care debutează cu cartea „Prințesa Ghețurilor”, a fost tradusă în peste 60 de țări.

Alina Mocan

Articol realizat de Alina Mocan.
„Cu ani în urmă, eram librar și le spuneam oamenilor povești despre cărți. Acum, lucrez în domeniul financiar-contabil și “ascult” poveștile spuse de cifre. Nu sunt filolog sau critic literar, ba chiar am numai studii de profil real, așa că citesc și scriu recenzii doar din drag de cărți și dorință de a descoperi – și apoi împărtăși cu ceilalți – noi povești bine scrise”. – Alina Mocan

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *