Recenzie carte „Vulpea albastră” de Sjón

23/02/2021

Sjón, pe numele său adevărat Sigurjón Birgir Sigurðsson, a devenit o figură cunoscută a literaturii scandinave contemporane după ce a fost nominalizat la Premiul Oscar pentru versurile din coloana sonoră a filmului „Dancer in the Dark” regizat de Lars von Trier, iar cartea de față a primit cea mai înaltă distincție literară din regiunea sa – Premiul pentru literatură acordat de Consiliul Nordic.

Recenzie carte „Vulpea albastră” de Sjón

Vulpea albastră” începe prin a ne purta pe pantele cele mai înalte ale masivului Asheimar, unde prin omătul viscolit, un om și o vulpe albastră dansează un dans străvechi, cel al vânătorii, care înseamnă simțuri și instincte animalice ascuțite la maximum, intuiție, un joc al anticipării, al tachinării și al prinderii în capcană.

Această parte a cărții pare mai degrabă un basm sau chiar un poem datorită începutului și sfârșitului ei cu aceleași fraze, a limbajului extrem de frumos și a descrierilor atât de fine, delicate și detaliate încât cititorul este transpus în acel colț de lume pudrat cu zăpadă și își simte sângele curgând mai alert în așteptarea deslușirii sorții acelei vulpi albastre desprinse parcă din povești.

Un detaliu care nu apare în carte, dar poate dă o altă perspectivă lecturii este că vulpea polară – care poate fi albă sau albastră – este un animal totem. În mitologia scandinavă ea este asociată apariției Aurorei boreale, iar oamenii au atribuit multă vreme acestui mamifer puteri magice, fiind văzute ca mesageri ai zeilor sau chiar întrupări ale acestora.

De asemenea, vulpea polară este singurul mamifer nativ din Islanda, deci este firesc ca personajul nostru neobișnuit să ne pară în această lectură un suflet străvechi, care cunoaște mai bine decât oricine tărâmul unde se desfășoară vânătoarea, care se indentifică atât de mult fizic și spiritual cu pământul și rocile stâncoase pe care le străbate încât par un întreg.

Singurul intrus în acest peisaj feeric este omul, cel care ucide pentru alt scop decât cel de a se hrăni, singurul care încalcă legile naturii și amenință liniștea, ordinea și armonia unei lumi în care nu aduce nimic bun prin rațiunea sa, ci doar distrugere și moarte.

Al doilea capitol al cărții este în contrast cu primul – nu mai avem de a face cu poezia și splendoarea naturii, ci ajungem să fim foarte ancorați în realitatea umană, în viața măruntă a oamenilor, cu durerile și bucuriile lor, în mijlocul unei congregații foarte puțin educate și a unui pastor care își impune voința prin metode mai puțin ortodoxe.

Cu tușe foarte precise și umor negru, aflăm povestea Abbei, o fată cu sindrom Down care ajunge în această comunitate printr-un naufragiu și este salvată de la o soartă nefavorabilă de Friðrik Botanistul, un tânăr revenit pe plaiurile natale după moartea părinților săi pentru a încheia toate formalitățile necesare și a pleca definitiv.

Totuși, această întâmplare îi schimbă planurile și cursul vieții de cercetător într-un mediu academic și ajunge să se stabilească în acest sat aflat la capătul civilizației și să se adapteze unei vieți cu totul diferite doar datorită legăturii sufletești pe care o are cu Abba.

Abba și Friðrik ne dau o serie de lecții foarte importante despre dragostea față de aproapele nostru, despre lupta cu preconcepțiile, despre viață și moarte demne, despre prietenia care construiește punți peste toate diferențele de limbaj, educație, modurile de percepere a lucrurilor.

Deși fragmentul din roman despre legătura de suflet a celor doi nu ocupă multe pagini, ca de altfel întreaga poveste, acestea sunt suficiente pentru a ne atașa puternic de ei și a simți revoltă față de lipsa de omenie, empatie, compasiune și înțelegere a celor din jurul lor, în special a celor care ar trebui să fie un exemplu în comunitate.

Cartea întreagă pare, de altfel, un joc de roluri în care cei care se consideră – sau ar trebui să fie –  raționali iau decizii crude și lipsite de moralitate, sunt răi și fără scrupule, iar cei considerați inferiori sunt calzi, umani, senini și de o inocență care pe alocuri se suprapune cu sfințenia.

Ultimul capitol ne duce din nou cu gândul la basmele vechi, unde, în cele din urmă, lumea redevine la o stare de echilibru. Ca în toate basmele, unde la final avem parte de o izbăvire, un deznodământ care să readucă armonia în lume, cumva, simțim și la finalul acestei cărți că lucrurile s-au așezat pe făgașul potrivit, că o mână divină a aranjat lucrurile la locul lor, așa cum trebuiau să fie.

În încheiere, trebuie subliniat că romanul lui Sjón merită citit atât pentru lirismul său, pentru frumusețea limbajului și a descrierilor, cât și pentru poveste în sine, cu o temă extrem de interesantă și actuală, care ne face să realizăm că – deși există o evoluție – toleranța, empatia și compasiunea sunt lecții care au nevoie de secole întregi pentru a fi învățate.

Într-o feerie de culori, se roteau ușoare și agile sub bolta nesfârșită, în rochiile lor vaporoase, aurii, risipind ici și colo perle din colierele deșirate în rotirile lor frenetice.

Lumea își întredeschide ochiul cel bun. O potârniche albă țâșnește în zbor. Pâraiele susură sub pojghița lor de gheață, visând la primăvară, când vor deveni torente umflate, amenințătoare.

Cu cât se apropia de țintă, cu atât mai puțin om rămânea din el, cu atât mai mult devenea animal. […] Este primăvară, înaintea erei omului.

Pe cei care preferă să citească în format electronic, avem bucuria să îi informăm că aceasta carte este disponibilă și ca ebook – Vulpea albastră.

Titlu original: Skugga-Baldur

Editura Polirom, 2020

Alina Mocan

Articol realizat de Alina Mocan.
„Cu ani în urmă, eram librar și le spuneam oamenilor povești despre cărți. Acum, lucrez în domeniul financiar-contabil și “ascult” poveștile spuse de cifre. Nu sunt filolog sau critic literar, ba chiar am numai studii de profil real, așa că citesc și scriu recenzii doar din drag de cărți și dorință de a descoperi – și apoi împărtăși cu ceilalți – noi povești bine scrise”. – Alina Mocan

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *