Recenzie carte: „Înghețat” de Bernard Minier

Dacă nu ați ales încă o lectură polițistă captivantă  nu îl treceți cu vederea pe Bernard Minier, un autor francez care a publicat o serie de romane cu un protagonist remarcabil, anume Martin Servaz, un polițist confruntat cu enigme criminale sinistre. Primul volum al acestei serii este tradus și în limba română la Editura Trei, în colecția Fiction Connection și se întinde pe mai bine de 500 de pagini.  Cu o asemenea generozitate narativă, nu e de mirare că bestsellerul internațional semnat de Minier a fost deja transpus într-o adaptare difuzată de Netflix.

Recenzie carte: „Înghețat” de Bernard Minier

Ceea ce m-a atras la romanul lui Minier, dincolo de cadrul ambivalent, de o frumusețe montană răpitoare dar și de o sălbăticie sinistră și neprimitoare (locurile înalte, aspre, izolate par să fie locurile propice pentru destrămarea psihicului uman) este debutul abrupt, imaginativ și aparent absurd. Pur și simplu crima nu pare să aibă nici miză și nici sens.

Minier introduce o atmosferă propice pentru un roman polițist: o comunitate izolată în Munții Pirinei, un spital psihiatric cu măsuri de maximă siguranță aflat chiar în proximitate, o veche uzină a unui afacerist prosper. Avem, asadar, un triunghi în care izolarea întâlnește facil imprevizibilitatea și contextul oportun pentru cele mai curioase și sinistre fapte.  Cu toate acestea, comandantul de poliție Servaz, cel căruia i se încredințează cazul, ajutat de căpitanul Irene Zigler iau contact cu o situație care le pune și lor răbdarea și motivația la încercare.

Forțele legii franceze sunt desfășurate în număr mare pentru a rezolva misterul morții… unui cal. Un cal de rasă este jupuit și atârnat la mare altitudine. E vorba de un ritual executat de vreun psihopat? E un mesaj transmis cuiva? E un avertisment pentru ceea ce urmează? Poliția e mobilizată să rezolve cazul, mai ales că acel cal aparține industriașului bogat care deținea și centrala hidroelectrică unde pare să fi fost atârnat cadavrul animalului. Eric Lombard, afaceristul bogat vrea ca ancheta să fie dusă la bun sfârșit cât mai repede, mai ales că importanța calului ucis pare să fie de ordin mai degrabă emoțional, nu atât financiar.

Servaz și Zigler par să dea doar de piste moarte și de potriveli inexplicabile, ca și când cineva și-ar bate joc de anchetatori. În fond, pare o crimă aproape ridicolă sau extravagantă, lipsită de motive și seriozitate, complet disproporționată în raprot cu meticulozitatea cu care a fost executată și cu lipsa de indicii. Muncitorii, paznicii de la centrală sau de la vila unde era ținut calul nu par să știe nimic, nu par să fi văzut sau să fi auzit nimic.

Curând însă, în timp ce ancheta pare să se împotmolească, chiar dacă Servaz și Zigler, împreună cu judecătorii de instrucție și cu procuroarea lucrează meticulos, poliția se confruntă cu o adevărată serie de asasinate. Victimele nu par să aibă legături una cu cealaltă, în afara faptului că sunt vechi membri ai comunității și metoda uciderii este strangularea. Servaz are acum un mister deplin și este provocat să anticipeze, dat fiind faptul ca se conturează posibilitatea existentei unui  asasin în serie, cine va fi următoarea victimă.

Între timp, la spitalul psihiatric cu măsuri de siguranță, acolo unde sunt închiși câțiva dintre cei mai notorii criminali, în condiții de detenție asigurate cu multă rigoare, Diane Berg este noul psiholog admis cu ostilitate de medicul șef și asistenta amplasamentului. Ce legătură este între spitalul psihiatric și lanțul de crime? Una mult prea evidentă și problematică: fragmente biologice ale celui mai de temut criminal se găsesc la locul crimei, deși pare greu de crezut că acesta ar fi putut părăsi spitalul.

Adoptând o atitudine ludico-manipulativă în stilul lui Hannibal Lecter, pacientul spitalului psihiatric se joacă pe rând cu mințile polițiștilor dar și ale psihologului, neavând parcă altă miză decât o distracție subversivă în mijlocul acestor evenimente. Ancheta pare să se împrăștie, pe măsură ce Servaz și Zigler sunt gata să proiecteze ipoteze tot mai fanteziste.

Întrebarea interesantă în jurul căreia se țese intriga polițistă a lui Minier este: cât de departe în timp și spațiu ar trebui căutate indiciile pentru a rezolva enigma? Fără să fie la îndemână, răspunsul anchetei, elaborat din perspectiva lui Servaz, este totuși elegant și complex. Pentru Servaz nimic nu mai e ceea ce pare, pe măsură ce lanțul explorărilor și conexiunilor făcute traversează ani de zile și oamenii aflați de ambele părți ale legii. La fel ca într-o conspirație (doar că nu este totuși o conspirație) multe elemente par să fie legate dar în același timp să nu confere reperul explicativ definitiv și complet

Într-o desfășurare narativă elaborată, Minier împletește povești de familie, legende urbane, clișee (sau mai degrabă capcane ironice pentru cititori), răzbunări, traume pentru a crea un amestec provocator în care thrillerul ne pune față în față nu atât cu brutalitatea unor crime, cât mai degrabă cu nevoia de justiție care nuanțează peisajul moral al întregii anchete.

sever gulea

Articol realizat de Sever Gulea.
„Am studiat filosofia, medicina, am fost librar, în prezent sunt medic psihiatru în pregătire. Celebrez în fiecare zi faptul că suntem oameni născocitori (homo fictus).
Trăiesc înconjurat de povești, fie că deschid cărți, fie că ascult (cu plăcere) oameni, fie că mă povestesc pe mine însumi. Gândesc adesea în povești, visez în povești.
Pentru mine lectura e pur și simplu o prelungire firească a existenței, o formă de a reactualiza esența experienței umane etern narativă.” – Sever Gulea

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *