Romane de dragoste contemporane. Marile povești de dragoste ale literaturii

În articolul precedent am vorbit despre câteva dintre cele mai frumoase povești de dragoste clasice. O alegere sigură și înțeleaptă pentru o seară de lectură desăvârșită poate fi, se pare, un roman semnat de Jane Austen, Charles Dickens, Mircea Eliade, Alexandre Dumas sau chiar un volum în care s-a revărsat imaginația deosebită a unei surori Bronte.

O alegere curajoasă, însă, este selectarea unei cărți contemporane, care urmează sau nu să treacă de testul timpului și cel al sutelor, miilor de cititori care le vor parcurge filele. Este o experiență deosebită să simți că iei parte la transformarea unui roman contemporan într-un potențial clasic. Timpul va decide pentru roman și scriitorul său. În cele din urmă, frumusețea constă, însă, în părerea ta imediată, în concluziile la care vei ajunge de unul singur parcurgând rândurile acestor romane încă tinere.

Începem lista cu romanul care a urcat pe listele celor mai citite cărți ale multor librării din lume în anul ce a trecut. Se pare că, mai mult ca oricând, cititorii au putut empatiza cu tragica poveste de dragoste dintre Florentino Ariza și Fermina Daza într-o perioadă în care ne-am descoperit și noi vulnerabili.

Florentino și Fermina trăiesc o frumoasă și secretă poveste de dragoste în tinerețe, până când viața și deciziile luate inițial de tatăl fetei și apoi de ea însăși îi despart pentru mai bine de jumătate de secol. Fermina se căsătorește cu un doctor, Juvenal Urbino, care se dedică eradicării holerei. Cei doi rămân căsătoriți pentru zeci de ani și au o căsnicie aparent perfectă – din punctul de vedere al societății în care trăiesc. Între timp, Florentino jură să-i rămână fidel și dedicat primei lui iubiri, iar când trupul și pasiunea îl trădează, jură să-i rămână fidel spiritual, frumoasei sale Fermina.

Romanul este o disecție interesantă a fidelității și a definițiilor sale și, până la urmă, o radiografie a iubirii romantice, atât cea idealizată, cât și cea carnală, pasională. O poveste impresionantă despre perseverență și răbdare, dar și despre amăgirea propriei persoane, Dragostea în vremea holerei este, cu siguranță, un roman de dragoste contemporan care își merită locul în biblioteca tuturor celor îndrăgostiți de carte.

Continuăm lista cu un roman ușor atipic, deoarece acesta a fost publicat după ce filmul Forma apei regizat de Guillermo del Toro a câștigat patru distincții în ediția 2018 a Premiilor Oscar: cel mai bun film, cel mai bun regizor, cea mai bună coloană sonoră (compusă de Alexandre Desplat) și cea mai bună scenografie.

Cartea, a fost, așadar, publicată după succesul critic al filmului, urmând o cale mai puțin obișnuită în lumea ecranizărilor.

Există o relație strânsă între literatură și cinematografie, așa cum au dovedit-o îndeosebi ultimii ani, în care succesul unei cărți sau serii a încurajat marile studiouri de la Hollywood și nu numai, să transpună poveștile deja îndrăgite în mediul filmului. Unele cu succes răsunător, apreciate de critici și fani deopotrivă (aici amintim de senzații culturale precum Harry Potter, Urzeala tronurilor, Jocurile foamei sau universul Marvel – inspirat tot dintr-un mediu scris, cel al benzilor desenate), altele devenite filme cult (Constantine – și aici inspirația fiind o serie de benzi desenate, V de la Vendeta – roman grafic, Fight club – roman și apoi roman grafic) și așa mai departe.

Cu toate acestea, ecranizarea unei cărți nu este un fenomen recent, chiar dacă acaparează din ce în ce mai mult imaginația producătorilor de film – cu dezavantajul, susțin mulți iubitori de film, de a pierde din originalitatea filmelor care nu își datorează universul și baza de fani unor cărți deja existente. Piesele lui Shakespeare, cărțile semnate de Jane Austen, renumitele romane clasice printre care amintim: Marile speranțe, Contele de Monte Cristo, Împăratul muștelor, Cei trei muschetari, Mizerabilii, O mie nouă sute optzeci și patru, Jane Eyre – au beneficiat de-a lungul anilor de interpretări cinematografice de succes. Nu puține dintre aceste opere s-au bucurat nu de una, ci de mai multe ecranizări. Există chiar, dezbateri aprinse printre fani privind versiunea Mândrie și prejudecată, clasică (adică în serie BBC), ce îi are în rolurile principale pe Jennifer Ehle și Colin Firth și varianta considerată de unii „comercială”, cu toate că are propriile merite, care îi are în rolurile principale pe Keira Knightley și Matthew Macfadyen.

Dincolo de această digresiune intenționată, care are ca rol sublinierea faptului că ecranizarea apare, de regulă, în urma succesului cărții, Forma apei a spart tiparele și a făcut-o cu succes, asemenea unei alte cărți care nu a ținut cont de această rețetă clasică: publicare carte – realizare film:

2001: Odiseea spațială, a fost scrisă de Arthur C. Clarke, însă acesta a avut o colaborare strânsă cu regizorul Stanley Kubrick (faimos pentru capodopere precum Full Metal Jacket, Lolita, Spartacus, The Shining și, bineînțeles, 2001: Odiseea spațială), rezultatul fiind o îmbinare fenomenală de viziuni și filosofii. Autorul însuși admitea că nu îi era clar ce a existat întâi până la urmă, cartea sau filmul, cartea fiind responsabilă de transformarea filmului, pe când filmul de cea a cărții.

Guillermo del Toro se scufundă laolaltă cu ale sale creații în povestea creată, mai profund, chiar, cu ajutorul narațiunii. Regizorul face ca lectura să-și merite efortul, completând experiența filmului cu cea a lecturii, printr-o explorare limpede a poveștii sale de dragoste de o frumusețe enigmatică și fermecătoare.

Șansele sunt să fi vizionat deja filmul și să-ți fi creat deja o părere. Este interesant, totuși, că romanul scris de Guillermo del Toro în parteneriat cu Daniel Kraus îți oferă șansa de a privi dincolo de cortina cinematografică pentru a redescoperi lumea prin ochii Elisei.

Kazuo Ishiguro a scris, poate, unul dintre cele mai interesante, sensibile și modeste romane distopice ale literaturii contemporane. Lectura este extrem de ușor de parcurs și, cu toate acestea, lasă o amprentă puternică asupra cititorului.

Departe de a proiecta o versiune SF „clasică”, în care clonele sunt fabrici de organe lipsite de conștiință de sine, prezervate în lichide cu scopuri chimice specifice, Kazuo Ishiguro introduce pe lume un alt fel de clonă. Kathy H. este o fostă elevă a institutului Havisham, un loc în care sunt crescuți copiii clonă, bănci de organe pentru oamenii din straturile sociale superioare ai acestui Regat Unit imaginat. Kathy, asemenea prietenilor săi, nu este un om obișnuit.

Scriitorul britanic nu face mare caz din această importantă realizare științifică a umanității și pornește în a ne pune în fața faptului împlinit, acela al logisticii care stă în spatele „educării” și introducerii în societate a acestor ființe cu un număr limitat de ani de trăit. În contrast cu atitudinea halucinant de calmă al lui Kathy, personajul principal, găsim furia viscerală a lui Tommy și rebeliunea prietenei lor, Ruth.

Pe acest fundal desfășoară Ishiguro poveștile de dragoste dintre cele trei personaje. Departe de a fi un roman despre un triunghi amoros, autorul distins cu Premiul Nobel pentru literatură ne picură noi și noi informații, care ne dezvăluie treptat adevărul despre ce sunt cu adevărat toți acei copii și scopul lor pe lume.

O poveste sfâșietoare despre dragoste, societate, nevoia de căldură și de apropiere interumană, Să nu mă părăsești este un roman contemporan de luat cu grijă de pe raft și „rumegat” în tihnă.

Încheiem lista de romane de dragoste contemporane pe Riviera italiană, într-o vară mediteraneană, în compania a doi tineri, unul adolescent și celălalt de douăzeci și patru de ani.

Povestea de dragoste dintre Elio, un tânăr inteligent și introvert și Oliver, un student extrovert sigur pe sine, începe ca o prietenie capricioasă și este pe de-a-ntregul tronată de efemiratea iubirilor de-o vară.

Frumusețea romanului, dincolo de descrierile peisajelor romantice ale Mediteranei, constă în înfățișarea traseului pe care îl urmează adesea afecțiunea. Tensiunile, pasiunea și incertitudinea sunt elementele care compun tabloul pictat de Andre Aciman. Relația pe care cei doi o clădesc și o deconstruiesc este asemeni multor altor relații din literatură și totuși, Oliver și Elio reușesc să aibă un glas propriu și un mesaj aparte de transmis.

Strigă-mă pe numele tău a cucerit inimile cititorilor din întreaga lume cu naturalețea și vitalitatea personajelor sale și va deveni, poate, în timp, un clasic al romanului de inițiere.

Sperăm ca prin seria de articole Marile povești de dragoste ale literaturii să fi reușit să te fi atras cu romane inedite, clasice și contemporane, dar și cu mituri si legende pe care să le îndrăgești.

Așteptăm plini de entuziasm titlurile pe care ți-ai fi dorit să le fi regăsit printre recomandările noastre în comentarii.

Articol realizat de Roxana Molocea.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *