Recenzie carte „Femeia din oglindă” de Rebecca James

femeia din oglinda

Femeia din oglindă” este un roman gotic modern construit în jurul misteriosului conac Winterbourne din Cornwall. Ridicat în cel mai înalt punct al regiunii, pe stâncile de care se lovește marea furioasă, conacul pare intangibil, impunător și înfricoșător pentru oricine îl privește și reprezintă o sursă permanentă de legende și povești sinistre pentru locuitorii zonei.

Recenzie carte „Femeia din oglindă” de Rebecca James

Locuința familiei de Grey este numitorul comun al poveștilor a trei femei din timpuri diferite, Mary Sinnet, Alice Miller și Rachel Wright, care se împletesc și ni se dezvăluie treptat pe parcursul romanului.

Rachel trăiește în New York-ul zilelor noastre și este o femeie care a suferit toată viața din cauza faptului că a fost adoptată și nu și-a cunoscut familia biologică. Astfel, în momentul în care primește o scrisoare care o anunță că este moștenitoarea unui domeniu din Cornwall, aceasta o vede ca pe ultima ei șansă de a afla de unde provine, cine au fost părinții ei și a-și descoperi rădăcinile.

În paralel, descoperim povestea lui Alice, care ajunge la Winterbourne după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, când toată lumea este încă zguduită de evenimente și de pierderile suferite și se străduiește din greu să revină la o viață normală și să își găsească locul. Fiecare fuge de ceva și are secrete, ascunde lucruri groaznice pe care le-a făcut sau le-a suferit, iar ea nu face excepție.

Alice este angajată ca guvernantă a gemenilor de Grey, Constance și Edmund, care locuiesc în conacul din Cornwall împreună cu tatăl lor, un bărbat rămas văduv cu ani în urmă, care nu și-a mai găsit liniștea după moartea soției sale și a devenit un om care inspiră teamă prin prezența sobră, chiar întunecată.

Ea este profund impresionată de conacul imens, construit în stil gotic, de căpitanul Jonathan de Grey, cu cicatricile și rănile sale de război, dar extrem de chipeș și impunător în ciuda lor și de copiii care o întâmpină cu atâta drăgălășenie și tandrețe, încât o fac să ignore toate avertismentele celorlalți doi angajați ai familiei, care știu că în această casă sălășluiește ceva malefic.

Totul o seduce pe Alice, copiii se poartă cu ea de parcă ar fi cea mai specială ființă din lume, ca și când și-ar dori ca ea să fie mama lor, Jonathan îi stârnește niște sentimente pe care nu le-a mai trăit de mult timp, iar în scurtă vreme, ea se visează obsesiv stăpâna acestui loc, înlocuitoarea Laurei de Grey, cu care se identifică până la limita patologicului.

Semnele există, dar ea le ignoră cu naivitate, refuză să creadă că este la fel ca celelalte femei care au pierit din cauza blestemului acestui loc. Nu vrea să ia în seamă petele care îi apar pe piele, aidoma predecesoarelor ei, nici tabloul de pe perete care mereu își modifică compoziția sau sclipirile de răutate din ochii gemenilor, care îi fac farse nemiloase, iar apoi revin la aceeași purtare inocentă și iubitoare dintotdeauna.

Revenim în prezent la Rachel care, pe de altă parte, sosește în Cornwall ca să își ia în primire moștenirea și, ca o bună cunoscătoare a artei, în calitatea ei de proprietar de galerie din New York, este fascinată la rândul ei de casa familiei sale, pe care e nerăbdătoare să o descopere.

Aici îl cunoaște pe Jack, un fermier din apropiere, care se oferă să o ajute și e preocupat de siguranța ei și începe să oscileze între iubitul ei de acasă și bărbatul cunoscut aici, între o lume în care nu lasă prea mult pe nimeni să se apropie și o lume în care are șansa să se cunoască și să revină la o viață și niște sentimente de care a fugit mult timp.

Prin intermediul căutărilor lui Rachel începem să înțelegem, treptat, mai multe despre blestemul care pare să fie aruncat asupra tuturor femeilor care au vrut să fie stăpânele acestui conac misterios. Ni se dezvăluie, strat după strat, ca într-un roman polițist, o istorie întreagă de suferințe pe care le-au trăit acestea și felul în care blestemul le-a influențat destinul.

De asemenea, aflăm legătura invizibilă care le unește pe aceste trei femei, de-a lungul a două secole. Rebecca James ne ține cu sufletul la gură până la sfârșit ca să aflăm dacă blestemul conacului Winterbourne își va distruge și cea mai nouă proprietară sau aceasta va reuși să îi scoată la iveală substraturile și să îl destrame, în cele din urmă.

Finalul nu dezamăgește, iar întreaga carte se dovedește a fi o lectură care curge ușor, cu intrigă bună și suspans, perfectă pentru o zi weekend sau una de vacanță. Rebecca Jamesare un stil plăcut, iar cartea are parfumul romanelor clasice englezești care au consacrat genul mystery.

Nesiguranța a fost cea care m-a ținut în viață, știind că momentul pe care îl trăiam atunci nu putea dura o veșnicie și că următorul va veni în curând, un moment al schimbării, al noutății, pământul care se va mișca sub picioarele mele și mă va face să merg mai departe.

Ei spun că eu sunt de temut, dar teama îi insoțește. Teama se află în ei. Ea nu are nevoie de mine. Teama le va veni de hac în ultimul ceas.

Femeia din oglindă” ne duce cu gândul la o altă carte în care un personaj își caută rădăcinile și vrea să dezlege misterele care planează asupra strămoșilor lui, un roman despre legăturile indestructibile dintre noi și cei de același sânge, care are mister, suspans și poveste de iubire: „Grădina uitată” de Kate Morton.

Titlu original: The Woman in the Mirror

Editura Rao, 2020

Alina Mocan

Articol realizat de Alina Mocan.
„Cu ani în urmă, eram librar și le spuneam oamenilor povești despre cărți. Acum, lucrez în domeniul financiar-contabil și “ascult” poveștile spuse de cifre. Nu sunt filolog sau critic literar, ba chiar am numai studii de profil real, așa că citesc și scriu recenzii doar din drag de cărți și dorință de a descoperi – și apoi împărtăși cu ceilalți – noi povești bine scrise”. – Alina Mocan

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *