Niculina Gheorghiță despre călătoria către Sine, trăirea în prezent, disciplina minții și echilibrul interior

Niculina Gheorghita

Autorul lunii mai 2021: NICULINA GHEORGHIȚĂ

Niculina Gheorghiță despre călătoria către Sine, trăirea în prezent, disciplina minții și echilibrul interior

LIBRIS: De mai bine de un an trăim în restricțiile pandemice care ne-au afectat pe toți și care apasă cu presiune  pe umerii specialiștilor. Dincolo de spitale, există un efort poate mai puțin mediatizat, al celor care susțin gestionarea impactului psihologic asupra multor persoane. Sunteți o psihoterapeută cunoscută, cu experiență. Cât de provocatoare a fost perioada pandemiei pentru dumneavoastră?  Cum ați resimțit impactul la nivel profesional, dar și personal?

NICULINA GHEORGHIȚĂ: Într-adevăr putem spune că trecem printr-o perioadă dificilă din toate punctele de vedere și în special din punct de vedere psihologic. Impactul acestei pandemii afectează destul de puternic nivelul psihologic pe dimensiunile emoțional, mental și relațional pe majoritatea oamenilor. Pentru mine ca specialist a fost la fel o provocare să observ cum capacitatea mentală și emoțională a clienților vechi și mai noi este afectată de la o lună la alta. Mi-am desfășurat activitatea cu clienții și cursanții mei ca și până acum, cu toate măsurile de siguranță necesare, însă în lucrul direct cu clienții în cabinet. Deci, la nivel profesional am fost prezentă spre susținere în cabinet și activitățile de educare psihologică pe care le ofer. Pe plan personal, am creat și am stat cu familia mai mult ca înainte.

LIBRIS: E un deziderat promovat în psihologie de trăi conectați cu noi înșine, mai ancorați în prezent, mai conștienți. În același timp, de mai bine de un an trăim într-un context în care lipsa de contact, de relație, incertitudinea, limitările au fost surse de stres constante. Când prezentul pare mai puțin ofertant sau chiar amenințător, apar mai frecvent apărări, fugi de prezent. Ne refugiem uneori în activități cu potențial toxic sau chiar în negarea stărilor de fapt. Le întâlniți mai des în practica dumneavoastră profesională în ultimul an? Sunt ele de înțeles sau de încurajat?

NICULINA GHEORGHIȚĂ: Trăim cu adevărat o situație complet nouă la nivel global, de aceea acum ies mai mult la suprafață bagajele emoționale cu care venim din copilărie și mecanismele de adaptare.  Creierul nostru este într-un suprastres major și de aceea oamenilor le este foarte greu să gestioneze situația în echilibru. Pentru a putea gestiona o astfel de situație, era necesar să ne pregătim înainte. Faptul că a apărut fără să fim pregătiți din timp, pe unii oameni i-a făcut să nege situația pentru că este prima formă a psihicului uman de apărare. Sunt unele persoane care nu vor să vadă situația, și atunci se refugiază în dependențe sau în activități care îi fac să nu mai trăiască în „aici și acum”. Ambele situații pe termen lung afectează planul psihic cu toate cele trei dimensiuni: mental, emoțional și relațional. Aceste moduri de a gestiona suprastresul le întâlnesc mai mult decât înainte, atât în cabinet, cât și în mediul înconjurător. Sunt într-adevăr de înțeles, însă nu de încurajat, pentru că pe termen lung pot afecta profund structura psihică, sănătatea fizică și chiar viața.

LIBRIS: Ați vorbit în cărțile dumneavoastră, dar și la recentul târg de carte, Libfest, despre cultivarea disciplinei minții. Prima componentă despre care vorbiți este să amânăm recompensa, satisfacția imediată, să facem întâi ce nu ne place și abia apoi să facem ceea ce ne place. Cum procedăm când pe lista lucrurilor de făcut apar mult mai multe lucruri care nu ne plac, față de cele care ne plac? Cum procedăm, de asemenea, când nu reușim, când eșuăm în ceea ce ne-am propus?

NICULINA GHEORGHIȚĂ: Antrenamentul în disciplina minții este esențial în această perioadă pentru a trece peste situația nou apărută fără urmări notabile în psihicul nostru. Acum situația pandemică ne duce spre amânarea satisfacției. Să luăm exemplul concediilor sau ieșirilor de weekend. Înainte era firesc să avem o astfel de acțiune pentru relaxarea și sănătatea noastră psihică, acum este posibil doar în anumite condiții, ceea ce face foarte dificile ieșirile. Stabilim singuri și conștienți că nu sunt vremuri de ieșiri, ci de canalizat energia spre conectarea cu interiorul nostru și cu cei dragi nouă. Adică amânăm o satisfacție pe care acum nu o putem împlini decât cu un stres suplimentar și ne îndreptăm atenția spre ceva care este la îndemâna noastră mereu. Sunt într-adevăr multe acțiuni și activități acum prin care consumăm energie de toate tipurile pentru a fi în echilibru. Când eșuăm în ceea ce ne-am propus este foarte important să acceptăm situația și apoi să găsim soluții de echilibrare. Câteva soluții pe care le recomand ar fi: conectarea cu interiorul nostru, autoobservarea, realizarea de activități prin care ne generăm energie psihică (activități de relaxare, de focusare) și fizică (sport, susținem corpul prin hrană și suplimente naturale).

LIBRIS: Mulți oameni se plâng că sunt nemulțumiți de obiceiurile problematice pe care le au (mai mult sau mai puțin adictive) sau de relațiile toxice în care se simt captivi și în care nu găsesc puterea să acționeze pentru schimbare. Dumneavoastră subliniați, în acest context, că e important să ne autoobservăm, să scoatem în evidență beneficiile mai puțin aparente pe care le obținem chiar și dintr-o adicție, dintr-un obicei nesănătos sau dintr-o relație tensionată.  De ce este important să aflăm care este acest beneficiu?  Descoperirea lui ar putea însemna că nu ne dorim de fapt schimbarea?

NICULINA GHEORGHIȚĂ: Este firesc ceea ce simt si ce se întâmplă. Înainte chiar dacă stăteau în relații sau activități toxice, nu observau asta pentru că aveau unde fugi: la muncă, în alte activități, pentru că erau liberi psihologic și social. Acum sunt în aceleași relații și activități, dar fiind închiși psihologic, cu ele, nu mai pot fugi și au ajuns la confruntare. Cel mai ușor îi este ființei umane să se plângă pentru că asta a văzut de generații. Educația a fost orientată spre conceptul în care cineva din exterior trebuie să ne rezolve problemele. Acum nu se mai poate ca cineva din exterior să facă asta, iar oamenii nu au rețele neuronale și atitudini cu care să se ajute din interior spre exterior. Eu personal fac de 10 ani aceste traininguri despre cum să-și regăsească oamenii puterea din interior și îmi dau seama că unora tot le este foarte greu. Dacă nu au lucrat susținut cu mintea lor pe perioada de liniște și pace, acum le este foarte dificil pentru că acum e necesar să-și îndrepte energia psihică spre supraviețuire și mai puțin spre creștere și dezvoltare. Așa că acum este un moment bun ca oamenii să se uite față în față cu situația, activitatea, relația toxică și să descopere în ei resursele pentru a le soluționa. Descoperind beneficiile pe care le avem când rămânem în astfel de situații așa zise toxice, vom afla și soluțiile cu ajutorul cărora să le remediem. Când nu știm beneficiile psihologice ne complacem, când le descoperim, căutăm să le rezolvăm. Așa este constituit psihicul nostru.

LIBRIS: Pledați pentru importanța asumării responsabilității personale, cu alte cuvinte să nu mai dăm vina pe cei din jur.  Cum procedăm însă când celălalt refuză să-și asume la rândul lui responsabilitatea? Când nu putem evita asemenea persoane care sunt în familia noastră, fie că e vorba de părinți, frați, copii care ajung să ne pună și pe noi în situații dificile (fie că e vorba de probleme casnice minore, precum sarcini domestice sau de probleme mai mari precum adicțiile/ acumularea de datorii)?  Nu avem de ce să ne asumăm responsabilitatea pentru comportamentele lor, dar în același timp ne e greu să renunțăm la ei sau să-i evităm. Ce înseamnă acceptare în acest context?

NICULINA GHEORGHIȚĂ: Responsabilitatea pentru viața noastră, cariera noastră și relațiile noastre este o atitudine pe care o ai dacă ești conștient de tine. Dacă nu ești conștient de tine și nu ai cunoaștere despre cum funcționăm la nivel micro și macro, e greu să vezi că aceste responsabilități sunt ale tale. Așa cum spuneam mai sus, noi am fost educați cum că cineva din exterior este responsabil, și dacă face ceva dezirabil, și dacă face ceva indezirabil. Probabil mai știți cum în copilărie în ritul creștin era folosită expresia: „Dacă ai făcut ceva bun, a făcut Dumnezeu prin tine, dacă ai făcut ceva rău, a făcut diavolul prin tine. “ Deci, copilul și viitorul adult nu era responsabil de nimic. Sau copilul mic dacă se lovește de un obiect, adultul de lângă el lovește masa sau obiectul de care s-a lovit ca să-l facă chipurile pe cel mic să nu mai plângă. Cu o astfel de educație și gândire ne mirăm cum de am ajuns aici? Acesta era drumul firesc. Legat de responsabilitatea noastră și a celor din jur, am mai explicat. Însă dacă cineva nu vrea sau nu poate să-și asume responsabilitatea e clar că evităm să încurajăm asta și intrăm în dialog dacă se poate cu și despre ce face unul sau celălalt. Cu cât lăsăm timpul să le rezolve fără să facem ceva concret, cu atât se adâncește lipsa de responsabilitate și activarea învinovățirii. Asta duce la dizarmonii și suferințe de toate tipurile. Legat de acceptare, este evident că nu poți accepta ca celălalt să stea tolănit și tu să faci tot. Astfel primul pas spre acceptare este dialogul sau comunicarea responsabilităților fiecăruia. Apoi gradul de implicare – scriem hârtiuța cu responsabilitățile fiecăruia și o lipim pe frigider – este dat de cum și de cât acționăm. Urmează susținerea celuilalt pentru acțiune, iar dacă nu funcționează asta este, acceptăm și că așa nu se poate.

LIBRIS: În momentul  în care găsim calea de a trăi mai conștient, mai autentic, trăim mai împăcați cu noi și cu lumea.  Mai joacă vreun rol, în fazele noastre de dezvoltare, emoțiile așa zis negative, precum furia sau anxietatea?  Își mai găsesc ele expresia naturală sau ele sunt indicii că nu am lucrat suficient cu noi înșine? E inevitabil și chiar sănătos ca din când în când să trăim emoții negative, indiferent cât ne dezvoltăm psiho-spiritual?

NICULINA GHEORGHIȚĂ: Dezvoltarea personală durează cât suntem în viață, așa că dacă găsim un anumit prag de echilibru este doar pentru o perioadă de timp, de repaus mental și emoțional. E necesar să vindecăm două relații semnificative din viața noastră ca să spunem că vom activa mai greu spre deloc, furia, anxietatea și tot arsenalul de emoții negative. Aceste relații sunt relația cu mama și relația cu cuplul mama-tata. Așa că avem de lucru. Indiciile că lucrăm cu interiorul nostru le putem observa din intensitatea emoțiilor negative pe care le trăim în interiorul nostru. Aici este important să fim impecabili și să ne autoobservăm. Deci, este inevitabil ca din când în când să trăim și astfel de emoții negative. Adică e necesar ca, din când în când, să ne golim durerea și suferința acumulate. Cel care lucrează conștient cu el realizează când va răbufni și va putea acționa în așa fel încât să nu lase prea mari urme după o astfel de ieșire. Folosește diverse tehnici de echilibrare mentală de moment precum: respirația în patru timpi, încrucișarea mâinilor, se ajută de concentrarea pe un punct fix, și alte tehnici de mindfulness.

LIBRIS: Ați vorbit despre importanța de a cultiva o iubire de sine sănătoasă. Sunt două prejudecăți frecvente care apar legat de acest subiect: pe de o parte, că o putem cultiva rapid, pur și simplu reorganizându-ne programul și dedicându-ne mai mult timp activităților care ne plac, și pe de altă parte că ea ar putea fi interpretată drept egoism și să asocieze specii de vinovăție. Cum evităm aceste interpretări? Când ajunge iubirea de sine să devină chin pentru sine și mai ales chin pentru alții?

NICULINA GHEORGHIȚĂ: Iubirea de sine sănătoasă este să nu calci pe tine și nici pe sufletul celor din jurul tău. Iubirea de sine este greu de cultivat imediat. Ea necesită timp, măcar cât se duplică celulele fizice din corp, adică între 1-7 ani. Ca să fii iubire de sine e necesar să lucrezi cu această atitudine până când se schimbă memoria celulară, care este o chestiune fizică la nivelul celulelor materiei din corpul nostru. Deci nu se dezvoltă repede. (Recomand Biologia credințeide Bruce H. Lipton).

Legat de iubirea de sine sau egoism, vă pot spune din cercetări, studii și experiență că sunt două atitudini total opuse:

  1. Adică o persoană care se iubește pe sine este o persoană care își satisfice mai întâi nevoile reale proprii și apoi pe ale altora.
  2. O persoană egoistă este o persoană care are pretenția ca mai întâi să-i satisfaci ei nevoile și apoi pe ale tale.

Atunci când nu te iubești pe tine, de fapt nu ai cum să iubești nici pe altul, deoarece iubirea este o energie care se mișcă când ești în prezent. Când satisfaci nevoile altuia și te gândești că aveai ceva de făcut pentru tine, că nu e corect, că nu e etic, atunci nu poți fii în prezent, așa că nu iubești. Deci, aceasta este situația când așa zisa iubire este chin. Altfel, iubirea nu are nicio legătură cu chinul sau suferința, doar interpretarea eronată a iubirii duce la suferință, atât în relația cu tine cât și cu alții.

LIBRIS: Volumul dumneavoastră Regăsirea puterii interioarereunește trei trilogii care au corespondent în Bucurie, Credință și Cunoaștere. De ce considerați esențiale aceste coordonate? Sunt ele independente una de cealaltă? Pot trăi în cunoaștere fără să trăiesc bucuria? Sau în credință, fără cunoaștere?

NICULINA GHEORGHIȚĂ: Adevărul este că această lucrare conține trei trilogii care sunt legate una de alta. De aceea le-am și pus în aceeași carte. Însă pentru a-ți regăsi puterea interioară e necesar să ai cunoaștere, care prin disciplină activează credința, iar atunci când împlinești intențiile prin cunoaștere și credință, ajungi să te bucuri. Le-am separat cumva doar pentru că unii oameni au de lucrat mai intens la o dimensiune sau la alta din acestea trei, iar dacă descoperă unde este de lucru se duc țintit la acea parte și automat le va accesa și dezvolta pe toate trei.

LIBRIS: Abordarea dumneavoastră reunește elemente de psihologieclasică, psihologie cuantică, neuroștiințe, fizică cuantică dar și propriul dumneavoastră parcurs spiritual. Care este diferența dintre dezvoltarea psihologică și dezvoltarea spirituală? Abordați separate aceste coordonate în activitatea cu clienții? Sunt oameni care cer doar ajutor psihologic sau doar ajutor spiritual?

NICULINA GHEORGHIȚĂ: Din punctul meu de vedere ele sunt întrepătrunse. Adică dezvoltarea psihologică merge mână în mână cu dezvoltarea spirituală reală. Ce înseamnă dezvoltarea spirituală reală? Prin lucrul cu interiorul tău – dezvoltare personală – te descoperi, ajungi să accepți și să transformi atitudinile și stările distructive din punct de vedere psihologic, îți extinzi sinele spiritual. Cu alte cuvinte, îți modifici nivelul de acceptare, înțelegere, iertare, integrare și vindecare a acelor caracteristici care te ține blocat într-o fază a evoluției sau în alta. În practica mea profesională încep cu latura psihologică și fără să insist pe partea spiritual, omul ajunge la această nevoie și anume: să se simtă că face parte dintr-un întreg, să ofere un sens experiențelor trecute și să își poată crea un viitor așa cum îl dorește. Oamenii care ajung la mine, ajung pentru ambele domenii. Așa cum v-am spus, ele se întrepătrund în practica mea pentru că acesta a fost și parcursul meu.

LIBRIS: Care credeți că sunt cele mai importante exerciții/strategii zilnice pe care le putem folosi în perioada pandemiei pentru a promova echilibrul interior?

NICULINA GHEORGHIȚĂ: Vă voi dezvălui ce fac eu zilnic pentru a mă menține în echilibru, mai ales în această perioadă de criză. Mă focusez pe partea mentală, emoțională și fizică.

Pentru mental, dimineața la trezire mă gândesc cum vreau să-mi fie ziua, ce am de făcut, cum să rezolv una alta, apoi folosesc un cuvânt rezonant care să mă însoțească toată ziua (De exemplu: pace, liniște, armonie, curaj). Realizez concentrarea pe un punct fix pentru a ieși din tumultul gândurilor și informațiilor care ne năpădesc când revenim în această realitate.

Pentru emoțional, mă conectez cu membrii familiei printr-o îmbrățișare, un mesaj de bun regăsit după noaptea pe care am trecut-o și luăm un mic dejun împreună.

Pentru fizic, îmi fac gimnastica de dimineață și toată recuzita care ține de îngrijirea corpului fizic pentru a fi în formă în ziua care urmează.

De asemenea mă susțin cu esențe naturale din plante și suplimentele necesare unei bune funcționări.

În timpul zilei mă autoobserv, sunt în prezent pentru a-mi împlini ce mi-am propus, iar dacă ceva nu îmi place la mine, caut să schimb acea atitudine sau comportament.

Seara când termin activitățile, la fel, mă relaxez prin discipline mentale, contemplu la ce am trăit și scriu trei lucruri bune care mi s-au întâmplat în ziua care a trecut. De asemenea, mă conectez cu cei dragi povestim și ne bucurăm împreună. Asta fac eu zilnic și pot recomanda și altora.

LIBRIS: Pe care dintre volumele dumneavoastră le-ați recomanda cu precădere, pentru (re)citire în această perioadă?

NICULINA GHEORGHIȚĂ: Eu văd această pandemie ca un moment de evoluție accelerată, în care învățăm să avem timp pentru noi, să ne autovindecăm și să trăim în armonie cu cei dragi nouă. Așa că cele două cărți care ar cuprinde împlinirea acestor două nevoi sunt: Autovindecarea începe din creier prin forța mințiiși Susține conștinet adolescența.

LIBRIS: Mai aveți timp de lectură? Ce cărți interesante ați citit în ultimul an pe care le recomandați cititorilor?

NICULINA GHEORGHIȚĂ: Lectura face parte din mine așa cum beau apă sau mănânc, adică reprezintă o nevoie de bază. Studiez mult în această perioadă subiectele legate de traumă si psihosomatică. Câteva din lecturile pe care le recomand: Corpul își amintește, de Babette Rothschild; Fă pace cu trecutul, de Lise Bourbeau. Astea sunt ultimele cărți citite săptămâna trecută. Vă las aici și câțiva autori favoriți: Adrian Nuță, Rudolf Steiner, Ramtha, Daniel J.Siegel, Daniel G.Amen, John Gottman și Harville Hendrix și Helen LaKelly Hunt, Brene Brown și M. Scott Peck.

 În ultimul an am citit multe cărți legate de planul relațional, de integrare a trecutului și de conectare cu noi și cu cei din jur.

Să avem zile bune și trăite conștient!

sever gulea

Interviu realizat de Sever Gulea pentru Libris.ro.

„Am studiat filosofia, medicina, am fost librar, în prezent sunt medic psihiatru în pregătire. Celebrez în fiecare zi faptul că suntem oameni născocitori (homo fictus).
Trăiesc înconjurat de povești, fie că deschid cărți, fie că ascult (cu plăcere) oameni, fie că mă povestesc pe mine însumi. Gândesc adesea în povești, visez în povești.
Pentru mine lectura e pur și simplu o prelungire firească a existenței, o formă de a reactualiza esența experienței umane etern narativă.” – Sever Gulea

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *