Recenzie carte: „Iubirea în caz de urgență” de Daniela Krien

Recenzie carte: „Iubirea în caz de urgență” de Daniela Krien

Editura Humanitas Fiction continuă inițiativa de a face literatura germană contemporană accesibilă în limba română, cu sprijinul rețelei literare TRADUKI. După bestsellerul semnat de Annette Hess, „Casa Germană”, apărut în 2020, în martie 2021 apare un alt volum bine primit în Germania, semnat de o autoare născută în RDG, în 1975. Volumul e intitulat „Iubirea în caz de urgență”.

Recenzie carte: „Iubirea în caz de urgență” de Daniela Krien

Este vorba de un  roman puzzle care urmărește fragmente din viața a cinci femei, legate incidental sau familial unele de celelalte, femei surprinse în momente de criză existențială, în momente în care rolurile concurente de gen pe care sunt apelate să le îndeplinească interferă și chiar intră în conflict.

Iar acest conflict e amplificat adesea de intervenția iubirii în cele mai neprevăzute momente. Fiecare dintre femeile a căror poveste se derulează în acest roman pare independentă, deși destinele lor sunt totuși legate unul de cealalt.

Un personaj nefamiliar și poate chiar antipatic apare într-o poveste doar pentru ca viața lui să fie explorată într-un nou capitol, ceea ce proiectează un efect de profunzime narativă și, în același timp, de extensie în rețea.

Toate protagonistele Danielei Krien se află undeva la vârsta a doua, într-un moment de bilanț existențial, privind retrospective asupra parcursului lor dar înfruntând și provocările prezente. Fiecare caută fericirea, fiecare navighează între aspirații și realitate, între roluri de gen și ambiții personale, desigur cu rezultate inegale, cu regret dar și cu speranță. Personajele sunt adesea surprinse în momente de criză existențială și relațională, în contextul unor alegeri în care au ceva de câștigat dar și ceva de pierdut, fără să îți dea senzația că ar fi existat un destin ideal, o rețetă corectă de evoluție.

Paula lucrează într-o librărie și de mica și-a dorit acceptarea celorlalți și întemeierea unei familii. Trăiește drama pierderii unui copil dar și experiența maternității actualizată, însă relația cu soțul ei pare să eșueze, pare să o sufoce iar ea e dispusă să se sacrifice pe sine pentru continuitatea familiei. Până la un punct de rupere. Și dincolo de acest punct, mai este dragostea posibilă? Mai poți clădi ceva după ce ai demolat o relație în care ai ales să renunți și la tine?

Judith este un personaj situat la antipod. Prietenă din copilărie cu Paula, un medic stăpân pe meseria lui, o femeie de fier, care stârnește de timpuriu teama în băieți (prin sarcasmul de care e capabilă) dar și în fete (prin spiritul concurent nemilos).

O figură masculinizată, rece, calculată, dedicată deplin unor pasiuni stabile (cum este cea pentru cai) Judith refuză experiența maternității și își satisface controlat și deghizat nevoile emoționale. E în deplină afirmare de sine și control și totuși tânjește după un contact uman pe care îl acceptă cu prudență, inventariind științific profilul bărbaților pe rețelele de socializare. Totul până când va întâlni un bărbat aparent potrivit, la fel de detașat și stăpân pe el. Își poate face loc dragostea în acest context, controlat și potrivit? Sau întotdeauna va exista o doză de imprevizibil care va complica lucrurile?

Brida este personajul care se simte înghesuit de viața de familie. Aspirând să devină scriitoare, întemeiază însă o relație cu Gotz,  un familist deplin care se așteaptă la dedicare necondiționată în îngrijirea copiilor. În acest context al maternității și al unui partener care a fost oricum smuls din brațele unei amante (și care probabil părea inaccesibil inițial și tocmai de aceea, cu atât mai atractiv), Brida caută spațiul de refugiu pentru scris, pentru creativitate și simte că ambiția personală artistică e ceva prea important pentru a fi sacrificat deplin pentru misiunea maternității. Dar publicarea și atingerea acestui obiectiv are un preț plătit în familie și în dragoste.

Malika este amanta la care Gotz renunță pentru a întemeia o familie cu Brida. Malika este probabil personajul cel mai trist, cu existența cea mai înfundată și, în același timp poate singurul personaj care dă senzația unui triumf și a unei reinventări până spre finalul poveștii (deși acest aspect e oglindit nu atât direct, în capitolul dedicat explorării vieții ei ci în capitolul care urmărește existența surorii sale). 

Respinsă și criticată de mică de familia disfuncțională în care a crescut, ratând să îndeplinească ambițiile mamei, trăind mereu în umbra surorii ei, asumând o carieră mediocră de profesoară de instrument (și nu de artistă, așa cum promitea pe vremuri), Malika nu are noroc nici la bărbați și primește și lovitura de a fi părăsită pentru o altă femeie. Chiar dacă și celelalte personaje feminine par să fi pierdut ceva pe parcursul vieții lor, Malika este figura care pare să fi pierdut tot și care ajunge în pragul deplinei prăbușiri. Ce sens va mai găsi ea în viață? Cum se va recupera? Poate doar depășindu-se pe sine.

Jorinde este sora Malikăi, jumătatea familiei care pare să-și fi actualizat potențialul. E o actriță care întâlnește câteva oportunități de destin importante și care are și o viață de familie. În spatele aparențelor se află o femeie care caută refugii în amanți și pe care alegerile clandestine pe care le face vor ridica o provocare de destin complicată: să crească în propria familie copilul amantului. Prețul iubirilor trecătoare este de fapt o oportunitate de a găsi alte repere independente, de a se baza pe ceva mai mult decât pe convenții sociale.

Cu o scriitură delicată, empatică, nonjudicativă, Daniela Krien surprinde experiența universală a femininului în diverse ipostaze: cea a maternității, cea personală a autoactualizării și cea relațională – ca soție, amantă, fiică sau soră. 

În toate aceste ipostaze iubirea sau cel puțin nevoia ei (uneori întâmpinată, alteori suprimată, alteori asumată cu tot prețul pe care îl cere) intervine și schimbă vieți sau măcar le reorientează spre orizonturi care nu aduc mereu ceea ce promit inițial, poate doar fragmente de maturizare.

Dincolo de aerul melodramatic și ușor trist care traversează fiecare din destinele surprinse (ca și când feminitatea nu ar putea să se actualizeze plenar în toate dimensiunile, tocmai din cauza complicațiilor sociale, de mentalitate dar și din cauza coincidențelor nefericite), nota de încheiere a volumului, din ultima poveste rămâne mai degrabă tonică. Pentru că ea trimite la forța relațiilor, la robustețea și dedicarea cu care femeile sunt capabile să construiască relații între ele.

Surprinse între atâtea ipostaze pe care sunt nevoite să le negocieze, marcate de relații traumatice cu barbați, de un dezechilibru uneori injust și sancționat social între aspirațiile personale și destin biologic, femeile sunt pricepute în a construi o rețea socială de sprijin. Acolo găsesc și potentează suportul, acolo par să se afle noile începuturi.

sever gulea

Articol realizat de Sever Gulea pentru Libris.ro.

„Am studiat filosofia, medicina, am fost librar, în prezent sunt medic psihiatru în pregătire. Celebrez în fiecare zi faptul că suntem oameni născocitori (homo fictus).
Trăiesc înconjurat de povești, fie că deschid cărți, fie că ascult (cu plăcere) oameni, fie că mă povestesc pe mine însumi. Gândesc adesea în povești, visez în povești.
Pentru mine lectura e pur și simplu o prelungire firească a existenței, o formă de a reactualiza esența experienței umane etern narativă.” – Sever Gulea

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *